Solidaritatea generațiilor
Citind ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, observam un lucru interesant. Moise se adreseaza noii generatii de evrei care au ajuns aproape de malul Iordanului, dupa ce impreuna au calatorit patruzeci de ani prin pustie, readucandu-le aminte de poruncile Domnului, ca si cum chiar ei ar fi fost atunci sub Sinai, cand Moise le-a primit []Citind ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, observam un lucru interesant. Moise se adreseaza noii generatii de evrei care au ajuns aproape de malul Iordanului, dupa ce impreuna au calatorit patruzeci de ani prin pustie, readucandu-le aminte de poruncile Domnului, ca si cum chiar ei ar fi fost atunci sub Sinai, cand Moise le-a primit din mana Domnului Dumnezeu.
Textul la care facem referinta este genial, caci ascunde ideea concomitentei generatiei de tineri ajunsi la rasarit de Iordan cu aceea a parintilor lor care au trecut Marea Rosie, dar care au pierit in pustie: Domnul Dumnezeu a incheiat cu voi legamant in Horeb (Deut 5, 2), le amintea Moise. Dar nu ei erau pe atunci, poate erau doar copii sau unii nici nu erau nascuti. Insa Moise continua, zicandu-le: Nu cu parintii vostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu voi, cu voi cei ce sunteti astazi aici cu totii vii (vers. 3). Legamantul era pentru o ara a fagaduintei pe care parintii lor n-au mai apucat-o, pentru ca au pierdut harul Legamantului pentru indaratnicia lor (doar Iosua si Caleb dintre cei care trecusera prin Marea Rosie s-au facut partasi Legamantului).
Lasand deoparte faptul ca, daca nu ramai in Legamantul Domnului, nu ai parte de mostenirea fagaduintei, ceea ce ne pune pe ganduri este aceasta simultaneitate a generatiilor, faptul ca generatia Iordanului devine contemporana cu cea a iesirii din Egipt si a Legamantului de pe Sinai. Ce inseamna asta? Inseamna ca in fata lui Dumnezeu copiii sunt contemporani cu parintii, la El nefiind ieri, azi si maine. i ca generatiile sunt solidare si au aceeasi responsabilitate la Judecata de Apoi pentru tinerea sau nu a Legamantului dintai.
Cand Dumnezeu a descoperit ceva parintilor nostri, eram si noi de fata, in coapsele lor. i, cand le-a vorbit lor, si noua, celor de azi, ne-a descoperit sau ne-a insuflat tainele...
Textul la care facem referinta este genial, caci ascunde ideea concomitentei generatiei de tineri ajunsi la rasarit de Iordan cu aceea a parintilor lor care au trecut Marea Rosie, dar care au pierit in pustie: Domnul Dumnezeu a incheiat cu voi legamant in Horeb (Deut 5, 2), le amintea Moise. Dar nu ei erau pe atunci, poate erau doar copii sau unii nici nu erau nascuti. Insa Moise continua, zicandu-le: Nu cu parintii vostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu voi, cu voi cei ce sunteti astazi aici cu totii vii (vers. 3). Legamantul era pentru o ara a fagaduintei pe care parintii lor n-au mai apucat-o, pentru ca au pierdut harul Legamantului pentru indaratnicia lor (doar Iosua si Caleb dintre cei care trecusera prin Marea Rosie s-au facut partasi Legamantului).
Lasand deoparte faptul ca, daca nu ramai in Legamantul Domnului, nu ai parte de mostenirea fagaduintei, ceea ce ne pune pe ganduri este aceasta simultaneitate a generatiilor, faptul ca generatia Iordanului devine contemporana cu cea a iesirii din Egipt si a Legamantului de pe Sinai. Ce inseamna asta? Inseamna ca in fata lui Dumnezeu copiii sunt contemporani cu parintii, la El nefiind ieri, azi si maine. i ca generatiile sunt solidare si au aceeasi responsabilitate la Judecata de Apoi pentru tinerea sau nu a Legamantului dintai.
Cand Dumnezeu a descoperit ceva parintilor nostri, eram si noi de fata, in coapsele lor. i, cand le-a vorbit lor, si noua, celor de azi, ne-a descoperit sau ne-a insuflat tainele...
