Despre Sfânta Tradiție
Sfintele Evanghelii si toate celelalte parti ale Noului Testament nu cuprind decat o parte din descoperirea dumnezeiasca pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, facut om pentru a noastra mantuire, ne-a facut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pamant. Acest lucru ni-l spune sfantul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: sunt []Sfintele Evanghelii si toate celelalte parti ale Noului Testament nu cuprind decat o parte din descoperirea dumnezeiasca pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, facut om pentru a noastra mantuire, ne-a facut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pamant. Acest lucru ni-l spune sfantul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred scrie el ca in lumea aceasta nu ar incapea cartile ce s-ar fi scris (Ioan XXI, 25).
Acelasi sfant apostol mai arata in una din epistolele sale : Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hirtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin si sa va vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina (2 Ioan I, 12).
Marturisirile acestea ne incredinteaza ca multe din faptele si invataturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au pastrat In scris, ci ca ele au fost insusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac pana la noi. De asemenea, ca acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevarat, de adevaratii credinciosi crestini, pana la sfarsitul veacurilor. Adica ni s-au pastrat si ni se fac cunoscute, in scopul mantuirii noastre, prin Sfanta Traditie.
Din cele aratate mai sus, intelegem ca Sfanta Traditie este a doua cale sau forma principala, cu nimic mai prejos decat Sfanta Scriptura, egala cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiasca. Numai ca aceasta descoperire de la Dumnezeu a fost cuprinsa in scris mai tarziu decat cea aratata in Sfanta Scriptura. Iar Sfanta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfant, este suflul viu al vietii Bisericii.
Intre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie este o legatura atat de stransa, incat nici nu se poate face deosebire intre adevarul cuprins in una si in cealalta. Marturiile lor despre adevarul dumneizeiesc se sprijina unele pe altele. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt cele doua cai de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale. Ele transmit adevarul dumnezeiesc incredintat Bisericii spre pastrare si propovaduire.
Dupa cum am aratat, Sfanta Scriptura este asezarea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul Iisus Hristos prin viu grai, iar cealalta parte ni se face cunoscuta in Sfanta Traditie.
In timp, a fost mai intai Sfanta Traditie si apoi Sfanta Scriptura, fiindca Dumnezeu in intelepciuneia Sa a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viul grai cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne graieste apostolul: Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos (Rom. X, 17).
Insusi Mantuitorul Iisus Hristos nu a impartasit invatatura Sa prin scris ; El nici n-a lasat nimic scris si nu a poruncit...
Acelasi sfant apostol mai arata in una din epistolele sale : Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hirtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin si sa va vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina (2 Ioan I, 12).
Marturisirile acestea ne incredinteaza ca multe din faptele si invataturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au pastrat In scris, ci ca ele au fost insusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac pana la noi. De asemenea, ca acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevarat, de adevaratii credinciosi crestini, pana la sfarsitul veacurilor. Adica ni s-au pastrat si ni se fac cunoscute, in scopul mantuirii noastre, prin Sfanta Traditie.
Din cele aratate mai sus, intelegem ca Sfanta Traditie este a doua cale sau forma principala, cu nimic mai prejos decat Sfanta Scriptura, egala cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiasca. Numai ca aceasta descoperire de la Dumnezeu a fost cuprinsa in scris mai tarziu decat cea aratata in Sfanta Scriptura. Iar Sfanta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfant, este suflul viu al vietii Bisericii.
Intre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie este o legatura atat de stransa, incat nici nu se poate face deosebire intre adevarul cuprins in una si in cealalta. Marturiile lor despre adevarul dumneizeiesc se sprijina unele pe altele. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt cele doua cai de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale. Ele transmit adevarul dumnezeiesc incredintat Bisericii spre pastrare si propovaduire.
Dupa cum am aratat, Sfanta Scriptura este asezarea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul Iisus Hristos prin viu grai, iar cealalta parte ni se face cunoscuta in Sfanta Traditie.
In timp, a fost mai intai Sfanta Traditie si apoi Sfanta Scriptura, fiindca Dumnezeu in intelepciuneia Sa a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viul grai cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne graieste apostolul: Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos (Rom. X, 17).
Insusi Mantuitorul Iisus Hristos nu a impartasit invatatura Sa prin scris ; El nici n-a lasat nimic scris si nu a poruncit...
