Darurile se înmulţesc prin binecuvântare
Sa ne hranim mai intai cu ascultarea cuvantului lui DumnezeuPrimul indemn al Evangheliei de astazi este acesta: sa hranim mai intai sufletul nostru cu ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si sa cerem de la Hristos vindecare sufleteasca si trupeasca. De aceea, Biserica Ortodoxa a randuit sa postim inainte de-a participa la Sfanta Liturghie, pentru ca mai intai sa ne hranim sufletul ascultand cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta Evanghelie si apoi sa ne impartasim cu Hristos-Domnul din Sfanta Euharistie, spre vindecarea sufletului si a trupului. Astfel, aratam ca omul este in primul rand fiinta spirituala, cu suflet nemuritor, dornic de viata cereasca vesnica, desi este purtator de trup si vietuitor pe pamant. Omul este o fiinta spirituala intrupata, o fiinta rationala cu vointa libera si iubitoare. Ca atare, omul se hraneste cu sensurile sau intelesurile duhovnicesti ale Cuvantului lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu Cuvantul, Creatorul lumii si al omului. Cand Hristos Domnul ne explica tainele Imparatiei cerurilor, El de fapt ne explica taina vietii noastre vesnice la care este chemat omul creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu. Prin urmare, in fiecare zi si mai ales in duminici si sarbatori, trebuie sa ne hranim sufletul cu semintele intelesurilor dumnezeiesti ale Sfintelor Scripturi si ale sfintelor rugaciuni.
Opera sociala a Bisericii izvoraste din Sfanta LiturghieIn al doilea rand, din Evanghelia de astazi invatam ca Mantuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovniceasca de cea trupeasca. El da intaietate hranei sufletesti, dar nu uita ca omul este si trup. Astfel, cand ucenicii Sai au intervenit ca El sa slobozeasca multimile, pentru ca oameniisa-si cumpere ceva de mancare, atunci El le-a zis: dati-le voi sa manance (Matei 14, 16). Din aceasta invatam ca ucenicii lui Hristos, si deci Biserica intreaga, trebuie sa aiba grija de omul flamand. Ucenicii lui Iisus voiau sa-I spuna ca nu sunt pregatiti pentru a hrani mii de oameni. Insa Mantuitorul Iisus Hristos dupa ce afla de la ucenicii Sai ca se afla acolo totusi ceva hrana materiala, si anume cinci paini si doi pesti, a cerut ca acest putin sa fie adus la El. Indata Iisus a binecuvantat painile si pestii, iar acest dar mic s-a inmultit in mod minunat, incat din el s-au hranit mii de oameni. Prin aceasta vedem ca fiecare dar pe care il aducem la biserica, oricat de mic sau de putin ar fi el, cand se binecuvanteaza de catre Hristos devine o bucurie pentru multi oameni. De aceea, crestinii, inca din veacurile primare,s-au obisnuit sa aduca la biserica pentru binecuvantare, pe langa painile (prescurile) pentru Euharistie, si alimente sau imbracaminte pentru cei saraci si bolnavi. Asa s-a dezvoltat, deodata cu Liturghia euharistica, si Filantropia, deodata cu slujba liturgica din biserica si slujba de ajutorare a celor nevoiasi. Asadar, opera filantropica sau opera de caritate a Bisericii isi are radacina in iubirea lui Dumnezeu aratata fata de oameni in Iisus Hristos. De fapt, toata opera sociala a Bisericii izvoraste din Sfanta Liturghie. Toata filantropia crestina sau iubirea fata de oameni izvoraste din intalnirea crestinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor.
Darul oferit la biserica de oameni primeste binecuvantarea lui DumnezeuCele cinci paini aduse de cineva la intalnirea cu Hristos au devenit simbolul painilor aduse la biserica pentru Proscomidie, adica pregatirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizeaza si cele cinci paini pe care preotul le binecuvanteaza impreuna cu graul, untdelemnul si vinul la slujba numita Litie care se savarseste in cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu sa isi reverse binecuvantarea Sa peste rodul de grau, vin si untdelemn in parohia sau manastirea respectiva, in tara de care apartine si in toata lumea.
Din aceasta Evanghelie invatam noi ca darul mic pe care il aducem la biserica devine bucurie pentru toti oamenii care se hranesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar adus la biserica este sa ne arate cat de mult valoreaza multimea darurilor pe care Dumnezeu ni le daruieste cand recolta este buna, cand roadele pamantului devin imbelsugate. De aceea, noi trebuie sa-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, sa-I multumim pentru ele si sa cerem sa le inmulteasca. Cand nu mai multumim lui Dumnezeu si nu mai suntem recunoscatori, atunci Dumnezeu ingaduie seceta sau inundatii, oprind rodirea pamantului pentru o vreme. Astfel, noi intelegem mai bine ca darurile prin care se intretine viata noastra pe pamant provin de la Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului. Numai cand nu mai avem sanatate deplina ne dam seama ce mare dar este sanatatea, numai cand nu ploua la vreme potrivita ne dam seama cat de important este darul ploii, numai cand nu traim vremuri pasnice, ci tulburi, ne dam seama cat de pretioasa este binecuvantarea pacii, a armoniei in societate, in familie, in lume.
Ceea ce aducem noi la intalnirea noastra cu Hristos in biserica si se binecuvanteaza devine binecuvantare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci si...