i indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele (Mc 9, 14-29). Un parinte ingrijorat de faptul ca ucenicii Domnului Iisus n-au putut sa vindece pe copilul sau lunatic, care se muncea cumplit, a rostit o rugaciune, zicand: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut . [] i indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele (Mc 9, 14-29).

Un parinte ingrijorat de faptul ca ucenicii Domnului Iisus n-au putut sa vindece pe copilul sau lunatic, care se muncea cumplit, a rostit o rugaciune, zicand: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut . i totusi dorinta nu i-a fost indeplinita imediat. A trecut tatal prin incercari, pana la definitivarea clara a credintei lui in puterea Harului Divin. Tot astfel sunt cazuri cand oamenii sunt ingrijorati ca nu ajung in mod constient sa primeasca mantuirea.

Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul (cf. Apoc 7, 10). Acum a venit mantuirea si Imparatia Dumnezeului nostru (cf. Apoc 12, 10). Aleluia! Mantuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru (cf. Apoc 19, 1). Caci harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor (cf. Tit 2, 11).

Faptul ca unii oameni nu primesc indata raspunsul dorit la cererile lor ii adanceste in neliniste si tulburare. Copilul n-a fost vindecat la prima cerere si parea sa-i fie tot mai rau. Dar interventia severa a Domnului Iisus a gasit deznodamantul fericit.

Sa observam tema dorita:Ucenicii singuri, fara prezenta Domnului Iisus, n-ar fi ajuns niciodata la un rezultat bun. Cu Domnul Iisus toate sunt cu putinta. Credinta, rugaciunea si postul sunt arme de invingere impotriva duhurilor necurate.

Nadejdea sau speranta. In nadejdea Domnului Dumnezeu se lasa cel nenorocit si Domnul vine in ajutorul orfanului (cf. Ps 10, 14). i ne laudam in nadejdea slavei lui Dumnezeu (cf. Rom 5, 2). Iar nadejdea nu rusineaza, pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant Cel daruit noua (v. 5). Nu stim daca speranta tatalui scazuse vazand boala adanca, veche, viata copilului aproape consumata si violenta chiar si in fata Mantuitorului. Domnul Iisus se bucura si da sperante innoite cand are prilejul de a face lucrari neobisnuite, grele si minuni nemaiintalnite.

Tatal copilului arata si o oarecare indoiala privind taria Domnului de a...