…Numai ca să nu sufere ei
Pentru cea mai mare parte dintre oameni suferinta apare ca un vrajmas impotriva caruia trebuie sa lupti cu toata puterea si de care trebuie sa fugi cat poti, cautand sa scapi de el cu orice pret.
Cat de greu ne putem noi impaca cu suferinta noastra! i cat de putini sunt cei care se pot obisnui cu ea, cum era obisnuit Hristos!Despre Domnul Iisus este scris ca El era Omul Durerii si obisnuit cu suferinta.
El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui Era strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da noua pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra, a tuturor.
Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura, ca un miel pe care il duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund (Is 53).
Iar despre noi ce s-ar putea spune decat ca niciodata nu ne-am putut obisnui cu suferinta. Cu orice ne putem obisnui, dar cu suferinta nicidecum. Numai daca un dinte ne doare, sau ne doare putin capul, indata alergam la calmante, la medic, la orice, numai sa nu suferim.
Iar Domnul nici in chinurile cele amare ale Crucii n-a vrut sa ia fierea si otetul, acel ingrozitor calmant pe care I-l imbia cumplita bunavointa omeneasca.
Numai ca sa nu sufere ei, fac si astazi oamenii orice. Nu le pasa orice ar suferi altii, numai sa nu sufere ei. Oricat ar fi chinuiti altii, oricat ar trebui sa plateasca altii, chiar nevinovati, nu le pasa. Sa nu sufere ei, asta este singura lor grija, pe care o au cei mai multi dintre oamenii de azi.
O, ce egoista si fioroasa creatura a devenit omul! Omul firesc, omul lumesc, omul pacatului, care nu se iubeste decat pe sine si nu are nici un fel de mila sau grija de nici un alt semen al sau, fie chiar cel mai aproape sau cel mai nevinovat, cand sunt in joc viata lui, poftele lui sau interesele lui.
Numai ca sa nu sufere el, omul pacatului este in stare sa-si vanda binefacatorul sau, parintele sau, semenul sau.
Numai ca sa nu sufere el, omul lui satan este in stare sa se dedea la cele mai josnice si marsave indeletniciri.
Ca sa nu sufere de foame, fura, ucide, insala, minte, jura stramb, nedreptateste, chinuie, calca in picioareNumai ca sa nu sufere nimic, loveste, urla, se razbuna, tortureaza, insulta.
Dar de ce sa zici numai de oamenii cei lumesti, cand atatia chiar si dintre cei carora le place sa se laude ca sunt mantuiti fac tot asa, ba uneori inca si mai rau.
Numai ca sa nu sufere mustrarea frateasca, ascultarea frateasca, smerenia frateasca, se impotrivesc, dezbina, tulbura, rastalmacesc, imita, se prefac, copiaza, uneltesc, spun ca lor le vorbeste direct Dumnezeu.
Numai ca sa nu sufere nimic pentru bine, omul rau face orice rau, fara nici o teama de Dumnezeu sau respect pentru dreptate.
Dar sunt in viata fiecaruia dintre noi si zile randuite pentru suferinta.
De suferinta de vreun fel nici un om de pe pamant nu este, n-a fost si nu va fi pe deplin scutit.
Din pricina pacatului de care suntem atinsi cu totii, fiecare trebuie sa facem cunostinta cu moartea, care este plata pacatului, si cu suferinta, care este un foc curatitor sau pedepsitor al acestuia.
Cine, prin...