Universalitatea unei chemări
and i-a venit randul Parintelui Iosif Trifa sa cheme poporul nostru la pocainta, ca unul ce slujea in Biserica Ortodoxa ca preot, nu putea sa-si trezeasca neamul altfel decat in duhul trimisilor lui Dumnezeu de-a lungul celor doua milenii ale Bisericii. Chemarea oamenilor pentru lupta cea mare a mantuirii sufletesti a fost dintotdeauna scopul misionar []and i-a venit randul Parintelui Iosif Trifa sa cheme poporul nostru la pocainta, ca unul ce slujea in Biserica Ortodoxa ca preot, nu putea sa-si trezeasca neamul altfel decat in duhul trimisilor lui Dumnezeu de-a lungul celor doua milenii ale Bisericii. Chemarea oamenilor pentru lupta cea mare a mantuirii sufletesti a fost dintotdeauna scopul misionar al Bisericii si se vede lamurit asta nu doar prin vietile sfintilor, care sunt la indemana tuturor cititorilor de carte, cat mai cu seama in mesajul zilnic al Bisericii aratat in multitudinea textelor biblice care ne indeamna la pocainta.
Graitoare in acest sens sunt desele marturii ale multor credinciosi care admit in ce orbie sufleteasca traiau, inainte de a fi atinsi de chemarea calda la pocainta a Parintelui Iosif, cu privire la intelegerea imnologiei liturgice care aceeasi era si inainte ca si dupa convertirea lor la credinta. Preotii aceiasi slujeau la altar, strana, la fel, aceeasi randuiala tinea; intelegerea de acum a credinciosilor era insa alta. Coplesit de prezenta lui Hristos si ravasit de cunoasterea pacatelor personale, ostasul lui Hristos in sensul de membru al miscarii duhovnicesti numita Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane se regasea inevitabil in starea incipienta a vietii sfintilor. De fapt insasi numirea de ostasi ai Ostii Domnului apartine Bisericii, in laudele multor sfinti aparand aceasta sintagma preluata ca o revelatie de Parintele Iosif pentru Miscarea initiata de el. Insusi organul de presa prin care-si transmitea mesajul catre tara, foaia Lumina Satelor , era glasul Bisericii ce-i chema la sanul ei pe cititori cu binecuvantarea ierarhului de atunci al Sibiului. i pentru ca toate erau ale Bisericii careia-i slujea, de aceea si Miscarea initiata de el s-a aratat ca o revarsare a Duhului Sfant in albia Bisericii.
Ne amintim acum de chemarea facuta de Parintele Iosif in acel neuitat numar dintai al foii Lumina Satelor din anul 1923, pentru ca suntem in preajma amintirii trecerii lui la cele vesnice petrecuta in ziua de 12 februarie...
Graitoare in acest sens sunt desele marturii ale multor credinciosi care admit in ce orbie sufleteasca traiau, inainte de a fi atinsi de chemarea calda la pocainta a Parintelui Iosif, cu privire la intelegerea imnologiei liturgice care aceeasi era si inainte ca si dupa convertirea lor la credinta. Preotii aceiasi slujeau la altar, strana, la fel, aceeasi randuiala tinea; intelegerea de acum a credinciosilor era insa alta. Coplesit de prezenta lui Hristos si ravasit de cunoasterea pacatelor personale, ostasul lui Hristos in sensul de membru al miscarii duhovnicesti numita Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane se regasea inevitabil in starea incipienta a vietii sfintilor. De fapt insasi numirea de ostasi ai Ostii Domnului apartine Bisericii, in laudele multor sfinti aparand aceasta sintagma preluata ca o revelatie de Parintele Iosif pentru Miscarea initiata de el. Insusi organul de presa prin care-si transmitea mesajul catre tara, foaia Lumina Satelor , era glasul Bisericii ce-i chema la sanul ei pe cititori cu binecuvantarea ierarhului de atunci al Sibiului. i pentru ca toate erau ale Bisericii careia-i slujea, de aceea si Miscarea initiata de el s-a aratat ca o revarsare a Duhului Sfant in albia Bisericii.
Ne amintim acum de chemarea facuta de Parintele Iosif in acel neuitat numar dintai al foii Lumina Satelor din anul 1923, pentru ca suntem in preajma amintirii trecerii lui la cele vesnice petrecuta in ziua de 12 februarie...
