Se intampla in lume ca un om imprumuta de la alt om fie bani, fie alte lucruri: ceea ce se ia se numeste datorie, iar cel ce ia, datornic. Cu cat imprumuta mai mult, cu atat mai mult creste datoria sa si datoreaza mai mult creditorului. Tot asa si omul, cand calca poruncile lui Dumnezeu []Se intampla in lume ca un om imprumuta de la alt om fie bani, fie alte lucruri: ceea ce se ia se numeste datorie, iar cel ce ia, datornic. Cu cat imprumuta mai mult, cu atat mai mult creste datoria sa si datoreaza mai mult creditorului. Tot asa si omul, cand calca poruncile lui Dumnezeu si pacatuieste inaintea Lui, aduna datorie inaintea lui Dumnezeu si devine datornicul Lui.

Cu cat incalca mai multe porunci dumnezeiesti, pacatuind inaintea Ziditorului sau, cu atat mai mare povara a datoriei isi aduna si se face cu atat mai datornic Dumnezeului Celui Preainalt. Pacatele omenesti se numesc datorie fata de Dumnezeu, iar pacatosii sunt datornicii, asa cum citim in rugaciunea domneasca (Tatal nostru): i ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri (Matei 6, 12).

Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara duhovniceasca, din lume adunata, Editura Egumenita, Galati, 2008, p. 109