„IAR EU SUNT SÃRAC ȘI SÃRMAN, DUMNEZEULE, AJUTÃ-MÃ!” (PSALM 69, 6)
De multi ani am privit atent cum continua versetul ales de Parintele Iosif Trifa in Psalmul 69. In fapt Slavit sa fie Domnul este finalul versetului care spune: Sa se bucure si sa veseleasca de Tine toti cei ce Te cauta pe Tine, Dumnezeule, si sa zica pururea cei ce iubesc mantuirea Ta: Slavit sa []De multi ani am privit atent cum continua versetul ales de Parintele Iosif Trifa in Psalmul 69. In fapt Slavit sa fie Domnul este finalul versetului care spune: Sa se bucure si sa veseleasca de Tine toti cei ce Te cauta pe Tine, Dumnezeule, si sa zica pururea cei ce iubesc mantuirea Ta: Slavit sa fie Domnul ! Bucuria si veselia cautatorilor de Dumnezeu pare ca nu se incadreaza in programul pe care-l acceptam cotidian in vietile noastre. i pare, dese ori, ca uitam continuarea: Iar eu sarac sunt si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma! Ajutorul meu si Izbavitorul meu esti Tu, Doamne, nu zabovi (Ps. 69.6-7). Nu stiu de ce, mereu, privind spre viata plina de privatiuni si durere a Parintelui, versetele ultime mi s-au parut descoperirea sufletului Oastei Domnului, un fel de vadire a corzilor sale sufletesti dinaintea dramaticei vieti crestine din Romania. Saraca si sarmana, mereu in mana Izbavitorului, Oastea si-a aflat linia de lumina prin care s-a alipit de sufletul poporului sarman si saracit. De sufletul celor din popor amenintati si haituiti de comunism ori de oricare ideologie.
Zambind, duios ca un zbor de porumbel cu aripile aurite de Har, Lucrarea Oastei asa si-a implinit misiunea dintai, daruita ei de cel care a articulat-o in Trupul tainic al Domnului Hristos, in Ortodoxie. Cu o smerenie curajoasa si cu un curaj cuminte, legat de smerenia intemeietorului sau. Gandul meu se aseaza insa in adancul cunoasterii Parintelui Iosif, in intuitia sa lucida, in realismul sau profund crestin. i tot ceea ce a parut a fi imposibil de realizat lupta contra sudalmei si alcoolului a sporit cu lupta contra analfabetismului. Ar merita poate o abordare istorica modul in care jurnalismul Oastei ori tipariturile sale au redat poporului demnitatea...
Zambind, duios ca un zbor de porumbel cu aripile aurite de Har, Lucrarea Oastei asa si-a implinit misiunea dintai, daruita ei de cel care a articulat-o in Trupul tainic al Domnului Hristos, in Ortodoxie. Cu o smerenie curajoasa si cu un curaj cuminte, legat de smerenia intemeietorului sau. Gandul meu se aseaza insa in adancul cunoasterii Parintelui Iosif, in intuitia sa lucida, in realismul sau profund crestin. i tot ceea ce a parut a fi imposibil de realizat lupta contra sudalmei si alcoolului a sporit cu lupta contra analfabetismului. Ar merita poate o abordare istorica modul in care jurnalismul Oastei ori tipariturile sale au redat poporului demnitatea...
