Scriptura în școală
Prof. Dr. Maria Francisca Baltaceanu aici Am mai povestit, in diferite ocazii, unele momente din viata mea in care mi-a fost dat sa ma apropii de Scriptura si cum aceasta apropiere a fost pentru mine fundamentala. N-as vrea sa ma repet, dar unele lucruri sunt importante pentru ce ma gandesc sa spun acum. Aveam vreo []Prof. Dr. Maria Francisca Baltaceanu aici mai povestit, in diferite ocazii, unele momente din viata mea in care mi-a fost dat sa ma apropii de Scriptura si cum aceasta apropiere a fost pentru mine fundamentala. N-as vrea sa ma repet, dar unele lucruri sunt importante pentru ce ma gandesc sa spun acum.
Aveam vreo 10-11 ani cand, fiind eu in vizita la o prietena a mamei, ea mi-a zis deodata: Hai sa-ti citesc ceva frumos . Si mi-a citit, rar, linistit, nu vreo poveste pilduitoare, ci rugaciunea arhiereasca , tot capitolul 17 din Evanghelia dupa Ioan. Nu s-a temut ca n-o sa inteleg, ca o sa ma plictisesc. Nu stiu ce am inteles, dar erau cuvintele lui Iisus; si curgeau melodios, cu o lumina, cu un farmec care m-au invaluitIntuitiv mi-au dat impuls sa incerc si acasa asa ceva. Si, intr-o dupa-amiaza, am luat Noul Testament. S-a deschis la Epistolele lui Pavel, am citit indelung, timpul trecea, nu puteam lasa cartea din mana. Am cazut in carte ca intr-o fantana! Ce voi fi inteles nu stiu, dar mi-a ramas oricum ca e ceva interesant, frumos, la care merita sa te intorci mai tarziu.
Sau: era o intreaga tevatura pana sa ma apuc sa-mi fac rugaciunile de dimineata si de seara: erau niste texte intr-o carte, cam de o pagina-doua, in care se spuneau diferite lucruri n-aveam mare chef sa ma apuc. Pana cand, odata, am pus mana pe o carte a mamei, in care erau, in latina si in traducere, textele Liturghiei, iar la sfarsit erau rugaciuni de dimineata si de seara prescurtate din slujba Ceasurilor: erau mai mult psalmi si cateva rugaciuni finale. Cand am dat peste acei psalmi, m-au prins din prima clipa: m-am straduit sa-i inteleg nu era prea greu -, i-am copiat intr-un carnetel si de acolo imi faceam, negresit, fara preget, rugaciunile. Pentru ca textul Scripturii te atrage: as spune ca aceasta frumusete spirituala unica a lui e semnatura Duhului care l-a inspirat.
Acum, cand se discuta in toate felurile despre predarea religiei in scoala, ma tot gandesc. Ca trebuie predata, mi se pare o evidenta, fie si numai pentru imbogatirea culturala a tuturor copiilor, credinciosi sau nu. Dar important e cum. Oare n-ar fi primul lucru de urmarit sa tinda spre o intalnire directa a copilului, a tanarului cu Dumnezeu, cu Hristos? Si, daca spunem ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu , n-ar fi normal ca...
Aveam vreo 10-11 ani cand, fiind eu in vizita la o prietena a mamei, ea mi-a zis deodata: Hai sa-ti citesc ceva frumos . Si mi-a citit, rar, linistit, nu vreo poveste pilduitoare, ci rugaciunea arhiereasca , tot capitolul 17 din Evanghelia dupa Ioan. Nu s-a temut ca n-o sa inteleg, ca o sa ma plictisesc. Nu stiu ce am inteles, dar erau cuvintele lui Iisus; si curgeau melodios, cu o lumina, cu un farmec care m-au invaluitIntuitiv mi-au dat impuls sa incerc si acasa asa ceva. Si, intr-o dupa-amiaza, am luat Noul Testament. S-a deschis la Epistolele lui Pavel, am citit indelung, timpul trecea, nu puteam lasa cartea din mana. Am cazut in carte ca intr-o fantana! Ce voi fi inteles nu stiu, dar mi-a ramas oricum ca e ceva interesant, frumos, la care merita sa te intorci mai tarziu.
Sau: era o intreaga tevatura pana sa ma apuc sa-mi fac rugaciunile de dimineata si de seara: erau niste texte intr-o carte, cam de o pagina-doua, in care se spuneau diferite lucruri n-aveam mare chef sa ma apuc. Pana cand, odata, am pus mana pe o carte a mamei, in care erau, in latina si in traducere, textele Liturghiei, iar la sfarsit erau rugaciuni de dimineata si de seara prescurtate din slujba Ceasurilor: erau mai mult psalmi si cateva rugaciuni finale. Cand am dat peste acei psalmi, m-au prins din prima clipa: m-am straduit sa-i inteleg nu era prea greu -, i-am copiat intr-un carnetel si de acolo imi faceam, negresit, fara preget, rugaciunile. Pentru ca textul Scripturii te atrage: as spune ca aceasta frumusete spirituala unica a lui e semnatura Duhului care l-a inspirat.
Acum, cand se discuta in toate felurile despre predarea religiei in scoala, ma tot gandesc. Ca trebuie predata, mi se pare o evidenta, fie si numai pentru imbogatirea culturala a tuturor copiilor, credinciosi sau nu. Dar important e cum. Oare n-ar fi primul lucru de urmarit sa tinda spre o intalnire directa a copilului, a tanarului cu Dumnezeu, cu Hristos? Si, daca spunem ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu , n-ar fi normal ca...
