* Daca ai smerenie, ai sfintenie si daca ai sfintenie esti smerit. * Daca nu te slaveste Dumnezeu, slava oamenilor este desarta, amagitoare. Dumnezeu nu vede fata, ci numai inima omului, oricine ar fi acesta. * Adanceste-te in smerenia nesfarsita a lui Dumnezeu. Domnul a luat trup ca sa vina pe pamant, a imbracat firea []* Daca ai smerenie, ai sfintenie si daca ai sfintenie esti smerit.* Daca nu te slaveste Dumnezeu, slava oamenilor este desarta, amagitoare. Dumnezeu nu vede fata, ci numai inima omului, oricine ar fi acesta.* Adanceste-te in smerenia nesfarsita a lui Dumnezeu. Domnul a luat trup ca sa vina pe pamant, a imbracat firea omeneasca, pentru ca Dumnezeu este inconjurat de asemenea foc incat trebuia sa arda pamantul si pe oameni: E cu putinta sa-L vezi pe Dumnezeu si sa traiesti?. Cu adevarat, cat de mare a fost smerenia lui Dumnezeu! Dumnezeul slavei S-a nascut si a ingaduit sa fie biciuit de faptura mainilor Sale. Facatorul tuturor este nesocotit, este parasit de ucenicii Sai, care au promis ca vor muri impreuna cu El. E atat de greu ca omul sa se incline in fata acestei smerenii a lui Iisus Hristos, sa se smereasca, sa se nesocoteasca? Nu, desigur. Domnul Insusi a aratat: smerenie nesfarsita, iubire nesfarsita si supunere nemarginita.

Aceste trei virtuti sunt absolut necesare pentru ca omul sa se mantuiasca.* Smereste-te cat poti de mult; chiar de vei cere sa fii socotit ca o pocitanie, ca ceva scarbos. Chiar Apostolul Pavel a spus: Ca un gunoi ne-am facut nebuni pentru Hristos.* Cine esti tu, viermele pamantului, plin de atatea pacate, care nu vrei sa te smeresti, sa te dispretuiesti, cand Facatorul, Domnul Care e slavit de ingeri S-a smerit, a fost scuipat, dezbracat in fata oamenilor si rastignit?* Un monah s-a dus la un parinte sfant si l-a intrebat: Cum ai dobandit o smerenie asa de mare si atatea harisme, parinte?. Fiul meu, i-a spus parintele, eu sunt plin de slabiciuni si neputinte, sunt mai rau decat toti. Monahul a staruit. Atunci parintele ii zice: Primarul satului este ca imparatul in satul lui; insa cand imparatul il cheama in capitala si se intalneste cu ministri si generali, atunci vede ca e un nimic, un zero; astfel, cu cat se apropie cineva de Dumnezeu, cu atat se smereste mai mult.* Smerenia este cea mai importanta dintre virtuti; cand o dobandesti, vrajmasul nu poate sa te loveasca. Se dobandeste incet-incet, iti trebuie ani intregi pentru a o dobandi pe deplin; insa cand o dobandesti, nu mai e nevoie de stradanie, va lucra de la sine.* Dupa masura smereniei pe care am dobandit-o se socoteste sporirea noastra in viata duhovniceasca, in monahism; sporirea in dobandirea smereniei duce la sporirea in dobandirea virtutilor.* Zidurile egoismului sunt sfaramate prin trambitarea smereniei lui Iisus Hristos; smerenia nesfarsita si ascultarea facuta de Hristos distruge zidurile egoismului.* Este mare pacat sa-l urasca cineva pe fratele lui (oricine isi uraste fratele este ucigator de oameni). i nu numai ura, ci chiar raceala sau cugete impotriva fratelui sau daca are, pacatuieste.* Osandirea de sine aduce doua lucruri bune, smerenia si nejudecarea aproapelui, care sunt neaparat necesare pentru mantuire. Cand te invinuiesti intr-una pe tine, atunci nu ridici capul, te smeresti, nu judeci pe nimeni.* Sa existe intre voi iubire sincera si sfanta; unde nu exista iubire intru Hristos, nu exista viata duhovniceasca.* Dragostea catre frati trebuie sa fie puternica, sincera, curata; aceasta se vede cand ii rabdam pe frati, cand ii ajutam, cand nu-i intristam. Daca avem dragoste catre Dumnezeu, implinim toata legea. Domnul a zis: orice oferiti celui mai mic dintre oameni, Mie imi oferiti. Gandeste-te acum: orice ajutor ii aduci unui...