Dintre toate intalnirile propuse omului in istoria lumii, aceea cu Dumnezeu pare cel mai greu de realizat. Mereu pe fuga, omul modern nu se deosebeste de cel de altadata sau de prima data (daca tinem sa ne raportam la Adam si Eva). O incarcatura de mediocritate constanta erodeaza parca bucuria acestei intalniri. O graba masurata []Dintre toate intalnirile propuse omului in istoria lumii, aceea cu Dumnezeu pare cel mai greu de realizat. Mereu pe fuga, omul modern nu se deosebeste de cel de altadata sau de prima data (daca tinem sa ne raportam la Adam si Eva). O incarcatura de mediocritate constanta erodeaza parca bucuria acestei intalniri. O graba masurata in pontajul vremii ce o traim. Iar Dumnezeu Intrupat, mereu atins de graba noastra, cauta inca sa se faca re-cunoscut, in atatea si atatea moduri. O drama ne paste. Aceea a firii umane plictisite de moralisme si truisme de gandire, mediocrizata de media ori mediatizata drept perfect mediocra Tensiunea aceasta a plictisului, congenital parca omului modern, tine locasurile pline, dar inimile le mentine goale, lipsite de sensul plinirii Intalnirii. Suntem asemeni celor din vremea Mantuitorului; nu-L recunoastem nicicum ca sa-I putem urma. Sau, dupa spusa Arhimandritului Zaharia Zaharou, traim tragedia omului despartit de inima sa. De aceea, spune el, devine un scop al vietii ca cineva sa-si cunoasca inima si, de acolo, sa se infatiseze dinaintea lui Dumnezeu (vol. Rascumparand vremea, Cluj, 2014, pg. 7). Intreaga rumoare din jur, care constituie mereu zgomotul de fond al...