Reazemul cel minunat al vieţii mele!
Drumul si scoala suferintelor sale abia incepura. Pentru a putea fi cu adevarat al tuturora, el trebuia sa nu mai aiba pe nimeni. Si pentru a putea ajunge legat cu totul de Cer, trebuia sa i se rupa toate legaturile de pe pamant. Anul 1918 prevestea, in sfarsit, apropierea incetarii marelui razboi care macinase, timp []Drumul si scoala suferintelor sale abia incepura. Pentru a putea fi cu adevarat al tuturora, el trebuia sa nu mai aiba pe nimeni. Si pentru a putea ajunge legat cu totul de Cer, trebuia sa i se rupa toate legaturile de pe pamant.
Anul 1918 prevestea, in sfarsit, apropierea incetarii marelui razboi care macinase, timp de patru ani in chip atat de cumplit, viata si vietile a milioane de oameni In nadejdea aceasta se mangaiau si se rugau bietii oameni, incercand sa-si lege ranile grele ale razboiului ce parea ca trece cu fasiile slabe ale pacii care parea ca vine.
La inceputul anului, venise in familie al patrulea copil De data aceasta, o fetita, care primi un nume neobisnuit: Augustina.
O bucurie luminoasa era in familie sufletul cel nou si frumos care crestea, inviorandu-i fericit atat pe cei doi parinti cat si pe fratiorul Tit care era nedespartit de leaganul surioarei lui.
Dar, sfarsitul anului 1918, ce aducea bucuria incetarii razboiului in toate casele lumii, avea sa aduca in casa Parintelui Iosif cea mai mare si mai grea durere.
Greutatile si mizeriile razboiului facura sa izbucneasca o molima ingrozitoare, numita gripa spaniola, ce secera fara mila sute si sute de vieti peste tot.
Sub forma acestei boli, Voia cea nepatrunsa a lui Dumnezeu ingadui sa intre, a treia si a patra oara in casa Parintelui incercat, din nou, ingerul cel cu fata acoperita, al mortii.
Intai se imbolnavi mama Frigurile cumplite ii aduceau in trupul ei tanar, cand flacari, cand gheata i, cu toate ca avea o fire curajoasa si o statura puternica, in cateva zile era pe moarte. Langa patul de moarte al mamei, era leganutul fetitei, care fu atinsa si ea de aceeasi boala.
Copilasul Tit statea cu taticul lui privind indurerati si plangand la cele doua fiinte iubite care se topeau vazand cu ochii, in febra mortii. i Parintele Iosif, care nu mai razbea cu inmormantarile altora, trebui sa vada curand alte doua inmormantari in casa si in viata familiei lui.
In bratele lui, sotia isi sfarsi scurta si marea suferinta, suspinand: Sotul meu drag! .
In timp ce scoteau din casa cosciugul, cu mama, copilasul Tit vedea langa pernita surioarei lui, aprinzandu-se lumanarea mortii si pe taticul lui zdrobit de cele mai grele doua lovituriAu fost acele zile si acele inmormantari, pentru toti oamenii din imprejurimile acelea, ceva de neuitat. Nu era suflet sa nu ia parte cutremuratoare la durerea Parintelui lor iubit. i alte doua morminte scumpe se alaturara langa cele doua, in inimile celor doi, ramasi mai amarati si mai fara nimeni, ca oricare pe lumeO, cat de zdrobitoare trebuie sa fi fost...
Anul 1918 prevestea, in sfarsit, apropierea incetarii marelui razboi care macinase, timp de patru ani in chip atat de cumplit, viata si vietile a milioane de oameni In nadejdea aceasta se mangaiau si se rugau bietii oameni, incercand sa-si lege ranile grele ale razboiului ce parea ca trece cu fasiile slabe ale pacii care parea ca vine.
La inceputul anului, venise in familie al patrulea copil De data aceasta, o fetita, care primi un nume neobisnuit: Augustina.
O bucurie luminoasa era in familie sufletul cel nou si frumos care crestea, inviorandu-i fericit atat pe cei doi parinti cat si pe fratiorul Tit care era nedespartit de leaganul surioarei lui.
Dar, sfarsitul anului 1918, ce aducea bucuria incetarii razboiului in toate casele lumii, avea sa aduca in casa Parintelui Iosif cea mai mare si mai grea durere.
Greutatile si mizeriile razboiului facura sa izbucneasca o molima ingrozitoare, numita gripa spaniola, ce secera fara mila sute si sute de vieti peste tot.
Sub forma acestei boli, Voia cea nepatrunsa a lui Dumnezeu ingadui sa intre, a treia si a patra oara in casa Parintelui incercat, din nou, ingerul cel cu fata acoperita, al mortii.
Intai se imbolnavi mama Frigurile cumplite ii aduceau in trupul ei tanar, cand flacari, cand gheata i, cu toate ca avea o fire curajoasa si o statura puternica, in cateva zile era pe moarte. Langa patul de moarte al mamei, era leganutul fetitei, care fu atinsa si ea de aceeasi boala.
Copilasul Tit statea cu taticul lui privind indurerati si plangand la cele doua fiinte iubite care se topeau vazand cu ochii, in febra mortii. i Parintele Iosif, care nu mai razbea cu inmormantarile altora, trebui sa vada curand alte doua inmormantari in casa si in viata familiei lui.
In bratele lui, sotia isi sfarsi scurta si marea suferinta, suspinand: Sotul meu drag! .
In timp ce scoteau din casa cosciugul, cu mama, copilasul Tit vedea langa pernita surioarei lui, aprinzandu-se lumanarea mortii si pe taticul lui zdrobit de cele mai grele doua lovituriAu fost acele zile si acele inmormantari, pentru toti oamenii din imprejurimile acelea, ceva de neuitat. Nu era suflet sa nu ia parte cutremuratoare la durerea Parintelui lor iubit. i alte doua morminte scumpe se alaturara langa cele doua, in inimile celor doi, ramasi mai amarati si mai fara nimeni, ca oricare pe lumeO, cat de zdrobitoare trebuie sa fi fost...
