Predică la duminica a II-a după Paşti (a Sfântului Apostol Toma)
Hristos a inviat! si stiu ca ati raspuns fiecare dintre fratiile voastre ca Adevarat a inviat! Iata-ne ajunsi impreuna in aceasta a II-a Duminica dupa Pasti, numita si Duminica Tomei. La Liturghie avem Evanghelia dupa Ioan 20, 19-31 si mi-e drag sa o citesc pentru ca se refera si se adreseaza fiecaruia dintre noi in []Hristos a inviat! si stiu ca ati raspuns fiecare dintre fratiile voastre ca Adevarat a inviat! Iata-ne ajunsi impreuna in aceasta a II-a Duminica dupa Pasti, numita si Duminica Tomei. La Liturghie avem Evanghelia dupa Ioan 20, 19-31 si mi-e drag sa o citesc pentru ca se refera si se adreseaza fiecaruia dintre noi in parte. Iata ce zice Evanghelia: i, fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii, si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! i, zicand aceasta, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. i Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi . i, zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute .
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede . i, dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. i a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios .
A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut, ai crezut? Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! Deci si alte minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui .
Iata, asadar, pilda aceasta a unui om pe care poporul s-a obisnuit sa-l numeasca Toma necredinciosul, ne aduce inaintea ochilor o intamplare minunata, care se leaga, de fapt, cu seara Invierii. Pentru cei care ati participat in acea seara, in Duminica Invierii, la Vecernie, sau asa numita a doua Inviere , tineti minte ca se citise numai prima parte a acestei Evanghelii, si anume aceea cu intrarea Domnului prin usile incuiate.
Va dati seama ce putea sa fie in sufletele ucenicilor care, dupa ce trecusera prin groaza aceea a singuratatii, a ramanerii fara Avva, constatau a doua zi ca mormantul este gol, ba mai mult, niste femei sa le dea vestea ca a inviat Iisus; ba, mai mult, niste ucenici, niste frati de-ai lor, impreuna ucenici de-ai Domnului, sa le spuna nu numai ca L au vazut pe Domnul, ba ca au calatorit cu El chiar cam 60 de stadii, ba chiar au stat la masa cu El, ba chiar s-au infruptat din Trupul si din Sangele Sau, asa cum lasase Hristos in Joia cea Mare. Bucuriilor acestora se adauga aceasta bucurie imensa: anume aceea a intrarii Mantuitorului in foisor, acolo unde ucenicii erau stransi si unde se facuse obisnuinta ca ei sa se afle adunati laolalta. Era Biserica crestina in nuce, sa-i spunem, sau stransa la inceputurile ei. Domnul vine, binecuvanteaza pe Apostoli si le spune un cuvant care, iata, ne tulbura pana in zilele noastre.
In prima parte a Evangheliei avem raspunsuri la doua teme mari: raspunsul la pururea fecioria Maicii Domnului si raspunsul la Taina Spovedaniei. Ia-ta: ne spun multi ca nu se poate ca Fecioara Maria sa fi fost fecioara inainte de nastere si, culmea, sa mai fi ramas fecioara si dupa nastere. Ca ei spun si zic ca macar fizic s-ar fi stricat in ea ceva. Dar iata ca acest Pace voua! dat dupa ce Mantuitorul intra prin usile incuiate, ne arata ca acolo unde Domnul voieste, biruieste randuiala firii si ca nimic materialnic nu poate sta inaintea intrarii si iesirii Domnului din Biserica Sa. Ori Biserica slavei lui Dumnezeu si-a aflat mai intai salas in Maica Domnului.
Cea de-a doua taina este aceea a Spovedaniei. Iata ce spune Mantuitorul: Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. i zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute . Iata ca avem aici de-a face cu raspunsul la aceasta taina a primirii de la apostoli, prin episcopi, de catre preoti, pana in zilele noastre, a acestei puteri de a lega si dezlega pacatele. Nu este o putere data preotului de vreo diploma univer-sitara, nu este o putere data de vreo arma ascunsa sau de vreo putere politica, ci este data de Hristos Domnul Care zice: Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi . Ramane insa ca preotimea noastra sa se patrunda de credinta ca Tatal a trimis-o si nu din interese obscure, sa se patrunda de bucuria ca-n numele lui Hristos sa vesteasca Evanghelia, si nu in numele vreunei dorinte de moment sau in numele vreunui castig pentru cateva clipe.
Ce-a de-a doua parte a Evangheliei arata si ne descopera inaintea ochilor nostri alte cateva taine legate de biserica. Iata! Toma se intoarce de acolo de unde va fi fost plecat si raspunde strigatului de bucurie al ucenicilor adunati tot in foisor: Am vazut pe Domnul , astfel: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede .
Pana si Domnul ii zice Toma necredinciosul, dar poporul chiar exagereaza spunand aceasta, pentru ca in cele din urma vom vedea ca este modelul credintei noi in Iisus Hristos. Pe Iisus Hristos sau credinta in Iisus Hristos nu o inghiti ca pe o pastila, pe nemestecate. Este minunat lucru atunci cand, cuprins de taina si constient de taina cea mare a Bisericii lui Hristos, si bucuros din cale-afara de faptul ca mai descoperi ceva in Hristos, deci cuprins de toate acestea, strigi ca Toma deodata: Domnul meu si Dumnezeul meu! Prea des ne lasam furati sa credem ca a crede inseamna a nu cerceta. Chiar spuneau unii ca Bisericii ii apartine acel dicton celebru: Crede si nu cerceta. Poate altor adunari, dar Bisericii Ortodoxe, in nici un caz. Dar acest crede! cere intotdeauna sa cercetezi ceea ce crezi, sa ai un fel de foarte buna atentie indreptata spre diferentierea duhurilor care se indreapta catre tine.
Iata! Intr-o astfel de societate moderna ca a noastra, in care vin fel de fel de guru si evanghelisti moderni sa ne adreseze cate un cuvant de invatatura sau o invatatura...
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede . i, dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. i a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios .
A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut, ai crezut? Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! Deci si alte minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui .
Iata, asadar, pilda aceasta a unui om pe care poporul s-a obisnuit sa-l numeasca Toma necredinciosul, ne aduce inaintea ochilor o intamplare minunata, care se leaga, de fapt, cu seara Invierii. Pentru cei care ati participat in acea seara, in Duminica Invierii, la Vecernie, sau asa numita a doua Inviere , tineti minte ca se citise numai prima parte a acestei Evanghelii, si anume aceea cu intrarea Domnului prin usile incuiate.
Va dati seama ce putea sa fie in sufletele ucenicilor care, dupa ce trecusera prin groaza aceea a singuratatii, a ramanerii fara Avva, constatau a doua zi ca mormantul este gol, ba mai mult, niste femei sa le dea vestea ca a inviat Iisus; ba, mai mult, niste ucenici, niste frati de-ai lor, impreuna ucenici de-ai Domnului, sa le spuna nu numai ca L au vazut pe Domnul, ba ca au calatorit cu El chiar cam 60 de stadii, ba chiar au stat la masa cu El, ba chiar s-au infruptat din Trupul si din Sangele Sau, asa cum lasase Hristos in Joia cea Mare. Bucuriilor acestora se adauga aceasta bucurie imensa: anume aceea a intrarii Mantuitorului in foisor, acolo unde ucenicii erau stransi si unde se facuse obisnuinta ca ei sa se afle adunati laolalta. Era Biserica crestina in nuce, sa-i spunem, sau stransa la inceputurile ei. Domnul vine, binecuvanteaza pe Apostoli si le spune un cuvant care, iata, ne tulbura pana in zilele noastre.
In prima parte a Evangheliei avem raspunsuri la doua teme mari: raspunsul la pururea fecioria Maicii Domnului si raspunsul la Taina Spovedaniei. Ia-ta: ne spun multi ca nu se poate ca Fecioara Maria sa fi fost fecioara inainte de nastere si, culmea, sa mai fi ramas fecioara si dupa nastere. Ca ei spun si zic ca macar fizic s-ar fi stricat in ea ceva. Dar iata ca acest Pace voua! dat dupa ce Mantuitorul intra prin usile incuiate, ne arata ca acolo unde Domnul voieste, biruieste randuiala firii si ca nimic materialnic nu poate sta inaintea intrarii si iesirii Domnului din Biserica Sa. Ori Biserica slavei lui Dumnezeu si-a aflat mai intai salas in Maica Domnului.
Cea de-a doua taina este aceea a Spovedaniei. Iata ce spune Mantuitorul: Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. i zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute . Iata ca avem aici de-a face cu raspunsul la aceasta taina a primirii de la apostoli, prin episcopi, de catre preoti, pana in zilele noastre, a acestei puteri de a lega si dezlega pacatele. Nu este o putere data preotului de vreo diploma univer-sitara, nu este o putere data de vreo arma ascunsa sau de vreo putere politica, ci este data de Hristos Domnul Care zice: Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi . Ramane insa ca preotimea noastra sa se patrunda de credinta ca Tatal a trimis-o si nu din interese obscure, sa se patrunda de bucuria ca-n numele lui Hristos sa vesteasca Evanghelia, si nu in numele vreunei dorinte de moment sau in numele vreunui castig pentru cateva clipe.
Ce-a de-a doua parte a Evangheliei arata si ne descopera inaintea ochilor nostri alte cateva taine legate de biserica. Iata! Toma se intoarce de acolo de unde va fi fost plecat si raspunde strigatului de bucurie al ucenicilor adunati tot in foisor: Am vazut pe Domnul , astfel: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede .
Pana si Domnul ii zice Toma necredinciosul, dar poporul chiar exagereaza spunand aceasta, pentru ca in cele din urma vom vedea ca este modelul credintei noi in Iisus Hristos. Pe Iisus Hristos sau credinta in Iisus Hristos nu o inghiti ca pe o pastila, pe nemestecate. Este minunat lucru atunci cand, cuprins de taina si constient de taina cea mare a Bisericii lui Hristos, si bucuros din cale-afara de faptul ca mai descoperi ceva in Hristos, deci cuprins de toate acestea, strigi ca Toma deodata: Domnul meu si Dumnezeul meu! Prea des ne lasam furati sa credem ca a crede inseamna a nu cerceta. Chiar spuneau unii ca Bisericii ii apartine acel dicton celebru: Crede si nu cerceta. Poate altor adunari, dar Bisericii Ortodoxe, in nici un caz. Dar acest crede! cere intotdeauna sa cercetezi ceea ce crezi, sa ai un fel de foarte buna atentie indreptata spre diferentierea duhurilor care se indreapta catre tine.
Iata! Intr-o astfel de societate moderna ca a noastra, in care vin fel de fel de guru si evanghelisti moderni sa ne adreseze cate un cuvant de invatatura sau o invatatura...
