EA L-A PĂSTRAT PENTRU… MINE
Dar Iisus a zis: Las-o in pace, caci ea l-a pastrat pentru ziua ingroparii Mele. Oricine are o inima de om, acela are si pe cineva om langa inima lui. Un parinte il are pe un fiu, un sot il are pe sotul sau, un frate, pe fratele lui, un ucenic, pe invatatorul sau, un []Dar Iisus a zis: Las-o in pace, caci ea l-a pastrat pentru ziua ingroparii Mele.
Oricine are o inima de om, acela are si pe cineva om langa inima lui.
Un parinte il are pe un fiu,un sot il are pe sotul sau,un frate, pe fratele lui,un ucenic, pe invatatorul sau,un salvat, pe salvatorul luisi inima care iubeste pastreaza tot ce are mai scump pentru preaiubitul sau.
O inima care iubeste simte fericirea cea mai mare nu atunci cand ea primeste, ci atunci cand ea da celui iubit.
Nefericit este acela care, iubind, nu are ce darui nimic celui preaiubit al sau.
Nu este mai mare amaraciune pentru un suflet iubitor decat atunci cand este nevoie sa faca ceva celui preaiubit si el nu are cum. Sau nu are cu ce.
Cand eram copil, vedeam atata bucurie in ochii bunicii mele, de multe ori, cand putea sa-mi scoata de undeva, din lada ei, ceva bun pe care il pastrase pentru mine pana in seara cand veneam acasa: un mar, un colacel, niste nuciAcum, cand am ajuns si eu sa am atatea fiinte preaiubite, nu am mai mare bucurie ca atunci cand le pot da cate ceva pastrat cu drag pentru ei, oricat de putin pot. Da, n-am o mai mare bucurie ca atunci.
Cand pot sa dau ceva placut cuiva, am o nespus mai mare bucurie decat atunci cand primesc, desi dragostea se bucura si cand da, si cand primeste. Dar mai mult cand da.
Inteleg acum tot mai bine si eu ca, pe cand bucuria de a primi o poate avea orice om, bucuria de a da nu o are decat Dumnezeu. i cei care sunt din El.
Dar cine primeste are nevoie sa si dea. Aceasta nevoie nu o are numai ca datorie pentru binele altora, ci o are mai ales ca o trebuinta a lui insusi pentru binele sau, pentru descarcarea inimii sale iubitoare, caci iubirea adevarata simte totdeauna nevoia de a se descarca prin binefaceri.
Cine numai ar primi cu placere de la toti dar nu ar da cu bucurie nimanui acela va ajunge in curand sa i se usuce nu numai mana, ci si sufletul.
Ce dureros este sa vezi oameni care au primit atat de mult, dar nu dau din acestea nimic pentru altii, ci tin totul numai pentru ei!Nimic nu m-a amarat mai mult decat cand am vazut unul care fusese un baiat sarac, crescut pe la mesele fratesti, care fusese multi ani de zile ajutatsi imbracat cu haine daruite de surorile evlavioase, apoi adapostit, miluit, crescut si...
Oricine are o inima de om, acela are si pe cineva om langa inima lui.
Un parinte il are pe un fiu,un sot il are pe sotul sau,un frate, pe fratele lui,un ucenic, pe invatatorul sau,un salvat, pe salvatorul luisi inima care iubeste pastreaza tot ce are mai scump pentru preaiubitul sau.
O inima care iubeste simte fericirea cea mai mare nu atunci cand ea primeste, ci atunci cand ea da celui iubit.
Nefericit este acela care, iubind, nu are ce darui nimic celui preaiubit al sau.
Nu este mai mare amaraciune pentru un suflet iubitor decat atunci cand este nevoie sa faca ceva celui preaiubit si el nu are cum. Sau nu are cu ce.
Cand eram copil, vedeam atata bucurie in ochii bunicii mele, de multe ori, cand putea sa-mi scoata de undeva, din lada ei, ceva bun pe care il pastrase pentru mine pana in seara cand veneam acasa: un mar, un colacel, niste nuciAcum, cand am ajuns si eu sa am atatea fiinte preaiubite, nu am mai mare bucurie ca atunci cand le pot da cate ceva pastrat cu drag pentru ei, oricat de putin pot. Da, n-am o mai mare bucurie ca atunci.
Cand pot sa dau ceva placut cuiva, am o nespus mai mare bucurie decat atunci cand primesc, desi dragostea se bucura si cand da, si cand primeste. Dar mai mult cand da.
Inteleg acum tot mai bine si eu ca, pe cand bucuria de a primi o poate avea orice om, bucuria de a da nu o are decat Dumnezeu. i cei care sunt din El.
Dar cine primeste are nevoie sa si dea. Aceasta nevoie nu o are numai ca datorie pentru binele altora, ci o are mai ales ca o trebuinta a lui insusi pentru binele sau, pentru descarcarea inimii sale iubitoare, caci iubirea adevarata simte totdeauna nevoia de a se descarca prin binefaceri.
Cine numai ar primi cu placere de la toti dar nu ar da cu bucurie nimanui acela va ajunge in curand sa i se usuce nu numai mana, ci si sufletul.
Ce dureros este sa vezi oameni care au primit atat de mult, dar nu dau din acestea nimic pentru altii, ci tin totul numai pentru ei!Nimic nu m-a amarat mai mult decat cand am vazut unul care fusese un baiat sarac, crescut pe la mesele fratesti, care fusese multi ani de zile ajutatsi imbracat cu haine daruite de surorile evlavioase, apoi adapostit, miluit, crescut si...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului