CARE ESTE VIITORUL CREŞTINISMULUI ADEVĂRAT?
O intrebare pe care fiecare in taina si-o pune. Sunt doua lucruri de mare insemnatate, lucruri de care depinde mantuirea sau pierzarea omului, si anume: ascultarea si implinirea Cuvantului. Mantuitorul ne va spune: Adevarat, adevarat zic voua: Cel care asculta Cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la Judecata []O intrebare pe care fiecare in taina si-o pune. Sunt doua lucruri de mare insemnatate, lucruri de care depinde mantuirea sau pierzarea omului, si anume: ascultarea si implinirea Cuvantului. Mantuitorul ne va spune: Adevarat, adevarat zic voua: Cel care asculta Cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la Judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata (In 5, 24). i Iisus i-a zis: Eu sunt Invierea si Viata; cel care crede in Mine, chiar daca va muri, va fi viu (In 11, 25. i Apostolul dragostei ne va spune: Noi stim ca am trecut din moarte la viata pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte (I In 3, 14). Toate poruncile sunt cuprinse in acest cuvant: Sa iubesti! (Rom 13, 9; Mt 5, 43-45).
Prin urmare, iubirea lui Dumnezeu sa stea in centrul atentiei: cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul . i pe aproapele ca tine insuti (cf. Mt 22, 36-39). Daca iubirea aproapelui este egala cu iubirea propriei tale fiinte, cat de mare trebuie sa fie iubirea fratelui! Iubim pe Dumnezeu pentru ca El ne-a iubit mai intai, inainte ca sa-L cunoastem si ne-a dat pilda Lui (cf. In 4, 19). i iubim pe frati caci in aceasta dovedim iubirea lui Dumnezeu (cf. I In 4, 6-21). In cer sunt multe locasuri (cf. In 14, 2). i Domnul Iisus, dupa Inviere, S-a dus sa ne pregateasca loc. i va reveni sa ne ia cu El, ca unde este El sa fie toti aceia pe care i-a castigat cu Insusi Sangele Sau (cf. In 14, 2-3). Este randuit omului sa moara. i dupa aceea vine judecata. El va invia pe toti pentru judecata.
Ce ne da stiinta? Spunea cineva intr-un discurs: tiinta ne-a lasat drept mostenire posibilitatea de a ne distruge pe noi insine . tiinta si filozofia nu vindeca bolnavii, nu inviaza mortii, nu inmulteste painile, nu satura, nu chibzuieste, nu sterge lacrima durerii, nici suferintele multora, nu fericeste pe nimeni.
Domnul Iisus Hristos este singurul Mantuitor. In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat intre oameni in care trebuie sa ne mantuim noi (cf. Fapte 4, 12). Toti cei calauziti de Duhul Sfant marturisesc acest mare adevar. Sf. Ap. Pavel nu voia sa stie in Biserica sau intre credinciosi altceva, decat pe Iisus Hristos si pe Acesta rastignit (cf. I Cor 2, 2).
Ziua Judecatii Lui se apropie. Evenimente neasteptate ne vestesc, ne istorisesc, sunt tot mai inspaimantatoare si doveditoare. Ziarele poarta pe paginile lor intamplari catas-trofale. De la un capat la altul al lumii noastre se petrece lucruri tot mai noi, dar spuse si proorocite. Toate prevestesc dulcea revenire a Scumpului nostru Mantuitor. In tainele viitorului apropiat se va descoperi comoara de nepretuit. Apogeul istoriei va fi revenirea Domnului Iisus Hristos ca Rege al regilor si Domn al domnilor. Pentru cei credinciosi, evenimentele in care traim ar trebui sa fie ca o revarsare de bucurie, sa se urmareasca cu viu interes in lumina Sfintei Scripturi si a profetilor, si cu totii, mari si pana la cei mai mici copii, sa staruim in rugaciune si post, caci ziua rascumpararii fericite se apropie. Sa fim gata si cu candelele aprinse, pentru a iesi in intampinarea Mirelui Ceresc.
Cei necredinciosi, care nu vor ca Hristos-Domnul sa imparateasca peste ei, nu vor sa fie deranjati din placerea lor fireasca si isi vor lua plata cuvenita. Ei se intreaba mereu (cf. II Pt 3, 4) fara sa caute raspunsul, fara sa-l doreasca. Corabia mantuirii mai sta deschisa inca, asteapta si mai asteapta inca. Sa intram, sa intram pana nu e prea tarziu. Crestinul nu asteapta moartea. Intamplarile ii sunt busola de orientare. Crestinul asteapta pe Domnul, nu minuni, ci revenirea Lui, care poate fi in orice clipa; inainte ca sa inceapa lucrul zilei sau in timpul lucrului sau. Azi, mai mult decat oricand, crestinul sa traiasca priveghind, cu post si rugaciune, asteptand si grabind venirea zilei celei mari (cf. II Pt 3). Sa turnam mereu untdelemn in candela sufletului, nu doar sa purtam grija sa nu se termine, ci mai mult, sa nu se imputineze si sa nu ne ajunga. Untdelemnul, Duhul Sfant cu lucrarea-I harica, sa nu se imputineze din nici o candela.
Problema revenirii Mantuitorului a fost mult discutata si precizata cu proorocii false. Astfel, in anul 1848, pe 21 martie, la miezul noptii...
Prin urmare, iubirea lui Dumnezeu sa stea in centrul atentiei: cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul . i pe aproapele ca tine insuti (cf. Mt 22, 36-39). Daca iubirea aproapelui este egala cu iubirea propriei tale fiinte, cat de mare trebuie sa fie iubirea fratelui! Iubim pe Dumnezeu pentru ca El ne-a iubit mai intai, inainte ca sa-L cunoastem si ne-a dat pilda Lui (cf. In 4, 19). i iubim pe frati caci in aceasta dovedim iubirea lui Dumnezeu (cf. I In 4, 6-21). In cer sunt multe locasuri (cf. In 14, 2). i Domnul Iisus, dupa Inviere, S-a dus sa ne pregateasca loc. i va reveni sa ne ia cu El, ca unde este El sa fie toti aceia pe care i-a castigat cu Insusi Sangele Sau (cf. In 14, 2-3). Este randuit omului sa moara. i dupa aceea vine judecata. El va invia pe toti pentru judecata.
Ce ne da stiinta? Spunea cineva intr-un discurs: tiinta ne-a lasat drept mostenire posibilitatea de a ne distruge pe noi insine . tiinta si filozofia nu vindeca bolnavii, nu inviaza mortii, nu inmulteste painile, nu satura, nu chibzuieste, nu sterge lacrima durerii, nici suferintele multora, nu fericeste pe nimeni.
Domnul Iisus Hristos este singurul Mantuitor. In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat intre oameni in care trebuie sa ne mantuim noi (cf. Fapte 4, 12). Toti cei calauziti de Duhul Sfant marturisesc acest mare adevar. Sf. Ap. Pavel nu voia sa stie in Biserica sau intre credinciosi altceva, decat pe Iisus Hristos si pe Acesta rastignit (cf. I Cor 2, 2).
Ziua Judecatii Lui se apropie. Evenimente neasteptate ne vestesc, ne istorisesc, sunt tot mai inspaimantatoare si doveditoare. Ziarele poarta pe paginile lor intamplari catas-trofale. De la un capat la altul al lumii noastre se petrece lucruri tot mai noi, dar spuse si proorocite. Toate prevestesc dulcea revenire a Scumpului nostru Mantuitor. In tainele viitorului apropiat se va descoperi comoara de nepretuit. Apogeul istoriei va fi revenirea Domnului Iisus Hristos ca Rege al regilor si Domn al domnilor. Pentru cei credinciosi, evenimentele in care traim ar trebui sa fie ca o revarsare de bucurie, sa se urmareasca cu viu interes in lumina Sfintei Scripturi si a profetilor, si cu totii, mari si pana la cei mai mici copii, sa staruim in rugaciune si post, caci ziua rascumpararii fericite se apropie. Sa fim gata si cu candelele aprinse, pentru a iesi in intampinarea Mirelui Ceresc.
Cei necredinciosi, care nu vor ca Hristos-Domnul sa imparateasca peste ei, nu vor sa fie deranjati din placerea lor fireasca si isi vor lua plata cuvenita. Ei se intreaba mereu (cf. II Pt 3, 4) fara sa caute raspunsul, fara sa-l doreasca. Corabia mantuirii mai sta deschisa inca, asteapta si mai asteapta inca. Sa intram, sa intram pana nu e prea tarziu. Crestinul nu asteapta moartea. Intamplarile ii sunt busola de orientare. Crestinul asteapta pe Domnul, nu minuni, ci revenirea Lui, care poate fi in orice clipa; inainte ca sa inceapa lucrul zilei sau in timpul lucrului sau. Azi, mai mult decat oricand, crestinul sa traiasca priveghind, cu post si rugaciune, asteptand si grabind venirea zilei celei mari (cf. II Pt 3). Sa turnam mereu untdelemn in candela sufletului, nu doar sa purtam grija sa nu se termine, ci mai mult, sa nu se imputineze si sa nu ne ajunga. Untdelemnul, Duhul Sfant cu lucrarea-I harica, sa nu se imputineze din nici o candela.
Problema revenirii Mantuitorului a fost mult discutata si precizata cu proorocii false. Astfel, in anul 1848, pe 21 martie, la miezul noptii...
