Bucuria mea, Hristos a inviat! asa ii intampina Sfantul Serafim de Sarov pe toti cei pe care-i intalnea. Iata un element din biografia smeritului Serafim care ne spune multe despre inaltimea sa duhovniceasca, dar si, in general, despre ce inseamna a fi crestin. Caci multi rostesc acest salut este adevarat ca unii o []Bucuria mea, Hristos a inviat! asa ii intampina Sfantul Serafim de Sarov pe toti cei pe care-i intalnea. Iata un element din biografia smeritului Serafim care ne spune multe despre inaltimea sa duhovniceasca, dar si, in general, despre ce inseamna a fi crestin. Caci multi rostesc acest salut este adevarat ca unii o fac numai cu jumatate de gura , dar putini sunt cei la care aceasta proclamare a Invierii Domnului are puterea pe care o avea la Sfantul Serafim. Caci, intr-adevar, salutul nostru pascal are o mare si negraita putere. Insa vestirea Hristos a inviat! si raspunsul Adevarat a inviat! isi vadesc intreaga lumina si putere numai in fiinta, in graiul si in viata acelora, cu adevarat, si ei au inviat.

Nascuti din nou in Hristos, prin Duhul Sfant, noi suntem vii, ca unii care participam deja la viata cereasca si dumnezeiasca a Domnului Celui inviat si preamarit. Viata pe care o avem in Hristos este singura care-si merita numele. Astfel, pentru fiecare om, a fi sau a nu fiu nascut din nou in Hristos este o problema de viata si de moarte, caci zice Sfantul Irineu partasia cu Dumnezeu este viata, iar despartirea de Dumnezeu este moarte (Contre les h r sies, V, 27,2, Sources chr tiennes , no. 153, p. 342). Caci nu-si merita numele de viata simpla existenta trupeasca si trecatoare. O viata fara eternitate este nedemna a se numi viata . Singura adevarata este viata vesnica , zice Fer. Augustin (Cuvantarea 346, PL 38, 1522).

Iisus Hristos, Cel rastignit, inviat si inaltat intru slava, de-a dreapta Tatalui, este viata noastra. Este adevarat, ca aceasta viata cu totul inalta si dumnezeiasca, pe care am primit-o, la care participam, care lucreaza cu putere in viata celor nascuti din nou in Hristos, depaseste puterea noastra de perceptie si de intelegere. Ea devine lucratoare in si prin noi pe masura angajarii noastre in aceasta viata de Sus, adica in masura in care conlucram cu Dumnezeu, in mod constient, cu voia noastra, printr-o viata de credinta si de ravnitoare implinire a poruncilor Sale. De aceea indeamna Apostolul Pavel: Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant; caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava (Col 3,2-4). Iar Sfantul Apostol Ioan scrie: Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte (I In 3,14). Chiar in Evanghelia Sfintei Liturghii din Duminica Invierii, in stransa legatura cu afirmarea preexistentei din vesnicie a Logosului si a adevarului venirii Sale in lume ca Lumina cea adevarata , prin Intrupare, se afirma descopera adevarul fundamental ca a fi crestin inseamna a fi fiul lui Dumnezeu , devenit astfel printr-o nastere din Dumnezeu, si ca acesta este harul (darul) pe care Dumnezeu l-a facut lumii in Iisus Hristos. Intr-adevar, in aceasta pericopa Sfantul Ioan Teologul ne spune ca celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din dorinta trupeasca, nici din dorinta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut (In 1,12-13).

Ceva mai incolo, in aceeasi Evanghelie (3,3-5), taina acestei nasteri din Dumnezeu o dezvaluie Mantuitorul Insusi lui Nicodim: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de Sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu . Nicodim nu intelege ca este vorba de o nastere duhovniceasca. De aceea, cuvantul Invatatorului galileian i se pare de neinteles si de neacceptat: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Poate, oare, sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca? La care Domnul raspunde cu precizarea ca este vorba de o nastere duhovniceasca: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu . Dialogul cu Nicodim continua pe aceasta tema, in el revenind referirea la nasterea de Sus sau din Duh(ul) .

In acest cuvant fundamental, Mantuitorul ne descopera, in primul rand, faptul ca nimeni nu se poate mantui fara aceasta nastere din Dumnezeu (de Sus). Cineva , din versetele 3 si 5, (De nu se va naste cineva ), este un pronume nehotarat care inseamna oricine . Sensul celor doua afirmatii paralele din aceste doua versete este absolut clar: nimeni nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu fara nasterea de Sus.

Retinem ca nasterea de la (sau: din) Dumnezeu din prologul Evangheliei (1,13) este numita in cap. 3 nastere de Sus (in v. 3 si 7), nastere din apa si din Duh (in v. 5) sau nastere din Duh(ul) (in v. 6 si 8).

In aceasta lucrare minunata, Dumnezeu este Cel care naste si noi suntem cei care ne nastem. Sfantul Iacov zice ca Parintele luminilor dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui (Iac 1,17-18). Sfintii Apostoli Petru si Pavel se refera si ei, in mod direct, la aceasta nastere dumnezeiasca, pe care tinand seama ca ea vine dupa nasterea trupeasca o numesc nastere din nou si a doua nastere. Astfel, in prima Epistola soborniceasca a Sfantului Petru citim aceste cuvinte: Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos Care, dupa mare mila Sa, prin Invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie (1,3); si: Fiind nascuti a doua oara nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac (1,23). Iar Apostolul Pavel zice ca Dumnezeu ne-a mantuit, nu din faptele cele intru indreptare, savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de-a doua si prin innoirea Duhului Sfant (Tit 3,5).

In toate aceste texte aflam aceeasi sfanta invatatura despre nasterea de Sus . Ele ne arata ca Sfantul Ioan Teologul n-a fost nici singurul si nici cel dintai scriitor crestin inspirat care sa fi acordat atentia cuvenita acestui aspect esential al invataturii lui Hristos. Evanghelia duhovniceasca de la Ioan cum o caracteriza inca un Clement Alexandrinul, in secolul al II-lea nu este, deci, singura care sa evidentieze marele adevar al nasterii celei duhovnicesti. Evanghelia a patra, scrisa spre sfarsitul veacului apostolic, nu face decat sa reafirme si sa rezume invatatura primita de la Hristos Insusi si marturisita, iata, in mod consecvent, de intreaga traditie apostolica.

Se cuvine sa subliniem cateva idei din aceste texte. Ele arata, in primul rand, ca suntem nascuti din Dumnezeu prin Taina Sfantului Botez. Am vazut ca Sfantul Pavel vorbeste de baia nasterii celei de-a doua (Tit 3,5); iar in convorbirea cu Nicodim Domnul Hristos precizeaza ca nasterea de Sus (In 3,3) este, de fapt, o nastere din apa si din Duh (3,5). In alt loc, Apostolul Pavel zice ca Hristos a curatit Biserica, Trupul Sau, cu baia apei prin cuvant (Efes 5,26). Baia , apa sau baia apei din aceste texte sunt referiri foarte clare la Sfantul Botez, insusi cuvantul botez (in greceste b ptisma) insemnand baie , afundare .

Apoi, daca Cel care ne naste din nou este Dumnezeu, prin Duhul Sfant, un rol la aceasta nastere il are cuvantul . Atat Sfantul Iacov (Iac 1,18) cat si Sfantul Petru (I Pt 1,23) spun ca suntem nascuti din nou prin cuvantul lui Dumnezeu. Este vorba de cuvantul propovaduirii crestine, care cere raspunsul credintei noastre. Astfel, nasterea de Sus se realizeaza prin conlucrarea noastra cu Dumnezeu. Ea este, deopotriva, dar de Sus si datorie de implinit din partea noastra.

O alta idee: nasterea din nou a noastra are o stransa legatura cu Invierea lui Hristos. Dumnezeu prin Invierea lui Iisus Hristos din morti ne-a nascut din nou (I Petru 1,3; cf. 3,21). Caci nasterea din Dumnezeu este ea insasi o inviere. Dumnezeu ne naste din nou, prin Duhul Sfant, facandu-ne, de fapt, partasi mortii si invierii Fiului Sau. Iata marele si tainicul adevar al vietii in Hristos: acela ca suntem partasi vietii lui Hristos Cel inviat, ca suntem noi insine niste inviati din morti. Nu este vorba de o simpla metafora. Invierea noastra in Hristos este si trebuie sa fie o realitate profunda a vietii noastre celei noi.

Darul vietii lui Hristos Cel inviat il primim prin Taina Sfantului Botez. Aceasta Sfanta Taina este cu adevarat moarte si inviere in si impreuna cu Hristos. Oare nu stiti zice Apostolul ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii (Rom 6,3-4). Sau: Pe noi cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos prin har sunteti mantuiti! si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus (Efes 2,5-6). i iarasi: Ingropati fiind impreuna cu El prin Botez, cu El ati si inviat prin credinta in puterea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti (Col 2,12).

Astfel, Taina Botezului este o taina a invierii noastre impreuna cu Hristos. Este taina invierii celei...