Cele trei cuvinte ale Părintelui Iosif Trifa de la Moțiunea din 12 septembrie 1937
Prima cuvantare Fratilor, o mare bucurie avem astazi! Ne vedem stransi aici, in numele Domnului nostru Iisus, atatia frati din toate partile tarii. Dar, pe langa bucurie, avem si o mare datorie si o grea raspundere, caci, fratii mei, sfatul acesta, adunarea aceasta nu este un sfat ca oricare alt sfat si nici o adunare []Prima cuvantareFratilor, o mare bucurie avem astazi! Ne vedem stransi aici, in numele Domnului nostru Iisus, atatia frati din toate partile tarii. Dar, pe langa bucurie, avem si o mare datorie si o grea raspundere, caci, fratii mei, sfatul acesta, adunarea aceasta nu este un sfat ca oricare alt sfat si nici o adunare ca oricare alta adunare. Oastea Domnului este adunarea Domnului, iar noi trebuie sa ne apropiem cu frica si cu cutremur cand este vorba sa ne amestecam cu nepriceperea noastra in mersul acestei Miscari. Noi ramanem niste copii nepriceputi ai Domnului si trebuie sa tremuram cu frica atunci cand este vorba sa ne amestecam cu sfatul nostru in lucrarea Lui, in planurile Lui, in voia LuiO, iubitii mei, mare este raspunderea noastra, a tuturor, fata de Lucrarea Oastei, ca sa nu o smintim cu nepriceperea noastra. Iar daca raspunderea aceasta o aveti cu totii, apoi, sa ma credeti ca pe mine ma apasa de o mie de ori mai mult aceasta raspundere.
Stapanit de aceasta raspundere, asta-noapte eu n-am dormit decat doua ceasuri si tot gandul meu staruie si acum clipa de clipa langa cuvintele Scripturii: Arata-mi, Doamne, ce sa fac (Iesire 33, 13).
Fratilor, suntem la o grea raspantie cu Oastea, iar aceasta raspantie au facut-o in special statutele ce s-au facut pentru Oaste. Mi-am spus cuvantul pe larg asupra acestor statute, aratand cum ele sting tocmai ceea ce este fiinta, viata si biruinta acestei Miscari: voluntariatul ei, duhul ei, spiritualitatea ei. Amintesc o singura pilda: in Congresul de la Rusalii, in sala Thalia s-a ales primul comitet central al Oastei. Acest comitet suprem este ceea ce s-ar numi statul major, comandamentul suprem al Oastei. Ei bine, luati lista celor treizeci de membri si veti afla ca cel putin trei sferturi dintre acesti ofiteri de stat major al Oastei n-au nimic cu randuielile Oastei Domnului. Unii fac politica militanta, altii au scaderi vazute care izbesc regulile Oastei. Or, iubitii mei, daca ofiterii din statul major al Oastei nu sunt ostasi, apoi atunci ce sa mai asteptam de la soldatii cei de rand de pe fronturile Oastei Domnului? i iata astfel prima alegere dupa statute a aratat cum vine amestecatura si stingerea voluntariatului Oastei. Astfel stand lucrurile la o raspantie atat de grea, noi ce am putea mai bine face decat sa ne aplecam genunchii si sa ne rugam fierbinte ca Domnul sa ne arate El Insusi ce este de facut. Ca El Insusi sa fie azi si totdeauna in gandul nostru, in inima noastra, in cuvintele noastre, in sfaturile si hotararile noastre. Noi toti trebuie sa ne rugam si sa avem credinta si increderea noastra sfanta ca Domnul Iisus Se afla azi aici, prezent in mijlocul nostru, si El ne va arata ce este de facutA doua cuvantareIubiti parinti si scumpi frati in Domnul! In duminica de azi a fost la rand evanghelia care ne-a amintit de sarpele de arama ridicat de Moise in pustie pentru ca toti cei muscati de serpi sa se uite la acest semn si sa nu moara (Lev 21, 9).
Aceasta a fost o icoana ce inchipuia si vestea Jertfa Crucii lui Iisus cel Rastignit. Eu m-am gandit astazi, in biserica, cat de mult se potriveste aceasta evanghelie si pentru Oastea Domnului. Dupa razboiul cel mare, o infricosata pustie duhovniceasca se facuse si in tara noastra. erpii pacatelor si ai faradelegilor se inmultisera grozav, era plina tara de moarte sufleteasca. i atunci Domnul S-a indurat si a ridicat in pustia sufleteasca a acestei tari Semnul cel de viata facator.
Prin Oastea Domnului, s-a ridicat in tara noastra cunoasterea si cunostinta cea adevarata a lui Iisus cel Rastignit. Slavit sa fie Domnul ca s-a ridicat si in tara aceasta Semnul cel mare si biruitor, Crucea si Jertfa lui Iisus cel Rastignit, caci tara si poporul nostru nu cunosteau si nu cunosc cu adevarat pe Iisus cel Rastignit.
Eu multumesc lui Dumnezeu ca m-a invrednicit si pe mine sa privesc si sa primesc acest Semn. i multumesc lui Dumnezeu ca pe mine, un vas umil si slab, m-a invrednicit sa strig si pe altii sa se uite, sa priveasca la acest Semn, sa primeasca pe Iisus cel Rastignit, ca sa traiasca si sa nu moara, precum este scris.
Fratilor, stie numai bunul Dumnezeu cat va fi sa mai raman intre voi. Eu insa sunt gata sa plec oricand linistit si multumit ca m-a ajutat Domnul sa va arat lamurit Semnul biruintei si al mantuirii noastre, pe Iisus cel Rastignit. Ca odinioara Moise in pustie, poate voi cadea si eu in pustia acestor necazuri, lupte si prigoniri. Dar voi sa mergeti inainte spre Canaan , uitandu-va tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, ca sa ne intalnim pe urma cu totii in Ierusalimul cel ceresc.
Fratilor, sa nu va asteptati sa va spun acum prea multe, caci ma vedeti cat sunt de slabit. Voi spune numai ceva, privitor la framantarile din Oastea Domnului. S-a scris mult si s-a vorbit mult despre aceste framantari. Unii spun ca sunt de la...
Stapanit de aceasta raspundere, asta-noapte eu n-am dormit decat doua ceasuri si tot gandul meu staruie si acum clipa de clipa langa cuvintele Scripturii: Arata-mi, Doamne, ce sa fac (Iesire 33, 13).
Fratilor, suntem la o grea raspantie cu Oastea, iar aceasta raspantie au facut-o in special statutele ce s-au facut pentru Oaste. Mi-am spus cuvantul pe larg asupra acestor statute, aratand cum ele sting tocmai ceea ce este fiinta, viata si biruinta acestei Miscari: voluntariatul ei, duhul ei, spiritualitatea ei. Amintesc o singura pilda: in Congresul de la Rusalii, in sala Thalia s-a ales primul comitet central al Oastei. Acest comitet suprem este ceea ce s-ar numi statul major, comandamentul suprem al Oastei. Ei bine, luati lista celor treizeci de membri si veti afla ca cel putin trei sferturi dintre acesti ofiteri de stat major al Oastei n-au nimic cu randuielile Oastei Domnului. Unii fac politica militanta, altii au scaderi vazute care izbesc regulile Oastei. Or, iubitii mei, daca ofiterii din statul major al Oastei nu sunt ostasi, apoi atunci ce sa mai asteptam de la soldatii cei de rand de pe fronturile Oastei Domnului? i iata astfel prima alegere dupa statute a aratat cum vine amestecatura si stingerea voluntariatului Oastei. Astfel stand lucrurile la o raspantie atat de grea, noi ce am putea mai bine face decat sa ne aplecam genunchii si sa ne rugam fierbinte ca Domnul sa ne arate El Insusi ce este de facut. Ca El Insusi sa fie azi si totdeauna in gandul nostru, in inima noastra, in cuvintele noastre, in sfaturile si hotararile noastre. Noi toti trebuie sa ne rugam si sa avem credinta si increderea noastra sfanta ca Domnul Iisus Se afla azi aici, prezent in mijlocul nostru, si El ne va arata ce este de facutA doua cuvantareIubiti parinti si scumpi frati in Domnul! In duminica de azi a fost la rand evanghelia care ne-a amintit de sarpele de arama ridicat de Moise in pustie pentru ca toti cei muscati de serpi sa se uite la acest semn si sa nu moara (Lev 21, 9).
Aceasta a fost o icoana ce inchipuia si vestea Jertfa Crucii lui Iisus cel Rastignit. Eu m-am gandit astazi, in biserica, cat de mult se potriveste aceasta evanghelie si pentru Oastea Domnului. Dupa razboiul cel mare, o infricosata pustie duhovniceasca se facuse si in tara noastra. erpii pacatelor si ai faradelegilor se inmultisera grozav, era plina tara de moarte sufleteasca. i atunci Domnul S-a indurat si a ridicat in pustia sufleteasca a acestei tari Semnul cel de viata facator.
Prin Oastea Domnului, s-a ridicat in tara noastra cunoasterea si cunostinta cea adevarata a lui Iisus cel Rastignit. Slavit sa fie Domnul ca s-a ridicat si in tara aceasta Semnul cel mare si biruitor, Crucea si Jertfa lui Iisus cel Rastignit, caci tara si poporul nostru nu cunosteau si nu cunosc cu adevarat pe Iisus cel Rastignit.
Eu multumesc lui Dumnezeu ca m-a invrednicit si pe mine sa privesc si sa primesc acest Semn. i multumesc lui Dumnezeu ca pe mine, un vas umil si slab, m-a invrednicit sa strig si pe altii sa se uite, sa priveasca la acest Semn, sa primeasca pe Iisus cel Rastignit, ca sa traiasca si sa nu moara, precum este scris.
Fratilor, stie numai bunul Dumnezeu cat va fi sa mai raman intre voi. Eu insa sunt gata sa plec oricand linistit si multumit ca m-a ajutat Domnul sa va arat lamurit Semnul biruintei si al mantuirii noastre, pe Iisus cel Rastignit. Ca odinioara Moise in pustie, poate voi cadea si eu in pustia acestor necazuri, lupte si prigoniri. Dar voi sa mergeti inainte spre Canaan , uitandu-va tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, ca sa ne intalnim pe urma cu totii in Ierusalimul cel ceresc.
Fratilor, sa nu va asteptati sa va spun acum prea multe, caci ma vedeti cat sunt de slabit. Voi spune numai ceva, privitor la framantarile din Oastea Domnului. S-a scris mult si s-a vorbit mult despre aceste framantari. Unii spun ca sunt de la...
