In mersul catre Maine, ajuta-ne, Iisus, sa ne sfintim viata, sa ne marim puterea, mai rabdatori sa trecem spre ultimul apus, mai plini de vorbe sfinte sa ne-ntalnim tacerea. Prin cerurile noptii, sa nu cadem gunoi, prin vanturarea zilei, sa nu ne-alegem pleava, prin anii incercarii, mergi pas la pas cu noi, sa ne gasesti []In mersul catre Maine, ajuta-ne, Iisus,sa ne sfintim viata, sa ne marim puterea,mai rabdatori sa trecem spre ultimul apus,mai plini de vorbe sfinte sa ne-ntalnim tacerea.

Prin cerurile noptii, sa nu cadem gunoi,prin vanturarea zilei, sa nu ne-alegem pleava,prin anii incercarii, mergi pas la pas cu noi,sa ne gasesti la capat invredniciti de slava.

Credinta neschimbata ne-ajuta s-o pastram,nadejdea neclintita sa ne-o-ntarim intrunasi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncarcam,caznindu-ne genunchii sa cucerim cununa.

Apleaca fruntea noastra mereu cu-atat mai joscu cat mai sus spre Tine ni-e inima naltata,nimic sa nu ne-atraga din ce-am simtit frumos,nimic sa nu ne lege din ce-am lasat odata.

Asa, cand o s-ajungem la armul Fericit,in Zorii-Acelui Maine ce-l tot dorim de-aseara,Iisuse, sa ne-ntampini cu Pranzul pregatit,uitand de noaptea astasi foamea ei amarade Traian Dorz, din vol. Eternele Poeme