O scrisoare-raspuns a fratelui Traian Dorz In Numele Tatalui si al Fiul si al Sfantului Duh. Amin. Slavit sa fie Domnul! Preaiubitii nostri frati si surori care ne-ati scris intrebandu-ne care sa fie felul nostru de purtare, potrivit Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu, fata de acei dintre fratii nostri si dintre surorile care desi []O scrisoare-raspuns a fratelui Traian DorzIn Numele Tatalui si al Fiul si al Sfantului Duh. Amin.

Slavit sa fie Domnul!Preaiubitii nostri frati si surori care ne-ati scris intrebandu-ne care sa fie felul nostru de purtare, potrivit Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu, fata de acei dintre fratii nostri si dintre surorile care desi fac parte de multi ani din Lucrarea Domnului si cunosc ce spun Sfintele Scripturi, ce spun Sfintii Parinti bisericesti si ce spune si parintele nostru sufletesc Iosif Trifa despre obiceiurile lumesti de pe la botezuri, de pe la nunti, inmormantari, onomastici si altele de felul acestora, desi stiu aceste lucruri totusi mai practica si-acum astfel de obiceiuri; ba inca mai adauga si ei, unii, cateva, sporind aceste lucruri straine de credinta si de adevarul Bibliei. i, pentru ca sa precizati despre ce este vorba in ceea ce ne intrebati, ne scrieti intamplarea urmatoare, care vi s-a petrecut acu de curand:Acum, cu doua luni in urma scrieti fratia voastra , fiind chemati la un Botez, intr-o cunoscuta familie de frati dintr-o frumoasa adunare a Oastei Domnului, nu departe de noi, ne-a fost dat sa vedem cu uimire niste lucruri care ne au indurerat foarte mult. Vi le scriem, ca sa stiti ca sunt multe inca astfel de familii de frati care mai fac asa lucrari. Lucrari care fac parte din obiceiurile lumesti si paganesti, straine si de Cuvantul, si de Duhul Sfant si osandite de poruncile Domnului dar straine si de sufletul multimii fratilor.

Ajunsi in casa [celor] carora Domnul le mai daruise un copil (mai avea inca patru inainte; asta era o fetita), am sarutat cu dragoste pe toti acei care ne-au revazut dupa o vreme indelungata, dupa care, ca si ceilalti, am dat si noi o mana de-ajutor la ispravirea treburilor Martei , pentru ca sa poata fi libera dupa aceea si sora Maria . Dar, in loc ca dragostea Mariei sa biruie sau, cel putin, lucrarea ei sa se-mpleteasca [cu a Martei ] (), Marta era cea care nu mai ispravea, iar Maria nici nu ajungea la rand. Nici nu se pomenea despre partea ei. Ne venea foarte greu sa credem ca, dintr-o familie candva ravnitoare pentru Domnul, acum aceasta familie sa devina lenesa duhovniceste si chiar dezertoare de pe campul de lupta al vietii duhovnicesti. Desi era sarbatoare, am vazut cu durere cum se faceau unele treburi neingaduite crestinilor si mai ales noua, celor de la Oastea Domnului, care, printr-un lucru facut in mod nechibzuit, ii puteam face pe unii mai mici sa se poticneasca.

Dar iata despre ce-i vorba: trebuia terminata de cusut o draperie, care nu era deloc necesara si folositoare; fara de care, adunarea ce avea sa aiba loc se putea desfasura fara nici o piedica si fara nici o stingherire din pricina ei. Dar nu voiau sa-i vada fratii ca n-au pus-o O draperie i au lucrat la ea intr-o zi de sarbatoare, in timp ce erau fratii acolo. Or, fratii nu vin in casele noastre pentru a obiecta ceva, pentru a vedea daca lipseste o draperie sau un lucru fara importanta pentru Domnul; nici nu le observam noi toate acestea. Dar vedem cu durere cata insemnatate li se da de catre altii, care se pretind totusi credinciosi. Fratii vin sa ne faca bucuria deplina in sarbatorile prilejurilor noastre duhovnicesti, nu vin pentru lucrurile acestea atat de trecatoare si neinsemnate. Astfel ca, dupa ce au alergat si-au robotit toata ziua aceea fara nici o cantare, fara nici o clipa de rugaciune, seara, dupa ce nasii fusesera cu noul-nascut la biserica pentru primirea marii Taine a Botezului, a avut loc o adunare impresionanta, atat de folositoare fiecaruia dintre noi. Duhul Sfant al lui Dumnezeu vorbea cu putere, astfel ca fratii si surorile noastre, prin insuflarea Duhului Sfant, cu cantarile si vorbirile lor, au atins cele mai importante puncte, care [se refereau] chiar la realitatea prezenta a familiei respective. Dar, datorita muncii zadarnice de peste zi, de care s-au folosit ei pentru terminarea treburilor Martei , seara, in timpul adunarii, din pricina oboselii, au adormit fara sa poata intelege, fara sa se-aleaga cu nimic din tot ceea se avusese in vedere rostul si importanta vietii noastre pe acest pamant, din Cuvantul lui Dumnezeu.

Dupa ce s-a terminat adunarea si fratii din localitate s-au retras fiecare la casele lor, am ramas mai departe noi, cei mai departati, in casa unde era noul nascut. Printre altele, s-a fixat si programul care avea sa aiba loc a doua zi. Astfel ca parintii noului-nascut au tinut mortis ca masa sa fie la ei; dar nasa sa scalde fetita. Ca ziceau ei daca au facut asa cu toti baietii, chiar la fetita sa nu faca? Aici n-am putut intelege niciodata rostul acestor lucruri. Ca, daca preotul a increstinat copilul, scaldandu-l, dupa care l-a uns cu Mir si l-a si scos din Mir, dupa randuiala slujbei pe care a facut-o, ce rost mai avea scaldarea si scoaterea din Mir de catre nasa?Astfel au urmat apoi niste discutii la care parintii, cu toate ca le-am dovedit ca nu este asa si nu-i bine asa, n-au vrut nicidecum sa cedeze si s-au impotrivit. S-a facut scaldatoarea, in care s-au pus tot felul de obiecte: flori, bani mai multe alte lucruri de care copilul sa aiba noroc , ziceau ei. Ce obicei si ce credinte paganestiDupa ce-au scaldat fetita, au scos crisma, adica materialul de panza cu care a fost infasat copilul atunci cand preotul l-a uns cu Mir. Cum am zis, au scos aceasta invelitoare si-au asezat Biblia pe ea, pentru ca copilul sa citeasca si sa-si insuseasca Biblia. Lumanarea cu care nasii au participat la Botez a fost aprinsa din nou, iar dupa ce au terminat de scaldat copilul, au stins-o de usorul usii de sus, pentru ca ziceau ei copilul sa creasca pana acolo. I-au dat cu busuioc prin gura ca ziceau ei sa-i miroase gura frumos. Astfel ca, dupa marea taina a increstinarii copilului, parintii au mai pus de la ei alte obiceiuri si datini idolesti, prin care au pangarit marea Taina a Botezului, lucru la care noi nu am putut privi cu inima linistita, pentru ca injosea ceea ce preotul infaptuise cu o zi mai nainte si, mai ales, injosea credinta noastra si curatia tainei, potrivit Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu. Aducandu-se in discutie si luatul din par la varsta de un an a copilului, am [inteles] ca si aceasta o infaptuiesc. Nu mai vorbim de vin, de aceasta bautura care, in casa lor, se consuma zilnic.

Va rugam, daca puteti, sa ne dati cateva lamuriri in aceste privinte. i, daca se poate, sa ne faceti din toate acestea un cuvant pentru lamurirea noastra, pentru a ne insusi si noi marele adevar, atat cat il intelege si ni-l porunceste noua Cuvantul lui Dumnezeu. i pentru toate va cerem iertare, pentru ca din toate acestea, pe langa intristarea pe care v-am facut-o, trebuie sa mai osteniti si pentru noi. Dorim insa din toata inima ca lucrurile acestea sa fie precizate o data pentru noi toti, pentru ca acei care vor sa se tina de Cuvantul lui Dumnezeu si care vor sa aleaga ceea ce este bine din ceea ce este rau sa stie ce sa aleaga si sa stie ce sa lepede .

Preaiubitii nostri frati, ce putem noi sa spunem, in toata durerea noastra, la aceste lucruri si la altele cam de felul acesta, pe care le-am vazut noi insine ca se mai petrec inca printre fratii nostri, desi multi se lauda cu multa credinta si cu multa ostasie, de multi ani?Cuvantul Domnului ne porunceste noua, tuturor celor care ne-am predat lui Dumnezeu, care-am pus legamantul sfant ca-L vom urma si-L vom asculta in totul pe El, ne porunceste sa nu luam parte deloc la lucrarile neroditoare ale intunericului, ci mai degraba sa le osandim (Ef 5, 11). Cand noi ducem copiii nostri sa-i predam Domnului prin Taina sfantului Botez, in clipa intrarii lor in Biserica lui Hristos, noi ne legam inaintea lui Dumnezeu, pentru noi si pentru copiii nostri, spunand in chip repetat ca ne lepadam de satana si de toate lucrurile lui si ne unim cu Hristos, primindu-L si ascultandu-L ca pe Imparatul si Dumnezeul nostru. Dar iata ca, indata dupa ce, in fata altarului sfant, noi ne-am lepadat de satana si-am zis ca si de toate lucrurile lui, multi dintre noi, cei care am spus din gura acest lucru, reluam iarasi, iata, din nou, altele din lucrurile lui, ramase in obiceiurile poporului nostru crestin de la popoarele pagane care ne-au stapanit si ne-au asuprit atatea multe sute de ani, din vremea cand si parintii nostri fusesera pagani. Astfel sunt o multime de asa practici paganesti, mai ales, cum ati spus, la botezuri, la nunti si la inmormantari; obiceiuri paganesti, cu fel de fel de scorniri si de amagiri, imbinate cu bauturi de vin, cu purtari necuviincioase, cu tot felul de vorbe zadarnice si goale si cu prea multa alergare pentru lucrurile firesti si trupesti. Toate acestea ingreuiaza, intineaza si invinovatesc credinta noastra, umbletele noastre, felul nostru de a marturisi. Intineaza si osandesc legamantul pe care L-am facut cu cateva minute mai nainte, cand am spus ca ne lepadam de satana si de toate lucrurile lui. In vorba ne lepadam de satana, dar iata ca, in fapta, nu ne lepadam de lucrarile lui. i toate aceste lucrari il aduc iarasi, incet, incet, si pe el, cel care le-a scornit, in viata noastra, ingreuind vegherea noastra, impovarand umblarea noastra cu Dumnezeu, intinand legamantul nostru si imputinand credinta noastra.

Este o mare rusine si un mare pacat cand si la noi, cei care ne numim frati si credinciosi, care cunoastem de ani, de multi ani de zile, Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si care, unii dintre noi, invatam si propovaduim altora despre viata curata si credincioasa in Dumnezeu, mai avem totusi multe astfel de obiceiuri. Ba chiar practici de-a dreptul paganesti, la care tinem cu toata taria, mai mult decat la Cuvantul lui Dumnezeu. E de mirare ca, chiar daca ni se atrage atentia in chip deosebit si cu durere de catre unii si altii dintre fratii care vad aceste lucruri, totusi sunt unii care nu tin seama de aceste lucruri si instiintari si nu primesc nici un fel de mustrare, si nu fac nici un fel de indreptare in toate lucrurile acestea.

Noi stim ca atat Sfanta Scriptura, cat si Sfintii Parinti bisericesti si, mai aproape de noi, Parintele nostru Iosif Trifa, prin toate cuvantarile sale, prin toate scrierile sale, osandesc aceste apucaturi lumesti si paganesti din viata noastra. Noi insine in atatea randuri am rugat pe fratii nostri sa fie cu foarte multa bagare de seama asupra tuturor acestor lucruri care sunt potrivnice cu Cuvantul lui Dumnezeu si care impiedica atat de mult cresterea noastra duhovniceasca, si care influenteaza atat de daunator si trist asupra cresterii copiilor nostri si asupra tuturor celor care privesc la viata noastra cand facem astfel de lucruri. Dar cauza cea adevarata a tuturor acestor lucrari straine de Cuvantul lui Dumnezeu si inclinatii spre obiceiurile acestea paganesti, cauza tuturor acestora este lipsa nasterii noastre din nou, lipsa dragostei noastre de Cuvantul lui Dumnezeu, lipsa noastra de rugaciune si de stare mereu in fata Domnului, lipsa noastra de cercetare launtrica in fata Sfantului Cuvant cu privire la toate aceste lucruri. i, printre acestea, si lipsa noastra de ascultare si de umblare in dragostea si intelegerea frateasca.

Ni s-a intamplat de multe ori ca, spunand aceste lucruri, ne-am trezit banuieli, din pricina neascultarii altora. Cand am indraznit sa le-atragem cu frateasca durere si uneori cu lacrimi atentia asupra acestor lucruri nepotrivite pe care le fac, foarte multi s-au impotrivit. i chiar daca n-au spus-o direct si pe fata, am observat ca au ramas mai departe in aceasta nefericita stare, la gandurile lor, la poftele si la obiceiurile lor, fara sa asculte de Cuvantul Sfant si de dragostea frateasca.

Ce dovada trista ca, in viata noastra, nu s-a facut o totala nastere din nou, o totala predare in slujba lui Dumnezeu N-am fost sinceri, daca am ajuns in starea aceasta, nici cand am facut legamantul nostru. Ca daca am fi fost sinceri ni l-am fi tinut pana la sfarsit. Nu ne-am predat toata inima Domnului nostru. Ne-am predat numai partea din fata. Dar partea de la mijloc si partea din adanc au ramas nepredate. Acolo firea pamanteasca, obiceiurile lumesti, toate indemnurile celelalte, paganesti, din viata de dinainte de predarea noastra si de legamantul nostru au ramas nederanjate. Hristos, Domnul nostru, n-a putut patrunde in mijlocul inimii si mai ales pana in adancul ei.

Ce minunati sunt acei frati si surori care, cand Il primesc pe Domnul, Il primesc nu numai in partea din fata a inimii, ci in toata casa inimii, pana in partea cea mai din adanc. Ce minunate sunt acele case care, cand ii primesc pe frati, deschid toate usile: nu numai la camera din fata, ci si la camera din mijloc si la camera din fund; si fratii, si Cuvantul Domnului, cantarile Domnului si Duhul Domnului se pot plimba de la inceput si pana la sfarsit prin toate incaperile casei, prin toate incaperile inimii, pe la toti cei care stau si-asculta mai in fata sau mai in fund! Ce minunat este atunci cand noi ne predam astfel toata inima si cand Dumnezeu patrunde, prin Duhul Sau, prin Cuvantul Sau si prin curatirea pe care-o face El, pana-n adancul inimii noastre!Fiinta noastra are cel putin trei parti, cum spune Cuvantul lui Dumnezeu: trupul vostru, sufletul vostru si duhul vostru . Trupul nostru este partea cea vazuta, partea din fata, camera din fata, constientul nostru. Partea mai din mijloc este sufletul nostru, gandurile noastre, parerile noastre, indemnurile noastre pe care le pastram de cele mai multe ori nedescoperite. i partea din fund a inimii noastre si-a fiintei noastre este inconstientul, este duhul nostru, este partea cea mai ascunsa simtirea noastra. Acolo unde Duhul lui Dumnezeu patrunde mai greu, unde Cuvantul lui Dumnezeu face operatie mai greu si la mai putini. [Chiar] daca constientul nostru, adica vorba noastra, umblarea noastra, faptele noastre se vad, daca subconstientul nostru, adica sufletul nostru, gandurile noastre adeseori se ascund, atunci in inconstientul nostru adica in duhul nostru, in simtirile noastre, in partea noastra cea mai adanca, unde locuiesc pacatele cele ascunse, dorintele cele ascunse, indemnurile cele ascunse, instinctele cele ascunse, firesti acolo Duhul lui Dumnezeu nu patrunde, in zadar este tot.

Sfantul Cuvant spune ca Dumnezeu ne curateste si ca nimic intinat nu va intra in Imparatia Sa cea cereasca. Nici in cea de aici de pe pamant, nici in cea vesnica din ceruri. i daca deci nimic intinat nu va intra, atunci [cum vor intra] toti acei care nu si-au lasat curatita de Hristos intreaga inima, nu numai partea vazuta si partea gandita, ci si partea simtita, partea cea mai profunda a inimii? Daca nu se lasa [si aceasta] curatita de Dumnezeu, pacatul locuind acolo, se va raspandi mereu apoi de acolo si in afara. Incet, incet, daca n-am curatit strafundul inimii si pacatul sta inca acolo, si sarpele pacatului sta odihnind acolo ascuns, el, incet, incet, iarasi va iesi in afara si va cuprinde si partea gandurilor; si, incet, incet, si partea faptelor si a umblarilor noastre. Pentru ca, daca n-am scos pacatul deplin din inima, el nu sta linistit. E ca un cancer care-si intinde mereu radacinile si cuprinde, si infecteaza tot ce fusese sanatos. Cand Dumnezeu face o operatie, o face ca doctorul cel bun care face taietura adanca, pana la radacina bolii. Iar daca noi n-am lasat pe Domnul sa faca taietura aia adanca, operatia adanca pana la radacina bolii inimii noastre, pana-n fundul sufletului nostru, pana la partea simtirii, pan la partea cea ascunsa a instinctelor si a reflexelor, si-a gandirilor noastre launtrice si ascunse, atunci partea aceasta nenorocita va intina si va necurati, si va infecta, si va imbolnavi din nou si ceea ce ni se parea ca a curatit Dumnezeu mai inainte.

Preaiubitii nostri frati si surori, sa nu ne inselam singuri si sa nu ne taiem craca mantuirii noastre noi insine de sub picioarelor sufletului nostru. Sa lasam pe Domnul sa ne curete inima. Adevarata cauza nu sunt lastarii din afara care ies din cand in cand la aratare dintre frati. Adevarata cauza este radacina ascunsa a pacatului, care n-a fost scoasa de-acolo si din care ies mereu lastarii acestia de amaraciune care-ntineaza pe multi.

Domnul si Mantuitorul nostru, mai-nainte de inaltarea Sa la cer, cand i-a instiintat pe sfintii Sai ucenici de plecarea Sa, le-a dat si mangaierea...