Dupa cum sublinia Parintele Sofronie, taina legaturii duhovnicesti dintre staret si ucenic ne ajuta sa recunoastem firul subtire al voii dumnezeiesti in cuvintele de Dumnezeu insuflate ale parintelui duhovnic. Cu toate acestea, exista oameni care niciodata nu fac ascultare. Atunci cand primesc un cuvant de la parintele lor, ei incearca sa-l imbunatateasca , adaugand inca alte []Dupa cum sublinia Parintele Sofronie, taina legaturii duhovnicesti dintre staret si ucenic ne ajuta sa recunoastem firul subtire al voii dumnezeiesti in cuvintele de Dumnezeu insuflate ale parintelui duhovnic. Cu toate acestea, exista oameni care niciodata nu fac ascultare. Atunci cand primesc un cuvant de la parintele lor, ei incearca sa-l imbunatateasca , adaugand inca alte zece cuvinte de la ei. Duhovnicul nu le poate impartasi nici macar un gand, nici o farama de har. Insa daca traim in ascultare si ne straduim sa intelegem si sa vorbim limba lui Dumnezeu, atunci cu credinta cerem a cunoaste voia Domnului, iar parintele duhovnic ne raspunde la randul sau cu credinta. El crede, pentru aceea si graieste.

Cautand darurile Duhului Sfant in randuielile Bisericii noastre, aflam belsug de viata; iar unul din cele mai mari daruri este a cunoaste voia lui Dumnezeu, pentru a o putea implini intocmai in viata noastra. Cand primim un cuvant de la parintele nostru si ne ascutim auzul pentru a-l prinde cu credinta, atunci Dumnezeu ne da ceea ce ne este de trebuinta ca sa ne tamaduim duhovniceste. Dar vindecarea depinde de ascultare si de cunoasterea limbii lui Dumnezeu.(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ti aminte de dragostea cea dintai (Apocalipsa 2, 4-5) Cele trei perioade ale vietii duhovnicesti in teologia Parintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iasi, 2015, p. 285)