In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Scumpii si preaiubitii nostri frati, asa cum s-a spus, ori de cate ori ne adunam in Numele scump al Domnului, cand doi sau trei suntem, e si El in mijlocul nostru. i, asa cum s-a spus, ne putem impartasi din marea, din sfanta, din []In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Scumpii si preaiubitii nostri frati, asa cum s-a spus, ori de cate ori ne adunam in Numele scump al Domnului, cand doi sau trei suntem, e si El in mijlocul nostru. i, asa cum s-a spus, ne putem impartasi din marea, din sfanta, din unica fagaduinta, puternica si fericita a lui Dumnezeu.

Oriunde doi sau trei se aduna in Numele Meu, Eu sunt acolo . Nicaieri nu este Domnul cu mai multa siguranta, cu mai multa putere decat acolo unde doi sau trei se aduna in Numele Lui si doresc sa-L asculte, si doresc sa-L auda, si doresc sa-L aiba in mijlocul lor intotdeauna. Noi nu ne dam seama acum ce har mare este acesta. Daca ochii nostri cei sufletesti ar fi deschisi, noi am vedea acum prezenta Mantuitorului si ce binecuvantare e aceasta.

Mantuitorul si Dumnezeul nostru e in mijlocul nostru. Ingerii care-L insotesc pe El, ingerii carora le-a poruncit El sa ne insoteasca pe noi pe toate caile sunt aici si se bucura ascultand cuvintele noastre de fiecare data. De fiecare data, unde doi sau trei, unde doisprezece sau treisprezece, unde doua sau trei sute, unde doua sau trei mii, cati ar fi, [se aduna in Numele Lui], El e acolo de fiecare data. O carte de aducere aminte se va scrie atunci.

Nu-i lucru mai frumos si mai placut decat sa ne impartasim unii altora din Cuvantul lui Dumnezeu si din bucuriile alesilor Sai, de fiecare data. Cand frati ai nostri vin de la adunari de departe, unde noi numai cu gandul am fost, cand cei iubiti ai nostri care s-au dus se intorc, cu cata bucurie ascultam noi ceea ce ne spun ei despre bucuriile si binecuvantarile pe care le-au avut ei pe unde au fost!Slavim pe Domnul ori de cate ori frati sau surori vin de departe, de la cei iubiti de Domnul, si ne povestesc intamplarile fericite si bucuriile pe care le-au avut ei acolo. Tot cu atata dragoste ii asteapta si alti frati pe cei care vin de departe.

In aceasta iubire sfanta si in aceasta partasie a Duhului Sfant, ei se bucura cu noi, noi ne bucuram cu ei si toti impreuna, pentru ca si intre noi si intre ei este aceeasi iubire, acelasi sfant Mantuitor. Cei ce vin de departe ne spun ca au avut atatea bucurii in Domnul si noi le spunem la fel, pentru ca si cu noi, si cu ei, e Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu-i oprit nici de departari, nici de distante, nici de piedici, nici de munti, nici de ape. El e totdeauna langa cei ce sufera, ca sa le mangaie durerile si necazurile lor. i noi stim, cand am fost pe-un pat de spital, undeva in singuratate,, cata mangaiere am primit cand El a venit la noi si i-a implinit fagaduinta Lui sfanta: Iata, Eu sunt cu tine, nu te teme. Daca vei trece prin foc, flacarile nu te vor arde, pentru ca Eu sunt cu tine . i, prin cate flacari am trecut, ce ravna am avut noi atunci, ce temperatura, ce stari, ce foame, dar am scapat cu bine, ca El a fost cu noi.

Prin cate locuri grele am trecut noi, dar El a fost si cu noi acolo, si cu voi aici si i-a implinit fagaduinta Lui fata de fiecare, pentru ca pe El nu-L poate opri nimeni si nimic.

El e prezent pe drumul spre Emaus, in Gradina Ghetsimani, in locuri de stramtorare sau in locuri de bucurie. El Se afla totdeauna alaturi de credinciosii Lui.

Noi nu-L simtim totdeauna, dar El e totdeauna cu noi.

Noi nu-L vedem totdeauna, dar El e totdeauna cu noi.

Nici umbra nu I-o vedem totdeauna, dar El totdeauna e in mijlocul nostru, in mijlocul alor Sai.

Nici soarele nu-l vedem totdeauna pe cer, dar el e totdeauna la locul lui, sus pe cer. Asa Domnul este totdeauna si in toate adunarile in care noi nu simtim prezenta Lui puternica, in care duhul nu ne este plin de inflacarare, nici rugaciunea plina de lacrimi, nici cantarea plina de foc; El este totusi acolo. i vine clipa in care lacrimile vin, rugaciunea se aprinde, cuvantul se inflacareaza, inima se infierbanta.

El, Domnul nostru, este si acuma aici, cu noi. Dar vine si o vreme cand nu vom mai fi aici noi, cand vom fi Acolo. Cand nu vom mai cunoaste in parte, cum cunoastem acum, cand vom cunoaste desavarsit, asa cum noi am fost cunoscuti Lui. i atunci vom vedea si ziua de astazi, si ceasul acesta, ca au fost un ceas si o zi binecuvantate prin prezenta Domnului in mijlocul nostru pentru ca o carte de aducere aminte va fi scrisa despre fiecare din zilele noastre. i cand vom merge in fata Domnului si se va deschide cartea zilelor noastre, pe pagina fiecarei zile noi vom vedea insemnat tot ce am gandit si tot ce am facut in ziua si in locul acesta.

Binecuvantam pe Domnul pentru ceasurile cand suntem impreuna cu fratii si cu surorile noastre. Cand noi am fost in rugaciune sau am fost in plina pace, sau am fost in foc, sau am fost in rabdare credincioasa, sau am fost in marturisirea Cuvantului lui Dumnezeu, ce frumoase vor fi aceste pagini in cartea vietii noastre, pe care se vor vedea scrise cu litere de aur si de foc bucuriile si amintirile noastre fratesti cu Domnul Iisus cum este ziua de astazi, cand Domnul poate sa ne scrie in Cartea Vietii noastre partasiile si bucuriile intalnirii si ale adunarii fratesti! Cum se inregistreaza pe benzile acestor aparate cantarile noastre, asa se vor inregistra pe benzile Domnului gandurile noastre, zilele noastre; nu numai cuvintele, ci si simtamintele noastre; nu numai umbletele noastre, ci si ziua si ora lor. Toate se inregistreaza. Cand se va pune din nou banda zilelor noastre ce frumoase vor fi cantarile, lacrimile, rugaciunile facute in ascuns, pentru ca este scris: Nu este nimic acoperit care sa nu fie descoperit, nimic ascuns care sa nu fie scos la lumina . oaptele soptite la ureche in odaitele ascunse vor fi strigate de pe acoperisurile caselor. Va fi un amplificator si se va auzi peste tot cerul si pamantul. Ce frumos vor rasuna atunci faptele noastre frumoase, rugaciunile noastre cantarile noastre! Dar tot asa se vor auzi si cele urateBinecuvantat este acela care s-a intors de acum la Domnul, ca sa aiba pacatele acoperite si iertate de Sangele ispasitor al lui Hristos. Din ziua aceea, sa nu se auda nici un cuvant rau despre el, ci numai cuvintele frumoase, izvorate din dragostea lui de Dumnezeu. i din dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Noi nu ne indemnam prin cuvintele noastre, ci prin cuvintele Lui; si aceste cuvinte ne dau noua taria, ne dau noua puterea, ne dau noua ajutorul de care avem nevoie in viata pe care o ducem si in lupta pe care o purtam.

De aceea, tineti seama de fiecare din cuvintele lui Dumnezeu pe care le-ati auzit. Sfantul Apostol Pavel spune: Cand am venit in mijlocul vostru, aduceti-va aminte ca eram plin de frica si de cutremur si cuvintele noastre si propovaduirea noastra nu era in felul intelept si priceput al lumii, pentru ca credinta voastra sa nu se intemeieze in intelepciunea lumeasca; ci erau niste cuvinte pline de duh si de putere, pentru ca credinta voastra sa se intemeieze pe puterea lui Dumnezeu. Ne-ati ascultat nu ca pe niste oameni si cuvintele noastre nu le ati primit ca pe ale unor oameni, ci ca pe cuvintele lui Dumnezeu, asa cum si erau, in adevar .

Domnul i-a trimis pe ucenicii Sai totdeauna sa marturiseasca Evanghelia si le-a spus: Oricine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta. Cine va nesocoteste pe voi pe Mine Ma nesocoteste. i cine Ma nesocoteste pe Mine nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine, adica pe Tatal.

Cum Tatal S-a facut una cu Fiul, asa si Fiul S-a facut una cu cei pe care i-a trimis El. Cum Tatal S-a facut una cu Fiul pe care L-a trimis El in lume, asa si Fiul, Care era in Tatal si Tatal era in El, S-a facut una cu cei pe care El i-a trimis si le-a spus asa: Cine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta! .

Sfantul Apostol Pavel era convins de acest lucru. Cei care marturisesc Cuvantul lui Dumnezeu sunt incredintati de acest adevar, pentru ca este scris: Martor imi este Dumnezeu si cugetul meu ca va spun adevarul . Noi marturisim ce stim si ce am auzit, ce am simtit si ce am trait cu Domnul; si marturisirea noastra este adevarata. i de aceea, pentru ca suntem incredintati ca spunem adevarul, cugetul nostru este curat in fata lui Dumnezeu, pentru ca putem fi incredintati de acest adevar.

Domnul binecuvanteaza fiecare cuvant, caci este o samanta care, daca este primita intr-un pamant bun, intr-o inima ascultatoare si credincioasa, aduce intotdeauna rod binecuvantat. Nu totdeauna acelasi suta la suta. Uneori, rod de 30, alteori de 60, depinde de osteneala si de jertfa, si de staruinta pe care si-o da fiecare pentru ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Astazi am avut in toate bisericile noastre Evanghelia cu pilda semanatorului. E vremea semanatului, e vremea cand pamantul asteapta samanta si samanta cauta pamantul. Da, in timpul existentei noastre, al unui an din viata noastra, toamna este anotimpul semanatului de grau.

Dar in cuprinsul vietii noastre duhovnicesti, vremea semanatului nu tine numai un anotimp, numai o luna, numai o saptamana, numai o zi. Vremea semanatului duhovnicesc tine toata viata noastra si pentru primirea Cuvantului, si pentru semanat. Dumnezeu ne-a facut in asa fel, incat fiecare dintre noi sa fim si semanatori, si primitori ai Cuvantului Sfant.

Fiecare avem si o inima in care sa primim Cuvantul, si o gura cu care sa-l semanam. Cuvantul lui Dumnezeu ne face pe noi plini de datorii si de obligatii si de a-l primi, si de a-l semana.

Nu numai cei care se pot ridica in fruntea altora, care pot marturisi cu glas puternic in mijlocul multimii Evanghelia sunt semanatorii Ci fiecare dintre noi, toti cei care am fost chemati la El suntem semanatori. De la cel mai mic pana la cel mai mare, de la cel dintai pana la cel din urma.

Imi aduc aminte, cand m-am intors la Domnul eram un copil de 15 ani. Altii s-au intors la Domnul la varste si mai fragede decat mine. Dar stiu cu cata ravna Il marturiseam atunci pe Domnul. Veneam de acasa, ca asa era atunci obiceiul, sa mergem dimineata cu cate o ulcica de lapte la Beius, sa vindem si sa cumparam ceva de mancare. Aveam prieteni cu care mergeam de acasa, sau mai mari, sau mai tineri, mai batrani sau femei mai tinere sau batrane cu care mergeam de acasa. Mergeam cu gramada pe drum de acasa pana la oras si de oras pana acasa. Mi-aduc aminte cu cata ravna marturiseam Cuvantul Domnului Ce stiam eu la 15 ani sa spun in mijlocul celor cu care mergeam?Aveam atata bucurie sa le pot spune despre bunatatea, despre bucuria, despre partasia fericita cu Domnul Iisus asa cum stiam eu atunci. Aveam atata bucurie sa pot marturisi Cuvantul Domnului fara sa-mi pese de felul cum ma primeau sau ma priveau ceilalti. Ma batjocoreau, ma dispretuiau, vorbeau tot felul de lucruri urate Dar eu le vorbeam cu toata inima bucuroasa si fericita ca pot sa le spun despre ce am vazut eu in dragostea si partasia, in iertarea si fericirea Domnului. Eram atunci dornic sa tot spun, oricate piedici si necazuri as fi avut dar dragostea acoperea atunci toate aceste lipsuri. i imi aduc si azi aminte cu cata bucurie ma intorceam acasa, ce bucurie aveam in inima cand puteam sa spun cuiva despre dragostea Domnului, despre bucuriile ce ti le da El cand Il afli.

Cea dintai cantare pe care-am invatat-o era A venit demult de Sus Adunam copiii pe prispa casei noastre seara si cantam de rasuna. Atata stiam, asta era sigura cantare ce o invatasem si o impartaseam copiilor. i ii invatasem pe toti copiii cantarea asta. Aveam asa bucurii sa seman ceea ce aveam eu in suflet, bucurie din Dumnezeu! Acest lucru cred ca este cu putinta sa il facem fiecare! Aceasta este datoria fiecaruia dintre noi, oriunde mergem: sa incepem sa semanam Cuvantul lui Dumnezeu. Sa incepem semanatul la nivelul puterii noastre, sa semanam ce avem noi in inima noastra, sa incepem sa dam si altora cu dragostea, cu caldura, cu puterea, cu bucuria cu care ne-a dat si noua Dumnezeu si cu care ne-au dat si noua inaintasii nostri care au pazit statornici tot Cuvantul lui Dumnezeu.

Numai sa ne fie inima plina de bucurie cand marturisim Numai cu ochii plini de stralucire sa marturisim Numai din inima sa spunem altora ce a insemnat pentru noi Hristos, cum am simtit noi partasia, cum traim cu El. Ce minunata, ce negraita, ce stralucita este bucuria aflarii lui Hristos, a primirii Lui, a bucuriei in viata noastra.

Daca facem acest lucru cu tot sufletul plin de incredintare, de caldura, de lumina si de bucurie, tot ce semanam va fi binecuvantat. i o cantare daca stim, si o singura strofa cantata cu toata inima si cu lacrimile dragostei de Dumnezeu si ale dragostei de frati sa stim ca si in sufletele care le vor auzi va incolti aceasta samanta sfanta si va incepe sa aduca rod.

Niciodata nu va vor uita acei care se vor intoarce la Dumnezeu cand vor simti ca in inimile voastre Cuvantul acesta este viu si roditor, cald, fierbinte, dulce si frumos.

Numai sa il spuneti asa cum este Cuvantul si cum il cere Dumnezeu.

Cand cei doi care au fost spre Emaus, Luca si Cleopa, se intorceau [spre Ierusalim, amintindu-si de] starea lor de vorba cu Iisus, cand stateau ei de vorba ce-si spuneau unul altuia? Cum nu ne ardea inima in noi cand ne deschidea El Scripturile? Asa sa arda inimile in noi cand deschidem Scripturile altora.

Asa sa arda inimile in noi cand spunem un cuvant al lui Dumnezeu altora cand cantam o cantare, cand spunem o rugaciune, cand rostim un cuvant incat cei care aud sa simta ca e Cuvantul lui DumnezeuCa arde inima, ca ard ochii si-i plin de putere si lumina acest Cuvant al lui DumnezeuDaca inima noastra este plina de Hristos si de caldura Lui, atunci asa vor fi pline cuvintele noastre. i cum le semanam atunci, asa vor arde si vor aprinde inimile celorlalti care le vor asculta, din Hristos.

Noua asa ne-a fost vestit Cuvantul lui Hristos in aceasta Lucrare. Noi asa L-am primit pe Hristos si asa am primit Lucrarea. i cand in sufletele noastre asa arde dragostea de Dumnezeu si dragostea de frati, si dragostea de Cuvant, dragostea de rugaciune, dragoste de cantare, dragostea de adunare si dragostea de Biserica, si dragostea de bine, si dragostea de semeni atunci tot ce facem este viu, este puternic, este rodnic, este din Hristos. In primul rand pentru noi si apoi pentru altii.

S-a spus de multe ori istorioara cu acel om care mergea departe, pe un camp inghetat, spre un sat. i, pentru ca era frig si pentru ca era iarna grea si ger puternic, el simtea cum i se inmoaie picioarele, cum gerul il cuprinde ca un somn dulce si ametitor, si ucigator. Mergand insa pe drum mai departe si silindu-se sa nu se lase, sa mai mearga un pas, sa mai mearga doi, sa mai mearga cinci a intalnit un om care deja cazuse in zapada si era pe punctul de a ingheta. El a incercat sa-l ridice si a vazut ca abia se putea misca. Atunci l-a ridicat in spate si a mers cu el si l-a carat in spate spre satul departat in care trebuia sa ajunga amandoi.

Mergand cu povara in spate, omul a inceput sa se incalzeasca, a inceput sa se dezmorteasca, sa prinda putere si el, se incalzea ducand povara lui in spate.

Dar s-a incalzit in spatele lui si celalalt, care era aproape inghetat, si a inceput sa se dezmorteasca si sa se dezghete. i au ajuns amandoi la capat teferi si sanatosi.

Daca el a fi cautat sa se salveze numai pe sine, murea si el impreuna cu inghetatul. Dar pentru ca a vrut sa-l salveze si pe altul, s-au salvat impreuna si au ajuns amandoi cu bine la capat.

Cine cauta sa se mantuiasca numai el singur, acela se pierde singur. Dar cine cauta sa-i mantuiasca si pe altii, sa-i cheme si sa-i ajute si pe altii, acela nu numai el se mantuieste, singur, ci ii mai mantuieste si pe altii.

Cine se roaga numai pentru el singur, acela putina ascultare afla de la Dumnezeu. Cine se roaga si pentru altii, pe acela Dumnezeu il asculta totdeauna si il salveaza nu numai pe el, ci ii salveaza si pe ceilalti care sunt si pentru care se roaga el.

Aceasta este randuiala lui Dumnezeu pentru noi toti, sa nu ne mantuim si sa nu dorim sa ne mantuim numai singuri noi, ci sa cautam sa-i mantuim pe cat mai multi. Asa a poruncit Domnul, caci El n-a venit sa Se salveze numai pe Sine, ci a cautat sa-i salveze pe toti. El nu i-a crutat viata, ci i-a dat-o pentru rascumpararea celor multi. El a spus: Un bob de grau, daca nu moare, ramane singur. Dar daca moare, el aduce multa roada .

Daca Hristos n-ar fi murit pentru pacatele noastre, daca Domnul Iisus n-ar fi venit ca sa ia asupra Lui pacatele noastre si sa ne rascumpere, El ar fi ramas singur in cer si noi am fi fost pierduti toti, pentru totdeauna. Dar El a venit, parasind slava Lui si luand asupra Lui pacatele noastre, greutatile noastre, sarcinile noastre. Pedeapsa care ne da noua pacea a cazut peste El prin ranile Lui am fost vindecati si salvati, si adusi acasa.

S-a asezat citirea Evangheliei cu semanatorul acum, in vremea semanatului, si s-a mai spus de la inceput si bine facem mereu daca ne-amintim de acest lucru de fiecare data cand la biserica este o Evanghelie, ca uneori se explica, alteori nu se explica. Insa noi avem nevoie totdeauna ca, din Evanghelie, sa tragem intelesul cel mantuitor pentru viata noastra. i pilda cu semanatorul e ca o oglinda vie, ca un indrumator pe care Dumnezeu a vrut ca sa ni-l lase noua pentru viata noastra de fiecare zi si a fiecaruia dintre noi.

Iisus a inceput iarasi sa invete pe norod langa mare. Fiindca se adunase foarte mult norod la El, S-a suit si a sezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul statea pe tarm langa mare.

Apoi a inceput sa-i invete multe lucruri in pilde; si, in invatatura pe care le o dadea, le spunea: Ascultati! Iata, semanatorul a iesit sa semene.

Pe cand semana, o parte din samanta a cazut langa drum; au venit pasarile si au mancat-o.

O alta parte a cazut pe un loc stancos, unde n-avea mult pamant; a rasarit indata, pentru ca n-a dat de un pamant adanc, dar cand a rasarit soarele s-a palit si, pentru ca n-avea radacina, s-a uscat.

O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut, au inabusit-o si n-a dat roada.

O alta parte a cazut in pamant bun; a dat roada care se inalta si crestea si a adus: una treizeci, alta saizeci si alta o suta (Mc 4, 1-8). Samanta de langa drum ii inchipuie pe cei care aud Cuvantul lui Dumnezeu, dar vine satana si il fura din inimile lor. O, de cate ori am stat si noi, de cate ori am fost si noi drumurile! Ne-au placut si noua drumurile O parte din viata noastra am petrecut-o si noi prin santuri si pe langa drumuri, ascultand mai degraba lucruri lumesti si povestind fleacuri zadarnice In loc sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu, ne ingrijeam de lucrurile pamantesti.

La cati dintre asa-zisii credinciosi le plac si astazi starile de vorba...