Cand un suflet scapa la Hristos, in bratele Lui, satan primeste o grea infrangere si se straduieste, cautand noi prilejuri de ispita, ca sufletul scapat sa poata fi ademenit iarasi in mrejile lui, savarsind nelegiuirea. Toti acei ce fac voia diavolului sunt niste ucenici ai sai. Prin toate cele intreprinse de ei, dezbina fratii, risipesc []Cand un suflet scapa la Hristos, in bratele Lui, satan primeste o grea infrangere si se straduieste, cautand noi prilejuri de ispita, ca sufletul scapat sa poata fi ademenit iarasi in mrejile lui, savarsind nelegiuirea. Toti acei ce fac voia diavolului sunt niste ucenici ai sai. Prin toate cele intreprinse de ei, dezbina fratii, risipesc adunarile, ispitesc cu ganduri necuviincioase, savarsesc nelegiuiri, facandu-i pe cei slabi sa calce legamantul facut cu Dumnezeu, sa minta, sa pizmuiasca, sa cleveteasca Mare pacat face acela care indeplineste slujba diavolului!Sf. Ap. Pavel ne spune ca satan, pe care il numeste dumnezeul veacului acestuia, orbeste mintea celor care ii cad in cursa. Prin orbirea cea satanica, omul nu mai vede stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu (cf. II Cor. 4, 4). Mintea orbita de satan nu mai gandeste liber. Am putea sa-i zicem acesteia nu numai orbie, ci paralizie a intregului sistem de conduita morala si spirituala, singura care ar putea indrepta pe om spre Hristos-Domnul. Omul pacatos traieste cu satan, ca si satan, si este mort pentru neprihanire, mort fata de Hristos, mort sufleteste, dupa cum arata Sf. Ap. Pavel: voi erati morti prin greselile si prin pacatele voastre, in care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii (Efes. 2, 1-2). Numai ca Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos (Efes. 2, 4-5).

Mantuitorul i-a pronuntat sentinta pentru lumea care continua sa zaca in cel rau, precum si pentru stapanitorul ei, zicand: Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara (Ioan 12, 31). Trist este faptul ca, ori de cate ori vorbim despre satan, vorbim despre lume si despre oamenii din ea; lumea pe care Dumnezeu a iubit-o, incat a dat pe singurul Sau Fiu ca sa moara pentru ea (Ioan 3, 16).

Biruinta credinciosilor asupra diavolului este data de ajutorul ce vine de Sus, prin Duhul Sfant. Cunoastem aceasta din cuvintele: Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci, o data cu ispita, va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda (I Cor. 10, 13).

Cu ochi atotcuprinzator, Dumnezeu vegheaza zi si noapte asupra fiecarui credincios. El nu ispiteste pe nimeni. Numai satan ispiteste. Dar Domnul pregateste mijlocul de a birui ispita adusa de cel viclean in ceasul incercarii. Ajunsi in fata unei ispite monstruoase, ce ni se pare de netrecut, satan, cu ranjetu-i de fiara, sta gata sa ne apuce. Dar Domnul milostiv ne scapa, cuprinzandu-ne cu dragoste in bratele-I de Tata iubitor.

Ispita devine pacat chiar si cand numai o aprobi, dar, cu atat mai mult, atunci cand te infrupti din ea.

Cand eram copil de zece ani, mergeam cu vitele la pascut, de-a lungul unei vai. Un alt copil din vecini a venit, intr-o zi, ducand cu el o pasare in colivie. A asezat colivia la un loc potrivit. Deasupra a aranjat niste bete unse cu clei. Noi ne-am ascuns, asteptand sa vedem ce se va intampla. La cantecul-chemare al pasarii inchise, a venit un sticlete, de toata frumusetea, s-a asezat pe colivie, dar s-a ferit sa atinga betele-capcana. A cantat intr-un fel cum rar se poate auzi, manga-indu-si, pentru cateva clipe, fratele captiv. Apoi, spre intristarea noastra, si-a reluat zborul catre padure. Curand, a venit un altul. Acesta a incercat sa se aseze, dar, intuind primejdia, s-a desprins indata, departandu-se si, imediat, simtindu-se murdarit de cleiul-ispita, a inceput a se curata cu ciocul.

Una dintre cele mai primejdioase ispite pentru omul credincios este cea religioasa.

Sunt unii crestini care au...