Ce însemnat lucru este ca fraţii să nu se despartă unii de alţii, mai ales în vremurile grele!
Simon Petru, Toma, zis Geaman, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei si altii doi din ucenicii lui Iisus erau impreuna. Ce greu era acum de ucenicii Domnului! Dupa ce s-au obisnuit sa fie ani de zile aproape de Preaiubitul inimii lor, ce greu le vine acum sa nu-L mai poata vedea decat tot mai []Simon Petru, Toma, zis Geaman, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei si altii doi din ucenicii lui Iisus erau impreuna. Ce greu era acum de ucenicii Domnului!Dupa ce s-au obisnuit sa fie ani de zile aproape de Preaiubitul inimii lor, ce greu le vine acum sa nu-L mai poata vedea decat tot mai rar si tot mai scurt! Mai ales, ce greu le este gandul ca in curand va veni despartirea pentru nu stiu cata vreme. i tocmai vremea aceea, presimteau ei ca va fi plina de incercarile cele mai mari.
In Patimile Sale, Domnul stia tot ce are sa I se intample. tia ca de la Tatal venise si ca la Tatal Se duce (In. 13, 3). tia ca va fi dat in mainile celor fara de lege, ca sa L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca (Mt. 20, 18-19). tia ca Iuda Il va vinde si ca Petru se va lepada (In. 13, 21; Lc. 22, 31-34).
Dar stia si ca a treia zi va invia (Mc. 9, 31).
Ca Tatal Ii daduse in maini toate lucrurile (In. 13, 3).
Ca I-a fost data toata puterea in cer si pe pamant (Mt. 28, 18).
Ca dupa ce Isi va fi dat viata ca Jertfa pentru pacate, va vedea o samanta de urmasi, va trai vesnic si ca Lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui (Isaia 53, 10).
Ca va avea o vesnica stapanire si peste cei morti, si peste cei vii (Rom. 14, 9). tia ca El va imparati si Isi va supune pe toti vrajmasii sub picioarele Lui. Pana si pe cel mai din urma vrajmas, Moartea (I Cor. 15, 25). tia ca la implinirea vremurilor va uni in Sine Insusi toate cele din ceruri si cele de pe pamant, cum fusesera mai inainte (Efes. 1, 10). tia ca va sedea mai presus de orice domnie, de orice stapanie, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor (Efes. 1, 21).
Ca in Numele Lui se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant (Filip. 2, 10).
Ca Se duce, dar iarasi va veni, sa judece viii si mortii (Mt. 25, 31; Apoc. 20, 12). i apoi Imparatia Lui nu va mai avea sfarsit (I Tim. 6, 16).
Domnul stia toate acestea; iar cand stii sigur tot ce are sa ti se intample, iti este si mult mai usor, dar si mult mai greu decat celorlalti.
In patimile lor insa, ucenicii nu stiau ce are sa li se intample. tiau numai cele cateva instiintari pe care li le facuse Domnul. Dar, cand nu stii ceva limpede, o, ce multime de presimtiri grele iti impovareaza inima!Domnul, desi era plin de aceeasi iubire si bunavointa ca si inainte de patimile Sale, li Se arata doar din cand in cand.
Dar intre ei si El, chiar cand erau impreuna acum, partasia capatase o alta infatisare. Era intre ei o distanta cereasca.
Inainte, ucenicii Il simteau ca este Dumnezeu, dar un Dumnezeu-Om.
Acum, dupa moartea si Invierea Lui, El le aparea tot Om, dar era un Om-Dumnezeu.
Moartea si Invierea sunt totusi un grozav hotar. Chiar dragostea cea mai desavarsita, indata dupa hotarul acesta, capata o alta fata. Chiar daca ii vezi uneori pe cei preaiubiti dupa ce trec pragul mortii, intre noi si ei exista totusi ceva care...
In Patimile Sale, Domnul stia tot ce are sa I se intample. tia ca de la Tatal venise si ca la Tatal Se duce (In. 13, 3). tia ca va fi dat in mainile celor fara de lege, ca sa L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca (Mt. 20, 18-19). tia ca Iuda Il va vinde si ca Petru se va lepada (In. 13, 21; Lc. 22, 31-34).
Dar stia si ca a treia zi va invia (Mc. 9, 31).
Ca Tatal Ii daduse in maini toate lucrurile (In. 13, 3).
Ca I-a fost data toata puterea in cer si pe pamant (Mt. 28, 18).
Ca dupa ce Isi va fi dat viata ca Jertfa pentru pacate, va vedea o samanta de urmasi, va trai vesnic si ca Lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui (Isaia 53, 10).
Ca va avea o vesnica stapanire si peste cei morti, si peste cei vii (Rom. 14, 9). tia ca El va imparati si Isi va supune pe toti vrajmasii sub picioarele Lui. Pana si pe cel mai din urma vrajmas, Moartea (I Cor. 15, 25). tia ca la implinirea vremurilor va uni in Sine Insusi toate cele din ceruri si cele de pe pamant, cum fusesera mai inainte (Efes. 1, 10). tia ca va sedea mai presus de orice domnie, de orice stapanie, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor (Efes. 1, 21).
Ca in Numele Lui se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant (Filip. 2, 10).
Ca Se duce, dar iarasi va veni, sa judece viii si mortii (Mt. 25, 31; Apoc. 20, 12). i apoi Imparatia Lui nu va mai avea sfarsit (I Tim. 6, 16).
Domnul stia toate acestea; iar cand stii sigur tot ce are sa ti se intample, iti este si mult mai usor, dar si mult mai greu decat celorlalti.
In patimile lor insa, ucenicii nu stiau ce are sa li se intample. tiau numai cele cateva instiintari pe care li le facuse Domnul. Dar, cand nu stii ceva limpede, o, ce multime de presimtiri grele iti impovareaza inima!Domnul, desi era plin de aceeasi iubire si bunavointa ca si inainte de patimile Sale, li Se arata doar din cand in cand.
Dar intre ei si El, chiar cand erau impreuna acum, partasia capatase o alta infatisare. Era intre ei o distanta cereasca.
Inainte, ucenicii Il simteau ca este Dumnezeu, dar un Dumnezeu-Om.
Acum, dupa moartea si Invierea Lui, El le aparea tot Om, dar era un Om-Dumnezeu.
Moartea si Invierea sunt totusi un grozav hotar. Chiar dragostea cea mai desavarsita, indata dupa hotarul acesta, capata o alta fata. Chiar daca ii vezi uneori pe cei preaiubiti dupa ce trec pragul mortii, intre noi si ei exista totusi ceva care...
