HARUL DE A FI PĂRTAȘ LA AJUTORAREA SFINȚILOR
Dumnezeu acorda o favoare omului, un har special, atunci cand ii da un gand sa ajute pe cineva. A face milostenie dupa putere este o datorie crestineasca, dar a ti se cere sa o faci peste putere este un har de la Domnul, este o atentie deosebita pe care ti-o acorda Dumnezeu si de care []Dumnezeu acorda o favoare omului, un har special, atunci cand ii da un gand sa ajute pe cineva. A face milostenie dupa putere este o datorie crestineasca, dar a ti se cere sa o faci peste putere este un har de la Domnul, este o atentie deosebita pe care ti-o acorda Dumnezeu si de care ai parte atunci cand le-ai implinit pe toate cele dupa puterea ta. Este un semn al increderii pe care Dumnezeu o are in tine, stiind ca esti gata cu multa staruinta ca si in rugaciune sa-I ceri acest har.
Milostenia este, de altfel, partea din castigurile omului care nu-i apartin lui, ci lui Dumnezeu, Cel care i-a dat acestuia totul din belsug. E zeciuiala ce nu-ti mai apartine si dator esti sa o dai inapoi Domnului, sa nu folosesti pentru tine ceea ce-I apartine Lui. Scriptura Vechiului Testament ne arata aceasta ca pe o porunca ce ascunde in sine recunostinta indatorata pentru slujba de la Cortul Sfant.
Sfantul Apostol Pavel mentioneaza acest har daruit Bisericilor Macedoniei si-l aduce ca marturie cand le scrie celor din Corint a doua epistola: Va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei (II Cor 8, 1). Macedonia era un tinut sarac, dar Apostolul apreciaza darnicia dupa putere si peste putere (v. 3) a crestinilor macedoneni destinata comunitatii mai sarace din Ierusalim, pentru care Sfantul Pavel se simtea dator sa o ajute si material. In mod firesc, cand stii ca cineva e mai lipsit, nu prea ai curaj sa-i ceri ceva pentru nevoile Bisericii. In Bisericile Macedoniei se intampla insa un lucru mai presus de fire. Pentru ca mai intai s-au dat pe ei insisi Domnului (v. 5), pe urma au fost gata sa se dea pe ei insisi si Apostolilor, cu multa rugaminte cerandu-le favoarea de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor (v. 4). Extraordinar! Cel care isi preda viata lui Dumnezeu se roaga apoi sa primeasca si el harul de a ajuta pe sfinti. Cu multa rugaminte inseamna...
Milostenia este, de altfel, partea din castigurile omului care nu-i apartin lui, ci lui Dumnezeu, Cel care i-a dat acestuia totul din belsug. E zeciuiala ce nu-ti mai apartine si dator esti sa o dai inapoi Domnului, sa nu folosesti pentru tine ceea ce-I apartine Lui. Scriptura Vechiului Testament ne arata aceasta ca pe o porunca ce ascunde in sine recunostinta indatorata pentru slujba de la Cortul Sfant.
Sfantul Apostol Pavel mentioneaza acest har daruit Bisericilor Macedoniei si-l aduce ca marturie cand le scrie celor din Corint a doua epistola: Va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei (II Cor 8, 1). Macedonia era un tinut sarac, dar Apostolul apreciaza darnicia dupa putere si peste putere (v. 3) a crestinilor macedoneni destinata comunitatii mai sarace din Ierusalim, pentru care Sfantul Pavel se simtea dator sa o ajute si material. In mod firesc, cand stii ca cineva e mai lipsit, nu prea ai curaj sa-i ceri ceva pentru nevoile Bisericii. In Bisericile Macedoniei se intampla insa un lucru mai presus de fire. Pentru ca mai intai s-au dat pe ei insisi Domnului (v. 5), pe urma au fost gata sa se dea pe ei insisi si Apostolilor, cu multa rugaminte cerandu-le favoarea de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor (v. 4). Extraordinar! Cel care isi preda viata lui Dumnezeu se roaga apoi sa primeasca si el harul de a ajuta pe sfinti. Cu multa rugaminte inseamna...
