Cat despre cei fricosi si necredinciosi, si spurcati, si ucigasi, si desfranati, si vrajitori, si inchinatori la idoli, si toti cei mincinosi, partea lor este in iezerul care arde cu foc si cu pucioasa, care este moartea cea de-a doua (Apoc 21, 6-8). Primii nu sunt mentionati necredinciosii sau desfranatii, sau cei mandri, ci fricosii. []Cat despre cei fricosi si necredinciosi, si spurcati, si ucigasi, si desfranati, si vrajitori, si inchinatori la idoli, si toti cei mincinosi, partea lor este in iezerul care arde cu foc si cu pucioasa, care este moartea cea de-a doua (Apoc 21, 6-8).

Primii nu sunt mentionati necredinciosii sau desfranatii, sau cei mandri, ci fricosii. Iar acesti fricosi mentionati aici sunt de fapt lasii, cei care se sperie atat de usor de lucrurile de care nu ar trebui sa fie infricosati. Caci tot Mantuitorul ne atentioneaza: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot sa-l ucida; ci mai degraba temeti-va de acela care poate ca si sufletul si trupul sa le piarda in gheena (Mt 10, 28).

Realitatea acestor zile este insa frica, frica deseori complet irationala. Panica si frica pun stapanire pe oamenii societatii actuale cand se confrunta cu acest virus care ucide trupul . Omul actual, autonom fata de Dumnezeu, nu-l cunoaste pe cel care poate ucide sufletul si nu-i vede faptele si chipul ascunse in chiar evenimentele acestor zile. Acest virus care vine peste noi ca o plaga, precum acelea din Vechiul Testament, este folosit de vrajmasul mantuirii cu mare dibacie, iar tragedia este ca oamenii nu sunt atenti la aceasta actiune a lui. Cea mai mare realizare a vrajmasului prin intermediul virusului este oprirea Sfintei Liturghii. Sfantul Apostol Pavel le scrie tesalonicenilor despre Ziua cea infricosatoare a Domnului: Sa nu va amageasca nimeni, cu niciun chip; caci Ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept Dumnezeu. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri? i acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte (II Tes 2, 3-7). Vrajmasul este oprit de Duhul Sfant, si mai exact de Sfanta Liturghie, Jertfa cea nesangeroasa, dupa cum talcuieste, printre altii, si parintele Arsenie Boca: Sangele Mielului din Sfanta Impartasanie mai tine sufletul in oase si lumea in picioare. Precum Taina Pocaintei e un dar al Cerului, sub chip smerit, pentru mantuirea fiecarui suflet in parte, asa Sfanta Liturghie, marea taina, ascunsa iarasi sub chip smerit, mantuieste lumea sau o fereste de urgiile antihristului . Trebuie sa fim responsabili, este adevarat. Trebuie sa ne gandim la ceilalti, insa trebuie sa nadajduim in Domnul. Ne putem inchide in case, putem supravietui oricarei molime, daca insa lasam panica mortii sa ne cotropeasca sufletele, atunci ne va merge numele ca traim, dar vom fi in fapt morti (cf. Apoc 3, 1). Frica este cea care ne inchide azi bisericile, lipsindu-ne pe noi, crestinii care suntem prada cea mai vanata a diavolului de Painea Vietii. Lupta vrajmasilor nu este impotriva trupurilor, ci a sufletelor. i tocmai in aceste conditii, in aceasta situatie care necesita lupta pana la sange , tarile noastre asa-zis crestine isi inchid de buna voie bisericile, de frica, uitand ca lumea zace in cel rau . Suntem confruntati cu o lucrare de amagire, una dintre acele amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii , mentionate de Sfantul Apostol Pavel (II Tes 2, 10). i, din pacate, marea parte a crestinilor se da la o parte din calea tavalugului celui rau.

Martirii nu au facut asa. Vremea...