Slavit sa fie Domnul. Ascultand de sfantul indemn din Cuvantul lui Dumnezeu de care ne-am mai amintit si inainte, atunci cand ne adunam unii cu altii, sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Ne bucuram de fiecare data cand harul lui Dumnezeu ne randuieste un astfel de prilej sa ne putem unii pe []Slavit sa fie Domnul.

Ascultand de sfantul indemn din Cuvantul lui Dumnezeu de care ne-am mai amintit si inainte, atunci cand ne adunam unii cu altii, sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Ne bucuram de fiecare data cand harul lui Dumnezeu ne randuieste un astfel de prilej sa ne putem unii pe altii indemna la dragoste si la fapte bune. Ca, asa cum vorbeam mai inainte, de dragoste si de fapte bune avem cea mai mare nevoie fiecare dintre noi. Dragostea vorbeste despre unitatea launtrica cu Biserica Domnului, cu trupul lui Hristos, cu fratietatea noastra. i faptele bune vorbesc despre purtarea noastra in afara, in mijlocul celorlalti, intre care, dupa ce am plecat din mijlocul fratilor, trebuie sa dovedim cu fapta ce-am invatat cu credinta si cu priceperea noastra in Hristos.

Intr-o astfel de seara ca aceasta, Mantuitorul S-a simtit totdeauna bine. [Caci] numai in mijlocul celor care erau familia Lui duhovniceasca [era] unitatea de credinta, partasia pe care I-o randuise Tatal nu numai s-o aiba ca bucurie si intarire pentru El pe pamant, ci si s-o lase [celorlalti], ca urmasi ai Sai si propovaduitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, mai departe. Acelora care erau, prin harul lui Dumnezeu, alesi de Dumnezeu sa fie impreuna lucratori cu El si cu Fiul Sau la opera cea mare de mantuire a omenirii. Acestia au fost cei cu care El totdeauna a fost un trup si-un suflet, aceia pe care i-a iubit cu toata inima Sa, pe care i-a ocrotit cu toata puterea Sa, dorind cu toata dorinta sufletului Sau sfant si a iubirii Sale sa fie mereu langa ei. El a spus: Voi sunteti prietenii Mei ; toti ati stat necurmat langa Mine, in toate necazurile Mele . i, pentru ca au stat langa El necurmat, in toate necazurile Lui, au ramas cei mai buni prieteni; si colaboratorii Sai, si cununa Lui stralucita pe vecii vecilor si in fata lui Dumnezeu, si in fata istoriei, si in fata noastra, a tuturor celor care de-atunci incoace si de la ei incolo, au ramas binecuvantatii impreuna lucratori ai lui Dumnezeu.

Intr-o astfel de seara, in mijlocul lor, in fata unor incercari care aveau sa-i loveasca si in fata unui pret din care fiecare avea sa plateasca o particica pentru ca din particica fiecaruia sa se intregeasca pretul cel mare al rascumpararii lumii El le-a spus un cuvant. In mijlocul rugaciunii de la Ioan 17 este spus un cuvant care trebuie sa ne ramana si noua ca un indrumator permanent si ca o cerinta sfanta, daca vrem si noi cum a vrut El mantuirea alor Lui si mantuirea tuturor celor care depindeau de ascultarea lor. La Ioan 17, versetul 19, spune un cuvant, in rugaciunea Domnului: i Eu Insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar . Acesta a fost gandul calauzitor, lupta de fiecare zi a Domnului si Mantuitorului nostru si sarcina Lui cea mai mare, dupa grija de a implini voia lui Dumnezeu in mijlocul ucenicilor Sai. Eu Ma sfintesc, pentru ca si ei sa fie sfintiti .

Aceasta este datoria cea mare a fiecarui indrumator, a fiecarui marturisitor, a fiecarui parinte, a fiecarui apostol, a fiecarui pastor sufletesc. Pentru ca totdeauna, daca vrem ca familia noastra sa fie intr-o stare buna, noi trebuie sa ne dam toate silintele sa ajungem intr-o stare sfanta. Daca pastorul vrea ca turma lui sa ajunga intr-o stare sanatoasa si buna, el trebuie sa-si dea toate silintele sa ajunga si sa se mentina intr-o stare sfanta. Pentru ca totdeauna turma va fi cu o treapta mai jos decat pastorul. Totdeauna familia va fi cu o treapta mai jos decat parintele. Totdeauna cei indrumati vor fi cu o treapta mai jos decat indrumatorul. Daca indrumatorul vrea ca turma lui sa se ridice, el trebuie sa se ridice intai la o treapta superioara.

Sfantul Apostol Pavel ne-a lasat o pilda cum a inteles el de limpede aceasta mare cerinta lasata noua de Mantuitorul Iisus Hristos. Urmati-ma pe mine, fratilor, spune el la Filipeni. i uitati-va cu bagare de seama la cei care traiesc dupa pilda pe care o aveti in noi . Sfantului Timotei ii da aceleasi indemnuri: Pe tine insuti pastreaza-te curat ; dreptarul invataturii sanatoase tine-l, cu credinta si cu dragostea care este in Iisus Hristos. Ca daca vei face asa, te vei mantui si pe tine, si pe cei care te asculta .

La I Corinteni capitolul 7, unde le vorbeste parintilor credinciosi, el le pretinde sfintenie, pentru ca numai daca ei vor fi sfinti, atunci copiii lor vor fi curati si [neprihaniti]. In astfel de conditii trebuie sa intelegem ca este necesar sa se desfasoare viata noastra credincioasa in Hristos. Mantuitorul Iisus a spus: Ma sfintesc Eu, pentru ca si ei sa fie sfintiti prin adevar . El a cautat tot timpul sa traiasca in mijlocul ucenicilor Sai si in intimitatea cu Tatal, prin Duhul Sfant cea mai inalta si cea mai sfanta viata de rugaciune, de ascultare, de credinciosie, de dragoste, de partasie si de continua traire in voia si implinirea dorintei Tatalui. i numai in felul acesta a putut sa creeze niste apostoli care au fost apoi si ei, in mijlocul celor la care i-a trimis sa-i indrume, niste pilde vrednice de urmat.

Noi tot asa. Suntem trimisi de Domnul si chemati de El sa avem parte de lucru impreuna cu El, spre mantuirea si ridicarea unei lucrari sau a unei familii, sau a unui grup de ascultatori in care Dumnezeu ne-a trimis. Suntem chemati sa fim impreuna lucratori cu El la Lucrarea Sa. Nu este si nu poate fi o alta temelie, decat Hristos. Dar felul in care zidim, materialul cu care lucram, mijloacele de care ne folosim, starea noastra sufleteasca pe care o avem in lucrarea cu El si prin opera de slujire si de colaborare cu Dumnezeu pot fi diferite. Noi putem cladi aur, argint sau pietre scumpe, adica dintr-o stare sfanta, dintr-o bogatie duhovniceasca, dintr-o viata traita cu Dumnezeu, in care am adunat aceste bogatii duhovnicesti; putem cladi cu un material rezistent, o lucrare care sa reziste oricaror incercari, oricaror ispite, si in vreme linistita (ca si vremea linistita isi are atat de multe ispite ale ei), si in vreme de furtuna (caci vremea de furtuna isi are si ea ispitele ei).

Daca o astfel de lucrare facem, zidita cu acest material rezistent: aurul, argintul si piatra cea scumpa lucruri de cel mai mare pret si de cea mai mare valoare inaintea lui Dumnezeu si daca cu astfel de materiale si dintr-o astfel de stare lucram la cladirea Bisericii lui Dumnezeu, pe temelia lui Hristos, atunci lucrarea noastra va dura. Orice incercari ar veni peste ea, nu vor face decat sa fie vazuta si mai frumoasa. Ploile n-o vor duce; o vor spala. Focul n-o va arde; o va curati si o va lamuri, facand-o si mai stralucita. i timpul, durata si vremurile nu o vor putea ruina, ci, din ce in ce o vor face mai intarita si mai sudata, si mai puternica infatisandu-se inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca este zidita din acel material din care Dumnezeu Insusi zideste Lucrarea Sa.

Daca citim in Apocalipsa, vedem ca se vorbeste atat de des despre aur, despre argint, despre pietre scumpe. Cetatea Lui: zidurile ei, portile ei si strazile ei sunt facute din acest material sfant si rezistent care nu numai ca e tare si statornic, dar este si frumos si binecuvantat, si fericit.

Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu de la noi si la care vrea El sa ne ajute sa ajungem toti sa o putem implini. i la o astfel de stare noi nu putem ajunge, decat daca ne dam toate silintele, asa cum spune versetul din Epistola Sfantului Petru: Sa unim cu credinta noastra fapta, cu fapta cunostinta, cu cunostinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evlavia pentru ca de toate aceste...