Intr-un sat transilvan, nu departe de Beius, isi traieste ultimii ani dupa o viata rodnica si indelunga poetul taran Traian Dorz, un om nascut si crescut in civilizatia satului, ramas in ea si pentru ea, castigandu-si painea de toate zilele, muncindu-si pamantul si crescandu-si vitele pe langa casa, scriind in ceasurile in care natura il []Intr-un sat transilvan, nu departe de Beius, isi traieste ultimii ani dupa o viata rodnica si indelunga poetul taran Traian Dorz, un om nascut si crescut in civilizatia satului, ramas in ea si pentru ea, castigandu-si painea de toate zilele, muncindu-si pamantul si crescandu-si vitele pe langa casa, scriind in ceasurile in care natura il elibera de la lucrarea si privegherea asupra rodniciilor ei, in zilele de sarbatoare, in iernile blande ale dealului transilvan. Poezia acestui om al locului nascuta din popor in imagini simple si curate s-a intors tot in popor in satele ce-si tin randuiala parintilor. Multe din aceste alcatuiri lirice au devenit cantece si s-au raspandit in acest fel mai grabnic pe multe sate transilvane. Lucrarea lui Traian Dorz in satul sau o aminteste pe cea a poetului si pictorului Picu Procopie Patrut din Salistea Sibiului. Acelasi vers ingrijit cu o evidenta si mereu reluata nota etica de...