Ce poate face un preot cu Oastea Domnului
Despre ce lucruri mari poate face un preot cu O. D. dam in continuare mult-graitoarele instiintari ce ni le trimite parintele N. Radulescu din comuna Oporelul, jud. Olt: Iubite frate parinte! Slavit sa fie Domnul! Traiesc acum parca in alta parte a pamantului, iar nu tot in satul unde ma aflu acum de atatia ani []Despre ce lucruri mari poate face un preot cu O. D. dam in continuare mult-graitoarele instiintari ce ni le trimite parintele N. Radulescu din comuna Oporelul, jud. Olt: Iubite frate parinte! Slavit sa fie Domnul! Traiesc acum parca in alta parte a pamantului, iar nu tot in satul unde ma aflu acum de atatia ani ca preot. Viata pastoritilor mei si a celor ce au ascultat chemarea Domnului este o inima si un suflet, ca in F. Ap. 4, 32. Parca vad cu ochii mei vremile primare ale crestinismului reinviate dupa atata amar de vreme. Faceam scoala duminicala (cu ostasii) intr-o casa particulara din sat unde era foarte putin loc; acum insa, vazand inflacararea cu care poporul asalteaza adunarile noastre, ne-am mutat in Casa Domnului unde si dorim a ramane intru indelungare de zile In seara duminicii trecute, 31 de suflete au cerut din nou inscrierea in Oastea din care au dezertat la alte confesiuni nu atat din vina lor cat din nestiinta mea, a celui pus aici sa suflu din trambita (Ezechil 33, 4), atunci cand slujeam Stapanului meu fara a-I face voia caci nu le aratasem pe Tatal (Ioan 14, 8). Acum, Oastea Domnului numara aici 88 de ostasi deplin hotarati sa lupte pentru biruinta Evangheliei. De cand a venit aici O. D., biruintele se tin lant. Alcoolul a inceput sa dispara, intrucat eu, preotul, desi pana la 17 dec. 1929, nu beam rachiu, totusi gustam cate putin la mesele ce enoriasii mei le faceau pentru praznice, la hramurile bisericilor, sau pentru raposati in casele lor, pentru a le fi pe voie, dar calcam Voia Stapanului meu. Acum, multumiri fie aduse Domnului nostru Iisus Hristos (Rom. 7, 25), de cand am zis ca nu-mi mai trebuie alcool, a incetat de a mai fi pus pe mese spre a fi binecuvantat. i cata fericire este fara el!O alta biruinta: copii si tineri, invatand cantarile Oastei, au dorit sa invete si raspunsurile la Sf. Liturghie Am facut inceputul cantand la biserica, pe doua voci, atat de frumos, ca poporul a inceput sa vina la biserica in numar neobisnuit de mareDupa Sfanta Liturghie, am repetat multe cantari ostasesti, crescand entuziasmul si dorinta fiecaruia de a face parte din tovarasia intru Domnul.
Traim exact timpul primar al crestinismului, asa cum ni-l descrie Sf. Scriptura (F. Ap. 2, 37-47), prin inrolarea noastra in aceasta binecuvantata miscare. De incheiere, ma plec in fata Scumpului nostru Mantuitor, transmitand tuturor fratilor ostasi urari de sanatate si sa ne rugam cu totii pentru a fi cunoscuta tuturor Evanghelia Domnului.
Preot N. Radulescu Oporelul, Olt Lumina Satelor nr. 10, din 9 febr. 1930Dupa acestea si dupa multe altele de felul acestora, au venit apoi, la cativa ani, si precizarile mitropolitului Balan care, cerandu-i-se in public sa raspunda la nedumeririle exprimate cu privire la Oastea Domnului, a afirmat intr-o discutie a Sinodului Eparhial, tinuta la Sibiu, urmatoarele:La congres si intruniri, am atras mereu atentia preotilor mei ca poporul nostru nu mai e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum, dupa razboi, s-a trezit o mare sete si insetosare religioasa care nu mai poate fi indestulata cu metodele pastorale de pana acum, cu serviciile rituale si cu Molitvelnicul. Sectarismul este el insusi o marturie despre aceasta sete religioasa. In mrejele sectarismului au fost prinsi tocmai cei mai buni credinciosi care insetau mai mult dupa Sfanta Scriptura si n-aveau unde sa-si potoleasca setea lor cea sufleteasca. In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotime mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa sufleteasca. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios. De la mine s-a pornit acest curent. Imi trebuia un organ de publicitate si un om. Cine era omul care sa ma inteleaga? Dumnezeu m-a oprit cu gandul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Muntii Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat in munca...
Traim exact timpul primar al crestinismului, asa cum ni-l descrie Sf. Scriptura (F. Ap. 2, 37-47), prin inrolarea noastra in aceasta binecuvantata miscare. De incheiere, ma plec in fata Scumpului nostru Mantuitor, transmitand tuturor fratilor ostasi urari de sanatate si sa ne rugam cu totii pentru a fi cunoscuta tuturor Evanghelia Domnului.
Preot N. Radulescu Oporelul, Olt Lumina Satelor nr. 10, din 9 febr. 1930Dupa acestea si dupa multe altele de felul acestora, au venit apoi, la cativa ani, si precizarile mitropolitului Balan care, cerandu-i-se in public sa raspunda la nedumeririle exprimate cu privire la Oastea Domnului, a afirmat intr-o discutie a Sinodului Eparhial, tinuta la Sibiu, urmatoarele:La congres si intruniri, am atras mereu atentia preotilor mei ca poporul nostru nu mai e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum, dupa razboi, s-a trezit o mare sete si insetosare religioasa care nu mai poate fi indestulata cu metodele pastorale de pana acum, cu serviciile rituale si cu Molitvelnicul. Sectarismul este el insusi o marturie despre aceasta sete religioasa. In mrejele sectarismului au fost prinsi tocmai cei mai buni credinciosi care insetau mai mult dupa Sfanta Scriptura si n-aveau unde sa-si potoleasca setea lor cea sufleteasca. In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotime mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa sufleteasca. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios. De la mine s-a pornit acest curent. Imi trebuia un organ de publicitate si un om. Cine era omul care sa ma inteleaga? Dumnezeu m-a oprit cu gandul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Muntii Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat in munca...
