Vai! Cum se incurca omul pe care-l macina slava desarta! Cum se orbeste de inchinarea catre el insusi! Nici Cuvantul lui Dumne zeu sa nu-l mai opreasca din po varnisul spre care a apucat! Natangului, daca-l cinstesti si-i arati bunavointa, i se pare ca le si merita si incepe a se crede. De la un pas pe []Vai! Cum se incurca omul pe care-l macina slava desarta! Cum se orbeste de inchinarea catre el insusi! Nici Cuvantul lui Dumne zeu sa nu-l mai opreasca din po varnisul spre care a apucat!Natangului, daca-l cinstesti si-i arati bunavointa, i se pare ca le si merita si incepe a se crede. De la un pas pe care l-a facut, i se pare ca a strabatut zece; si de la orice vorba pe care o spune, i se pare ca e intelepciune ca a lui Platon.

Daca-i ajuti silintele, daca ai vorba buna pentru un pas al lui, mutra i se umfla. Se crede ca sarea in bucate si ca trebuie sa-si spuna cuvantul la cate se infaptuiesc ori sa fie de fata la cate se hotarasc.

Avem si noi un natang gu raliv care, ajutat de unul, saltat de altul, in loc de a se margini la cat il duceau puterile si ce era dupa mutra lui, a inceput a se crede acum glas hotarator si a zbiera cu Glasul lui la cate se petrec in Bi serica. i zbiara asa de zece ani si nu se alege nimic de pe urma zbieratului lui, decat ce se simte in traista cu gologani. Doar ca salta negotul, iar incolo tufa.

El insa nu inceteaza a zbiera, scoate foaia in care, dupa zece ani de hartuiala, n-a invatat macar a pune virgulele. Totusi, daca a tran canit atata vreme si a vazut ca se poate trai si nefacand nimic, a ca patat indrazneala si acum ia pe toata lumea la socoteala (cat il duce capul), se repede cu condeiul la cate misca, dupa capul lui, si vrea sa se tina seama ca este si el pe lume, are pareri si stie a zbiera.

Dar, dupa cum spune vorba din vechime, ca: Abyssus abyssum vocal , adica: Dupa un pas gresit, faci altul si mai gresit , natangul incepe a-si vedea ispravile lui ca invelite in cea mai stralucita lumina si ca nu este ceva mai presus de ce spune sau faptuieste el.

In cel din urma numar al mazgalelilor sale, iesi cu una pe care numai mintea sa nu i-o des copera ca pangarire pentru Cuvan tul lui Dumnezeu. In adevar, cre stinul are Sf. Scriptura ca cea mai inalta inchegare a scrisului, cea mai sfanta rostire a limbilor omenesti. Sf. Scriptura este insusi Cuvantul lui Dumnezeu. Cine se indestuleaza cu ea se poate lipsi de altele. Cine va spune: Eu citesc Scriptura, si aceasta imi ajunge, nu mai caut alte graiuri omenesti , nu va pu tea fi tinut de rau de altul, ca n-ar face bine.

Cu toate acestea, natangului i-a dat in minte a crede ca foaia lui ar fi si mai sus ca Scriptura. Dupa zece ani de fudulire si de trufire, a ajuns a se slavi pe sine insusi, a se so coti idol si a crede ca mazgaleala lui e mai presus de Scriptura.

Natangul bate drumurile, da buzna prin tramvaie, isi baga foaia sub ochii oamenilor si-i...