Munca noastră în această Lucrare trebuie să fie în totul vrednică de osteneala înaintaşilor noştri
Daca noi suntem acum precum erau ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos cand El le-a spus: Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit altii s-au ostenit, iar voi ati intrat in osteneala lor (Ioan 4, 38) atunci aceasta este pentru noi o insarcinare plina de o cumplita raspundere. Munca noastra []Daca noi suntem acum precum erau ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos cand El le-a spus: Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit altii s-au ostenit, iar voi ati intrat in osteneala lor (Ioan 4, 38) atunci aceasta este pentru noi o insarcinare plina de o cumplita raspundere.
Munca noastra in aceasta Lucrare trebuie sa fie in totul vrednica de osteneala inaintasilor nostri, continuand-o, intre gind o si incununand-o. Nu risipind si nimicind sau instrainand rodul acestor sfinte osteneli, ca niste urmasi netrebnici si risipitori care am venit intr-o mostenire atat de frumoasa lasata noua de parintele nostru. Sau rupandu-i toate gardurile si chemand in ea toate fiarele, ca s-o rapeasca, s-o fure, s-o nimiceasca asa cum au si inceput sa faca unii Iar noi, niste urmasi netrebnici, nu numai ca privim nepasatori la toti acestia, dar chiar le inlesnim sa faca aceasta cat mai cu spor pentru ei si cat mai cu paguba pentru mostenirea noastraIn timp ce eu imi scoteam astfel sufletul si mi-l puneam tot in cuvinte ca acestea, spre a-i trezi fratelui Niculita, undeva in adanc, un glas al constiintei de crestin si de roman, pentru soarta si dragostea Bisericii noastre si a poporului nostru, bagam de seama tot mai indurerat ca inima lui nu primea nimic din toate acestea. Tacerea lui, privirea lui, nepasarea lui aratau ca el nu mai avea nimic din ceea ce trebuia sa aiba un fiu al acestei Biserici. i aproape nimic nici din ceea ce trebuia sa aiba un fiu al acestui neam.
In afara de limba pe care le-o vorbea, nu mi se mai parea intru nimic ca el ar mai fi...
Munca noastra in aceasta Lucrare trebuie sa fie in totul vrednica de osteneala inaintasilor nostri, continuand-o, intre gind o si incununand-o. Nu risipind si nimicind sau instrainand rodul acestor sfinte osteneli, ca niste urmasi netrebnici si risipitori care am venit intr-o mostenire atat de frumoasa lasata noua de parintele nostru. Sau rupandu-i toate gardurile si chemand in ea toate fiarele, ca s-o rapeasca, s-o fure, s-o nimiceasca asa cum au si inceput sa faca unii Iar noi, niste urmasi netrebnici, nu numai ca privim nepasatori la toti acestia, dar chiar le inlesnim sa faca aceasta cat mai cu spor pentru ei si cat mai cu paguba pentru mostenirea noastraIn timp ce eu imi scoteam astfel sufletul si mi-l puneam tot in cuvinte ca acestea, spre a-i trezi fratelui Niculita, undeva in adanc, un glas al constiintei de crestin si de roman, pentru soarta si dragostea Bisericii noastre si a poporului nostru, bagam de seama tot mai indurerat ca inima lui nu primea nimic din toate acestea. Tacerea lui, privirea lui, nepasarea lui aratau ca el nu mai avea nimic din ceea ce trebuia sa aiba un fiu al acestei Biserici. i aproape nimic nici din ceea ce trebuia sa aiba un fiu al acestui neam.
In afara de limba pe care le-o vorbea, nu mi se mai parea intru nimic ca el ar mai fi...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului