Sa ne intoarcem la dragostea dintai! La credinta frumoasa a parintilor nostri. Sa respectam tot Cuvantul lui Dumnezeu. Sa nu fie o seara cand sa ne culcam fara rugaciune; sa nu fie o dimineata cand sa ne sculam fara rugaciune. Sa nu fie un drum la care sa pornim fara rugaciune. Cate primejdii si pericole []Sa ne intoarcem la dragostea dintai! La credinta frumoasa a parintilor nostri. Sa respectam tot Cuvantul lui Dumnezeu. Sa nu fie o seara cand sa ne culcam fara rugaciune; sa nu fie o dimineata cand sa ne sculam fara rugaciune. Sa nu fie un drum la care sa pornim fara rugaciune. Cate primejdii si pericole asteapta acum cum se-ntampla, mai ales in calatorii, pe toate drumurile.

Odata mergeam cu un sofer cu un autobuz incarcat cu oameni. i era zi de piata; si erau atatea carute si oameni pe drum si omul se grabea, ca intarziase si umbla printre oameni i i-am zis: Domnu sofer, dumneata te-ai rugat azi lui Dumnezeu? Iti dai seama in ce primejdie esti acuma, ca in fiecare clipa poti sa omori un om? Ce se intampla apoi cu familia, cu omul, cu tot? . Omul a inceput sa tremure, se pare ca si-a dat seama de pericol. I-am zis: Noi ne-am rugat. Mergi linistit si fii cu credinta ca a fost cineva aici care s-a rugat .

Uite, asa este Noi suntem slabi si Lucrarea Domnului este slaba si, de multe ori, pierdem curajul (). Intre noi sunt atatea slabiciuni i cei mai buni dintre noi sunt slabi. Suntem slabi si in rugaciune, suntem slabi si in cuvant. i totusi, aceasta este Lucrarea lui Dumnezeu. Cand Moise (stiti cei care ati citit Biblia) se pregatea sa moara, poporul era aproape de Canaan. Trebuia sa ajunga in Canaan. i Domnul i-a zis: Moise, vino tu, sa vezi Canaanul pentru care ai luptat de patruzeci de ani. Dar tu n-ai sa intri in el. Doamne, a zis Moise, patruzeci de ani am luptat prin pustiul acesta, cu toti oamenii acestia. Am dorit si eu am flamanzit, am lucrat, am suferit, am muncit i acuma eu chiar pe mine, Doamne, sa nu ma lasi Tu sa intru? Nu! Pentru ca tu ai pacatuit, Moise! Doamne, e adevarat ca am pacatuit. Ca atunci cand m-ai chemat sa ma trimiti la Faraon, am zis: Doamne, nu ma duc. Trimite pe altul! Ca eu sunt neputincios, sunt gangav, nu stiu sa vorbesc . N-am avut incredere in Tine, Doamne. E adevarat ca am pacatuit. Ai pacatuit tu atunci, pacat mare a fost ala. Dar alt pacat, si mai mare, ai facut, Moise. Doamne, a zis Moise, e adevarat ca am sfaramat tablele Legii intr-o clipa de manie. Dar Tu stii ca m-am intristat pentru necredinta poporului Tau si am trantit, am sfaramat tablele Tale. Nu! Alt pacat si mai mare ai facut inca. E adevarat, Doamne, ca la apele Meriba m-am indoit de Tine si de lucrarea Ta. Alt pacat si mai mare ai facut tu, Moise, ii zice Domnul. Doamne, ce pacat am facut, ca nu ma lasi sa intru eu in Canaan din cauza pacatului aceluia? Ai facut un pacat mare ca te-ai indoit de poporul Meu. Ai zis: Poporul acesta este un rau, un necredincios, un talhar, un stricat . i Eu Mi-am pus Numele peste poporul acesta si tu n-ar fi trebuit sa te indoiesti niciodata de poporul peste care Eu Mi-am pus Numele. Asta este pacatul cel mare pe care l-ai facut tu. i pentru asta n-ai sa intri cu poporul acesta in Canaan.

M-am gandit si eu de multe ori, cand am vazut ca si adunarile noastre sunt slabe, ca fratii nostri sunt adeseori neputinciosi, ca unii cad intr-un fel, ca altii cad in altul, m-am gandit: Doamne, intr-adevar, e Lucrarea Ta; poarta Numele Tau Oastea Ta, sfant Numele Tau. i totusi, iata ce slabi suntem i cand erau in jurul nostru, ca ne amenintau tot felul de uriasi ca Goliat de puternici, uneori poate ca ne-am indoit si noi si am zis: Doamne, intr-adevar Am ajuns ca in psalmul acela in care David spune: Ma uit la munti! De unde-mi va veni ajutorul meu? . Ca muntii astia uite ce mari sunt si se pot napusti si ne nimicesc. Cine suntem noi fata de acesti munti mari? . Asa erau vrajmasii nostri, ca niste munti. i unii poate ca ne-am indoit, crezand ca: Nu mai duce Domnul la biruinta Nu mai capata libertate Lucrarea aceasta Nu se mai inmulteste adunarea noastra. Ne prapadim! Parintii batrani nu-si mai aduc copiii la adunare. Batranii mor, adunarea va ramane goala S-au dus fratii nostri cei buni si ramanem noi, cei slabi, si Lucrarea aceasta se va prapadi . Multi au zis.

Am fost in locuri in care acum patruzeci de ani mergeam la adunari. i erau acolo suflete care au spus: Mai este Oastea Domnului? Noi nu mai stim nimic, de patruzeci de ani. Ne-am indoit ca mai este cineva . i am spus: Iata ce pacat facem noi . Domnul a randuit Lucrarea aceasta si El a pus peste numele ei Numele Lui. Este scris: Din pricina Numelui Meu te voi izbavi. Sa nu te indoiesti! . Noi nu cunoastem cati sunt credinciosi. i profetul Ilie, daca ati citit in Biblie, ati vazut ca, la un moment dat, s-a indoit: Doamne, am ramas numai singur. Nu mai am pe nimeni . Ilie era profetul Domnului, omul sfant. i el nu stia ca mai erau sapte mii aproape de el. Numai Domnul ii cunoaste pe cei care sunt ai Lui. Adunarea Domnului e plina de suflete binecuvantate de Dumnezeu. Surori ca cele care s-au rugat si ca cele care au cantat aici si ca cele care poarta in inima dragostea lui Dumnezeu, sau frati simpli, care nici nu se ridica sa predice, noi nu stim ce valoare au in fata lui Hristos. Ilie nu-i cunostea pe cei sapte mii pe care-i avea Dumnezeu. Nici noi nu cunoastem. Nici Moise n-a cunoscut cati oameni binecuvantati se aflau in poporul lui Dumnezeu. Moise, la un moment dat, a crezut ca numai el este singurul profet. i Domnul ii spune: Ai pacatuit ca te-ai indoit de poporul Meu .

Fratilor, surorilor, sa nu va indoiti de Lucrarea asta niciodata! Domnul a pus peste ea Numele Lui. Iata, sunt cincizeci de ani de cand Parintele Iosif, cel care a pornit-o in Numele Domnului, nu mai e in viata. Cand eram cu el in ultimele lui clipe era asa de bolnav sapte operatii avea, dintre care doua nu se vindecasera. Era inconjurat mereu in vata si-n pansamente. Ajunsese de 33 de kilograme, ca nici nu stiam de unde sa-l prindem cand il mutam de pe un pat pe altul sa-l pansam si sa-l schimbam. Dar omul acesta niciodata nu s-a vaicarit, nici nu s-a plans. Un martir al lui Dumnezeu care a trecut prin atatea suferinte cum numai Mantuitorul si sfintii martiri au trecut. Dar niciodata nu s-a indoit de puterea lui Dumnezeu. A zis: Eu ma bucur ca sunt in starea aceasta, pentru ca sa vada toti ca Lucrarea aceasta minunata a Oastei Domnului nu-i lucrarea () unui om, ci-i lucrarea lui Dumnezeu. Eu ma voi duce ; si s-a si dus. Sunt cincizeci de ani de-atunci. Noi am ramas in urma lui niste copii. Copii eram si trupeste, si sufleteste; si putini. Eram cu fratele Marini si cu Titus, baiatul Parintelui Iosif. i cei din jurul nostru erau ca muntii uriasi, ca Goliat ne amenintau. i a zis Parintele: Voi sa nu va temeti. Dupa ce vor termina cu mine si cu mine termina curand! vor incepe cu voi. Dar sa nu va [temeti]....