Tu fii treaz in toate Slujba ta fa-o deplin! (II Tim 4, 5-8) Cred, personal, ca este Apostolul care l-a determinat pe Parintele Iosif sa nu mai lase fara cuvant viu oamenii din Sibiu, apoi pe cei din tara. tim ca aceasta Duminica dinaintea Botezului Domnului cu Evanghelia de la Marcu 1, 1-8 []Tu fii treaz in toate Slujba ta fa-o deplin! (II Tim 4, 5-8)Cred, personal, ca este Apostolul care l-a determinat pe Parintele Iosif sa nu mai lase fara cuvant viu oamenii din Sibiu, apoi pe cei din tara. tim ca aceasta Duminica dinaintea Botezului Domnului cu Evanghelia de la Marcu 1, 1-8 este mereu cu aceste texte in miezul ei. Neschimbate. Printre putinele duminici in care nu depinde textul de rotirea liturgica a sarbatorii pascale. Un preambul permanent la talcuirea Praznicului care se apropie. Este de crezut ca Parintele va fi meditat la acest text si ca va fi fost marcat de primul verset al acestuia: Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucrul de evanghelist, slujba ta fa-o deplin! (II Tim 4, 5). Nu este doar vorba de un indemn, ci de o porunca fara a carei indeplinire nu exista lucrare deplina in campul Evangheliei. Sunt convins ca Parintele Iosif va fi simtit aceasta chemare ca una personala. i a trait-o ca atare.

Scrisa cel mai probabil din celula romana a prizonieratului sau caci spune Apostolul ca fiul sau duhovnicesc sa nu se rusineze a marturisi pe Domnul si nici de el cel ce este pus in lanturi pentru El indemnandu-l sa patimeasca impreuna cu mine pentru Evanghelie, dupa puterea de la Dumnezeu (II Tim 1, 8) epistola aceasta este marcata de un ton testamentar adanc si limpede. Adresata lui Timotei care, in vremea aceea, se afla la Efes (II Tim 1, 15-18; 4, 19), epistola atinge insa comunitatea din acel loc binecuvantat al memoriei crestine si liman de nadejde in oamenii crescuti de el, Pavel, Apostolul neamurilor. Se vede ca sunt cuvinte adresate fiilor si fiicelor sale, iubirea lui fiind izvor discernamantului la care-i indeamna. Acolo, cuvintele parintelui lor ce-i nascuse in Hristos trebuie ca vor fi cazut cu puterea data de har si cunoastere reciproca. Intregul capitol 4 al Epistolei este marcat de staruinta impotriva celor abatuti de la credinta oferind, prin tonalitatea testamentara, forta marturiei vii. Un soi de sinteza a celor invatate de ucenici de la Sfantul Pavel, neobositul marturisitor. Ce spune acesta tine de asumarea chemarii catre care fusese randuit ucenicul sau preaiubit. Martor este luat Domnul Hristos Care va sa judece viii si mortii la aratarea Lui si in Imparatia Lui (II Tim 4, 1) in numele caruia Pavel fixeaza o serie de prioritati ale lucrului in plinirea chemarii Evangheliei: propovaduirea cuvantului, staruinta (Pavel insusi indemnand staruitor pe Timotei), efortul de a mentine comunitatea atenta la marturisirea ei (mustra, cearta, indeamna). Dar ofera si masura acestui efort, pentru ca el sa nu fie unul al unei critici sterpe, lipsite de rod duhovnicesc: cu toata indelunga-rabdarea si invatatura. Sfantul Pavel isi argumenteaza aceasta grija: Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci dornici sa-si desfateze auzul isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor (II Tim 4, 3). Pare mai mult decat actuala atentionarea, dinaintea abuzului de specialisti la care suntem supusi, inclusiv crestini fiind. i nu in afara crestinismului vorbeste Sf. Pavel, ci inclusiv despre tulburarea limpezimii marturiei de credinta in contextul micutei dar viguroasei comunitati efesiene, unde Timotei se afla uns episcop in ciuda tineretii sale. Sunt, daca vreti, liniile de forta ale culturii pastorale a oricarui preot ori lucrator al Evangheliei, fundamentele minimale ale propovaduirii in roada convertirii la Hristos.

Abaterea catre...