Grecii cei vechi aveau un fel de vrajitor cu numele Apolon, care statea la Delfis, intr-o ascunzatoare, de unde raspundea la diferite intrebari. Odata a mers la acest Apo lon un om oarecare, viclean si amagitor. In mainile lui avea o pasare pe care o acoperise cu haina lui si, ajungand in fata locului de unde []Grecii cei vechi aveau un fel de vrajitor cu numele Apolon, care statea la Delfis, intr-o ascunzatoare, de unde raspundea la diferite intrebari. Odata a mers la acest Apo lon un om oarecare, viclean si amagitor. In mainile lui avea o pasare pe care o acoperise cu haina lui si, ajungand in fata locului de unde graia Apolon, l-a intrebat pe acesta sa-i raspunda de este pasarea aceea vie sau moarta. Omul acesta era viclean si avea gand, de-i va raspunde ca este moarta, sa o arate asa cum era: vie; iar de-i va raspunde ca este vie, sa o sugrume si sa o arate moarta si intr-acest chip sa-l amageasca pe Apolon. Dar Apolon, cunoscand viclesugul lui, i a raspuns asa: Sta in voia ta, omule, sa arati pasarea cum vei vrea: sau moarta, sau vie .

O pasa ruica purtam si noi, iubite cititorule, ascunsa sub hainele si lutul nostru. E sufletul, si sta in voia ta si a mea sa avem aceasta pasaruica cereasca vie sau moarta, sa avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor si dar sa putem tine vie aceasta pasaruica, dar, pe de alta parte, omul are voie sloboda sa o si omoare. Insa cel ce si-a omorat sufletul cu patimi si faradelegi, acela va trebui sa dea seama despre el in Ziua cea mare si infricosata a Judecatii.

Adanciri in Evanghelia Mantuitorului / preot Iosif Trifa. Ed. a 3-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2010