Rugãciunea lui Iisus sau a minții
Sf. Ioan Scararul, referindu-se la rugaciune, si-n special la Rugaciunea lui Iisus, spune ca rugaciunea, dupa calitatea ei, este dor arzator si unire a omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, mentine lumea in existenta, sa nu se destrame din pricina multimii pacatelor noastre. Aceasta rugaciune este maica lacrimilor noastre, lasarea si iertarea pacatelor, podul care-l elibereaza pe om de ispite si primejdii, peretele care impiedica necazurile si zdrobeste razboiul patimilor, lucru ceresc, hrana a tuturor ingerilor si sfintilor, negraita bucurie a dreptilor, lucrare neincetata, hrana a sufletului, luminare a mintii, secure care taie deznadejdea, bogatia monahilor si mirenilor, comoara pustnicilor, nimicire a maniei, amintirea fericirii vesnice si a darurilor date de Dumnezeu.
Sf. Paisie de la Neamt, care a stat la Muntele Athos mai multi ani impreuna cu multi ucenici ai lui, a cules pentru prima data Filocalia greaca, pe care a tradus-o in romana, rusa si slavona si, pentru ca la noi in tara nu a gasit o tiparnita necesara [ce bine ar fi fost sa fi avut o tiparnita cum a avut Parintele Iosif!], a trebuit sa apeleze in Rusia la un mitropolit rus si a tiparit-o la Moscova, in limba rusa.
Sf. Paisie a folosit toata viata Rugaciunea lui Iisus si ne-a lasat despre ea scris cat de mult ne ajuta pe calea mantuirii. Rugaciunea lui Iisus este dragostea lui Dumnezeu, pentru ca aceasta singura este lucru si al ingerilor si al oamenilor si cu aceasta rugaciune ajungem intru viata lor, adica a ingerilor. Ea este izvor a tot lucrul bun si al faptei bune si alunga de la oameni intunericul pacatelor.
De o vei agonisi pe aceasta, si sufletul tau inainte de moarte va fi asemenea ingerilor. Ea este veselia lui Dumnezeu, fiind o preacinstita arma; si nu este o alta arma sa taie si sa parjoleasca pe draci ca ea, caci arde ca si focul spinii si infierbanta pe om si sloboade nespusa dulceata si veselie, incat uita omul...