PILDA CU SEMĂNĂTORUL
Zis-a Iisus pilda aceasta: Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. i semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcat cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. i alta a cazut pe piatra, si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. i alta a cazut intre spini si spinii, crescand cu ea, []Zis-a Iisus pilda aceasta: Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. i semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcat cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. i alta a cazut pe piatra, si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. i alta a cazut intre spini si spinii, crescand cu ea, au inabusit-o. i alta a cazut pe pamantul cel bun si, crescand, a facut rod insutit () i ucenicii Lui Il intrebau: Ce inseamna pilda aceasta?El a zis: () Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu. Iar cea de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia Cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca.
Iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind Cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada.
Cea cazuta intre spini sunt cei ce aud Cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc.
Iar cea de pe pamant bun sunt cei ce, cu inima curata si buna, aud Cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare (Lc 8, 5-16).
Talcuirea acestei Evanghelii a spus-o insusi Man tuitorul. Sa mergem dar, pe urmele talcuirii Domnului.
Samanta este cuvantul lui Dumnezeu , a zis Iisus. Minunata si potrivita asemanare, caci intr-un graunte de samanta este o putere uriasa puterea de rodire.
Toate masinariile si iscodirile veacurilor, stranse la un loc, n-ar putea fabrica un singur graunte de grau cu putere de rodire. Aceeasi minunata putere o are si cuvantul lui Dumnezeu. El are puterea sa rodeasca si sa creasca roade minunate intr-o inima de om. Toti filosofii din lume n-ar putea scrie o carte cum este Evanghelia si Biblia. De ce? Pentru ca Evanghelia si Biblia cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, prin ea vorbeste Insusi Dumnezeu.
Cuvintele si invataturile Scripturilor vor trai peste toate veacurile si timpurile. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu a zis Iisus Mantuitorul. Cuvantul lui Dumnezeu este o putere vie care lucreaza ; cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator (Evr 4, 12); este o samanta minunata din care incolteste rodul vietii vesnice. Precum se coboara ploaia si zapada din cer si nu se mai intoarce pana nu adapa pamantul si il face de rasare si rodeste si da samanta semanatorului si paine spre mancare, asa va fi cuvantul Meu (Is 55, 10-11).
Dar aceasta samanta a Cuvantului lui Dumnezeu, ca sa poata rodi, are lipsa de semanator. Semanatorul dumne ze iestilor invataturi, Semanatorul din pilda Evangheliei, este in primul rand Iisus Mantuitorul, iar samanta este cuvantul Lui, cuvantul lui Dumnezeu. Ah, ce samanta minunata are acest Semanator! Cand invata Iisus pe pa mant, gloatele se tineau dupa El, sa-i poata asculta cuvantul Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om (In 7, 46), ziceau cei ce-L ascultau cu credinta. Iisus Man tuitorul, marele Semanator Divin, a semanat in lume o sa manta, vesnica: a semanat Cuvantul lui Dum nezeu.
Semanatorul cel mare a fost Iisus Mantuitorul, iar azi sunt bisericile, preotii, vestitorii Evangheliei si toti care isi iau asupra lor frumoasa chemare de a semana in lume samanta dumnezeiestilor invataturi. Aceasta samanta se afla pusa intr-un hambar mare si deschis: in Biblie, in Sfanta Scriptura. Biblia e un hambar minunat din care isi iau samanta toti semanatorii si vestitorii cuvantului lui Dum nezeu. i omul cititor poate el insusi sa-si ia samanta din acest hambar pentru ogorul inimii sale. Cuvant nu va avea nimeni in Ziua Judecatii ca i-a lipsit samanta.
Dar aceasta samanta, ca sa poata incolti, are lipsa de pamant, iar pamantul este inima oamenilor. Pilda Evan gheliei se implineste si aici. Pamantul este mai mult rau decat bun. In trei feluri de pamant rau ne spune pilda Evangheliei ca a cazut samanta.
Pamantul de langa caleCel dintai e pamantul cel de langa cale, unde samanta a cazut in cale batuta si pasarile cerului au mancat-o. Despre acest pamant rau a zis Mantuitorul ca e chipul acelor oameni care aud Cuvantul, dar vine diavolul si il i-a din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Acestia sunt oamenii cei pacatosi in care pamantul inimii s-a uscat si s-a invar tosat cu totul de vanturile fara delegilor. Inima lor e o cale batuta, nu prinde deloc in ea samanta. Cand o arunci, sare inapoi. Spune-i celui cufundat in faradelegi despre Dumne zeu, ca te rade; cheama-l la Mantuitorul, ca te suduie. Diavolul fura indata din mintea si din inima acestor oameni orice invatatura si chemare de mantuire.
In chipul acestui pamant erau, pe vremea Mantuitoru lui, fariseii si carturarii, care nu puteau suferi invatatura despre Fiul lui Dumnezeu. Samanta se izbea in inima lor ca intr-o cale batuta.
Oamenii din clasa asta sunt intocmai ca bolnavul care nu poate manca nimic; ii este greata de orice fel de mancare. Acesta e semnul ca i se apropie moartea, e pierdut Un asa pierdut e si cel ce nu poate suferi deloc Cuvantul lui Dum nezeu.
Pamantul cu pietreAl doilea pamant rau este cel ce n-avea umezeala des tula , avea prea multa piatra in el. Despre acest pamant rau a zis Mantuitorul ca e chipul acelor oameni care cu bucurie primesc Cuvantul, dar n-au radacina si la vreme de ispita se leapada. Cei mai multi dintre crestinii de azi sunt in chipul acestui pamant. Le place cuvantul lui Dumnezeu, il asculta cu bucurie, dar acest Cuvant nu poate prinde radacina, pentru ca pamantul inimii lor este plin de pietrele patimilor si al naravurilor de tot felul. Ispitele ii biruie la tot pasul pentru ca pamantul inimilor nu are destula umezeala din izvoarele apelor vii ale Evangheliei.
Pamantul cel cu pietre , ce nu avea umezeala destula, era, pe vremea Mantuitorului, cei ce strigau dupa El: Doamne, Doamne , dar nu faceau voia Lui (Lc 6, 46). Pamantul acesta n-avea umezeala des tula . Le placea oamenilor Cuvantul Domnului, incoltea in inima lor, dar n avea putere sa creasca pana la roada. In clasa asta sunt cei care striga si azi: Doamne, Doamne , dar nu fac voia Domnului. Sunt evlaviosi la ve dere, isi fac rugaciunile seara si dimineata regulat, dar si pacatuiesc regulat. Le place de Cuvantul lui Dumne zeu; il primesc pe Domnul cu bucurie, dar la vreme de ispita se lepada de Domnul si raman cu pacatul.
Oamenii din clasa asta...
Iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind Cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada.
Cea cazuta intre spini sunt cei ce aud Cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc.
Iar cea de pe pamant bun sunt cei ce, cu inima curata si buna, aud Cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare (Lc 8, 5-16).
Talcuirea acestei Evanghelii a spus-o insusi Man tuitorul. Sa mergem dar, pe urmele talcuirii Domnului.
Samanta este cuvantul lui Dumnezeu , a zis Iisus. Minunata si potrivita asemanare, caci intr-un graunte de samanta este o putere uriasa puterea de rodire.
Toate masinariile si iscodirile veacurilor, stranse la un loc, n-ar putea fabrica un singur graunte de grau cu putere de rodire. Aceeasi minunata putere o are si cuvantul lui Dumnezeu. El are puterea sa rodeasca si sa creasca roade minunate intr-o inima de om. Toti filosofii din lume n-ar putea scrie o carte cum este Evanghelia si Biblia. De ce? Pentru ca Evanghelia si Biblia cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, prin ea vorbeste Insusi Dumnezeu.
Cuvintele si invataturile Scripturilor vor trai peste toate veacurile si timpurile. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu a zis Iisus Mantuitorul. Cuvantul lui Dumnezeu este o putere vie care lucreaza ; cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator (Evr 4, 12); este o samanta minunata din care incolteste rodul vietii vesnice. Precum se coboara ploaia si zapada din cer si nu se mai intoarce pana nu adapa pamantul si il face de rasare si rodeste si da samanta semanatorului si paine spre mancare, asa va fi cuvantul Meu (Is 55, 10-11).
Dar aceasta samanta a Cuvantului lui Dumnezeu, ca sa poata rodi, are lipsa de semanator. Semanatorul dumne ze iestilor invataturi, Semanatorul din pilda Evangheliei, este in primul rand Iisus Mantuitorul, iar samanta este cuvantul Lui, cuvantul lui Dumnezeu. Ah, ce samanta minunata are acest Semanator! Cand invata Iisus pe pa mant, gloatele se tineau dupa El, sa-i poata asculta cuvantul Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om (In 7, 46), ziceau cei ce-L ascultau cu credinta. Iisus Man tuitorul, marele Semanator Divin, a semanat in lume o sa manta, vesnica: a semanat Cuvantul lui Dum nezeu.
Semanatorul cel mare a fost Iisus Mantuitorul, iar azi sunt bisericile, preotii, vestitorii Evangheliei si toti care isi iau asupra lor frumoasa chemare de a semana in lume samanta dumnezeiestilor invataturi. Aceasta samanta se afla pusa intr-un hambar mare si deschis: in Biblie, in Sfanta Scriptura. Biblia e un hambar minunat din care isi iau samanta toti semanatorii si vestitorii cuvantului lui Dum nezeu. i omul cititor poate el insusi sa-si ia samanta din acest hambar pentru ogorul inimii sale. Cuvant nu va avea nimeni in Ziua Judecatii ca i-a lipsit samanta.
Dar aceasta samanta, ca sa poata incolti, are lipsa de pamant, iar pamantul este inima oamenilor. Pilda Evan gheliei se implineste si aici. Pamantul este mai mult rau decat bun. In trei feluri de pamant rau ne spune pilda Evangheliei ca a cazut samanta.
Pamantul de langa caleCel dintai e pamantul cel de langa cale, unde samanta a cazut in cale batuta si pasarile cerului au mancat-o. Despre acest pamant rau a zis Mantuitorul ca e chipul acelor oameni care aud Cuvantul, dar vine diavolul si il i-a din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Acestia sunt oamenii cei pacatosi in care pamantul inimii s-a uscat si s-a invar tosat cu totul de vanturile fara delegilor. Inima lor e o cale batuta, nu prinde deloc in ea samanta. Cand o arunci, sare inapoi. Spune-i celui cufundat in faradelegi despre Dumne zeu, ca te rade; cheama-l la Mantuitorul, ca te suduie. Diavolul fura indata din mintea si din inima acestor oameni orice invatatura si chemare de mantuire.
In chipul acestui pamant erau, pe vremea Mantuitoru lui, fariseii si carturarii, care nu puteau suferi invatatura despre Fiul lui Dumnezeu. Samanta se izbea in inima lor ca intr-o cale batuta.
Oamenii din clasa asta sunt intocmai ca bolnavul care nu poate manca nimic; ii este greata de orice fel de mancare. Acesta e semnul ca i se apropie moartea, e pierdut Un asa pierdut e si cel ce nu poate suferi deloc Cuvantul lui Dum nezeu.
Pamantul cu pietreAl doilea pamant rau este cel ce n-avea umezeala des tula , avea prea multa piatra in el. Despre acest pamant rau a zis Mantuitorul ca e chipul acelor oameni care cu bucurie primesc Cuvantul, dar n-au radacina si la vreme de ispita se leapada. Cei mai multi dintre crestinii de azi sunt in chipul acestui pamant. Le place cuvantul lui Dumnezeu, il asculta cu bucurie, dar acest Cuvant nu poate prinde radacina, pentru ca pamantul inimii lor este plin de pietrele patimilor si al naravurilor de tot felul. Ispitele ii biruie la tot pasul pentru ca pamantul inimilor nu are destula umezeala din izvoarele apelor vii ale Evangheliei.
Pamantul cel cu pietre , ce nu avea umezeala destula, era, pe vremea Mantuitorului, cei ce strigau dupa El: Doamne, Doamne , dar nu faceau voia Lui (Lc 6, 46). Pamantul acesta n-avea umezeala des tula . Le placea oamenilor Cuvantul Domnului, incoltea in inima lor, dar n avea putere sa creasca pana la roada. In clasa asta sunt cei care striga si azi: Doamne, Doamne , dar nu fac voia Domnului. Sunt evlaviosi la ve dere, isi fac rugaciunile seara si dimineata regulat, dar si pacatuiesc regulat. Le place de Cuvantul lui Dumne zeu; il primesc pe Domnul cu bucurie, dar la vreme de ispita se lepada de Domnul si raman cu pacatul.
Oamenii din clasa asta...
