Aduceri aminte: 31 ianuarie 1937, «Isus Biruitorul» apare într-o haină deosebită.
La 31 ianuarie 1937, Isus Biruitorul apare intr-o haina deosebita. Este tiparit in doua culori: rosu si albastru (ca haina lui Iosif dupa vanzarea sa) Pe prima pagina apare titlul: Pe drumul Crucii Domnului Iisus , cu urmatorul cuprins: Privitor la conflictul de la Oastea Domnului n-am mai scris demult nimic. In timpul din urma, lucrurile []La 31 ianuarie 1937, Isus Biruitorul apare intr-o haina deosebita. Este tiparit in doua culori: rosu si albastru (ca haina lui Iosif dupa vanzarea sa) Pe prima pagina apare titlul: Pe drumul Crucii Domnului Iisus , cu urmatorul cuprins:Privitor la conflictul de la Oastea Domnului n-am mai scris demult nimic. In timpul din urma, lucrurile apucasera pe o cale de intelegere si ne rugam Domnului sa se faca voia Lui. Pe urma s-a ivit o alta greutate (vechea!), mai gingasa decat toate: Statutele Oastei, pe care le dam la pag. 5 si 6.
Declar din capul locului ca, in principiu, nu sunt contra statutelor, cand e vorba de legarea Miscarii de Biserica si incadrarea ei in Biserica. Cu o singura dorinta insa: aceste statute sa fie facute in o forma norocoasa care sa foloseasca si Bisericii si Miscarii.
In acest inteles, in prima audienta, din timpul din urma, m-am bucurat cand I. P. S. Sa mi-a spus ca se pregatesc niste statute ale Oastei: o randuiala care sa puna la punct si toate chestiunile de la Oaste, precizandu-mi-se si mie locul si rostul ce-l am in aceasta Miscare. Mi s-a spus sa am rabdare, caci statutele sunt in lucrare si mi se vor arata. Dar, intre timp, statutele au fost duse spre aprobare la Sf. Sinod, eu neavand nici un singur cuvant la intocmirea lor. Mi s-au aratat numai pe urma, dupa aprobarea lor, ca un fapt implinit. Am fost pus in fata unui fapt implinit.
Dar asta inca n-ar fi, desigur, ceva rau, daca aceste statute s-ar fi facut in o forma potrivita pentru Oaste. Dar asa cum s-au facut, statutele sunt nepotrivite pentru creatia si spiritul Oastei. Iar aceasta, fiindca s-a purces intr-un chip cu totul neinteles. Cu redactarea statutelor a fost incredintat preotul Gheorghe Maior din Sibiu, care nu are absolut nici un fel de legatura cu Oastea Domnului si cu spiritul ei. Dimpotriva, era un inversunat critician al Oastei.
Societati obisnuite, cu statute si reguli obisnuite, avem destule. Oastea era ceva nou, era ceva pronuntat spiritual. Oastea nici n-avea nevoie de statute; statutul ei fiind campul cel larg al invataturilor Bisericii si ale Bibliei. i strictul control spiritual al Bisericii. i, daca s-a tinut sa i se dea Oastei si statute, apoi acest lucru trebuia facut cu cea mai mare bagare de seama, pentru ca sa nu sufere spiritualitatea pronuntata a acestei Miscari.
Oastea era o tasnire duhovniceasca, era o binecuvantata Miscare duhovni ceasca si trebuia evitat tot ceea ce ar fi impiedicat aceasta tasnire. In primul congres al Oastei spuneam: Eu am tinut sa fac Bisericii mele un dar si greseala mea poate e aceea ca nu am inceput cu litera legii, ci am izbit mai intai Stanca, pentru a tasni apa cea vie. i iata ca apa a tasnit. Apele curg acum din toate partile. Bisericii ii revine datoria sa capteze revarsarea apelor . Ori statutele impiedica, in forma in care s-au facut, captarea acestor ape.
Oastea era un voluntariat de preoti si laici. Era un voluntariat creat cu mare truda si jertfa, care inrola mereu preoti si laici in razboiul cel sfant contra pacatelor. Or, prin felul cum sunt facute statutele, acest voluntariat a incetat. Oastea si-a pierdut tocmai ceea ce era miezul si fiinta ei.
Oastea era moara de apa care umbla cu revarsarea cea duhovniceasca a apelor vii. i trebuia evitat tot ceea ce ar putea lua apa de la moara.
Oastea era moara de vant care umbla cu suflarea Vantului ceresc. i trebuia evitat tot ce impiedica aceasta suflare, pentru ca vantul sufla numai acolo unde voieste (Ioan 3, 8).
Oastea era un copil-minune, cum i-a zis cineva. In 14 ani crescuse pana la o statura de om mare (Efes. 4, 13), iar acestui copil mare i s-a croit o haina nepotrivita (statutele), deoarece copilul n-a fost chemat la proba. I s-a facut o haina fara sa fie probata pe statura lui.
Oastea era vinul cel nou care cauta un burduf nou, dupa spusele Domnului: Caci nimeni nu pune vinul cel nou intr-un burduf vechi (Luca 5, 37). Prin statute, Oastei trebuia sa i se dea un burduf nou, o forma noua, pentru ca, asa cum iarasi zice Mantuitorul, sa se pastreze amandoua si vinul, si burduful caci altcum, cu niste statute nepotrivite, doua lucruri se pot intampla: sau se strica vinul Oastei, sau se sparge burduful statutelor.
Statutele, asa cum sunt, inseamna stingerea Oastei, iar eu nu ma pot face complice la asasinarea unei Miscari in care Domnul S-a folosit si de mine. Eu nu pot face acest lucru pentru ca, in Oastea Domnului, eu am o raspundere, iar in mine este un suflet care trebuie mantuit. Asa imi spune constiinta mea si nu pot face altfel. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.
Pe langa statute a mai venit apoi ceva care a ingreuiat situatia. In audienta din seara zilei de 21 dec. 1936, I. P. S. Sa mi-a spus ca trebuie neaparat sa sistez foaia Isus Biruitorul si sa ma reintorc la Lumina Satelor , par. Secas ramanand si el tot ca redactor. i mi-a dat apoi sa inteleg ca, o data cu statutele, la foile Oastei si la Oastea Domnului se vor face unele intregiri.
Intre altele, I. P. S. Sa mi-a spus ca foile Oastei se vor ocupa si cu societatea Sfantului Gheorghe , avand societatea aceasta locul ei in foaie sau un supliment al ei. Eu i-am spus I. P. S. Sale ca Oastea Domnului a fost creata intr un spirit deosebit care nu se potriveste cu spiritul in care a fost creata societatea Sfantul Gheorghe care, in statutele ei, are un punct pentru dreptul de a aranja petreceri si jocuri, ceea ce nu se potriveste cu spiritul Oastei. Da, mi-a raspuns I. P. S. Sa, e drept ca societatea Sf. Gheorghe are in statute un paragraf pentru aranjarea de petreceri si jocuri, dar acest paragraf eu l-am facut si m-am gandit mult cand l-am pus acolo, pentru ca tinerii au lipsa de anumite distractii. Dansurile, spunea I. P. S. Sa, nu sunt oprite daca Sf. Parinti au iesit contra lor e pentru ca dansurile de pe atunci veneau de la pagani, dar in decursul vremii ele au fost asimilate de Biserica crestina (adica, cum s-ar zice, s-au increstinat si ele!) Biserica crestina si in special Biserica noastra a avut si are darul de a asimila totul intransigenta Oastei nu poate castiga tinerii trebuie sa le lasam anumite distractii pentru a-i putea aduce la Hristos obiceiul e mai tare ca legeaDe 14 ani am strigat mereu la Oaste intransigenta Cuvantului lui Dumnezeu: Nu slujiti la doi domni Nu amestecati graul cu paiele (Ieremia 23, 28) Nu amestecati binele cu raul, virtutea cu pacatul, caci ce legatura...
Declar din capul locului ca, in principiu, nu sunt contra statutelor, cand e vorba de legarea Miscarii de Biserica si incadrarea ei in Biserica. Cu o singura dorinta insa: aceste statute sa fie facute in o forma norocoasa care sa foloseasca si Bisericii si Miscarii.
In acest inteles, in prima audienta, din timpul din urma, m-am bucurat cand I. P. S. Sa mi-a spus ca se pregatesc niste statute ale Oastei: o randuiala care sa puna la punct si toate chestiunile de la Oaste, precizandu-mi-se si mie locul si rostul ce-l am in aceasta Miscare. Mi s-a spus sa am rabdare, caci statutele sunt in lucrare si mi se vor arata. Dar, intre timp, statutele au fost duse spre aprobare la Sf. Sinod, eu neavand nici un singur cuvant la intocmirea lor. Mi s-au aratat numai pe urma, dupa aprobarea lor, ca un fapt implinit. Am fost pus in fata unui fapt implinit.
Dar asta inca n-ar fi, desigur, ceva rau, daca aceste statute s-ar fi facut in o forma potrivita pentru Oaste. Dar asa cum s-au facut, statutele sunt nepotrivite pentru creatia si spiritul Oastei. Iar aceasta, fiindca s-a purces intr-un chip cu totul neinteles. Cu redactarea statutelor a fost incredintat preotul Gheorghe Maior din Sibiu, care nu are absolut nici un fel de legatura cu Oastea Domnului si cu spiritul ei. Dimpotriva, era un inversunat critician al Oastei.
Societati obisnuite, cu statute si reguli obisnuite, avem destule. Oastea era ceva nou, era ceva pronuntat spiritual. Oastea nici n-avea nevoie de statute; statutul ei fiind campul cel larg al invataturilor Bisericii si ale Bibliei. i strictul control spiritual al Bisericii. i, daca s-a tinut sa i se dea Oastei si statute, apoi acest lucru trebuia facut cu cea mai mare bagare de seama, pentru ca sa nu sufere spiritualitatea pronuntata a acestei Miscari.
Oastea era o tasnire duhovniceasca, era o binecuvantata Miscare duhovni ceasca si trebuia evitat tot ceea ce ar fi impiedicat aceasta tasnire. In primul congres al Oastei spuneam: Eu am tinut sa fac Bisericii mele un dar si greseala mea poate e aceea ca nu am inceput cu litera legii, ci am izbit mai intai Stanca, pentru a tasni apa cea vie. i iata ca apa a tasnit. Apele curg acum din toate partile. Bisericii ii revine datoria sa capteze revarsarea apelor . Ori statutele impiedica, in forma in care s-au facut, captarea acestor ape.
Oastea era un voluntariat de preoti si laici. Era un voluntariat creat cu mare truda si jertfa, care inrola mereu preoti si laici in razboiul cel sfant contra pacatelor. Or, prin felul cum sunt facute statutele, acest voluntariat a incetat. Oastea si-a pierdut tocmai ceea ce era miezul si fiinta ei.
Oastea era moara de apa care umbla cu revarsarea cea duhovniceasca a apelor vii. i trebuia evitat tot ceea ce ar putea lua apa de la moara.
Oastea era moara de vant care umbla cu suflarea Vantului ceresc. i trebuia evitat tot ce impiedica aceasta suflare, pentru ca vantul sufla numai acolo unde voieste (Ioan 3, 8).
Oastea era un copil-minune, cum i-a zis cineva. In 14 ani crescuse pana la o statura de om mare (Efes. 4, 13), iar acestui copil mare i s-a croit o haina nepotrivita (statutele), deoarece copilul n-a fost chemat la proba. I s-a facut o haina fara sa fie probata pe statura lui.
Oastea era vinul cel nou care cauta un burduf nou, dupa spusele Domnului: Caci nimeni nu pune vinul cel nou intr-un burduf vechi (Luca 5, 37). Prin statute, Oastei trebuia sa i se dea un burduf nou, o forma noua, pentru ca, asa cum iarasi zice Mantuitorul, sa se pastreze amandoua si vinul, si burduful caci altcum, cu niste statute nepotrivite, doua lucruri se pot intampla: sau se strica vinul Oastei, sau se sparge burduful statutelor.
Statutele, asa cum sunt, inseamna stingerea Oastei, iar eu nu ma pot face complice la asasinarea unei Miscari in care Domnul S-a folosit si de mine. Eu nu pot face acest lucru pentru ca, in Oastea Domnului, eu am o raspundere, iar in mine este un suflet care trebuie mantuit. Asa imi spune constiinta mea si nu pot face altfel. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.
Pe langa statute a mai venit apoi ceva care a ingreuiat situatia. In audienta din seara zilei de 21 dec. 1936, I. P. S. Sa mi-a spus ca trebuie neaparat sa sistez foaia Isus Biruitorul si sa ma reintorc la Lumina Satelor , par. Secas ramanand si el tot ca redactor. i mi-a dat apoi sa inteleg ca, o data cu statutele, la foile Oastei si la Oastea Domnului se vor face unele intregiri.
Intre altele, I. P. S. Sa mi-a spus ca foile Oastei se vor ocupa si cu societatea Sfantului Gheorghe , avand societatea aceasta locul ei in foaie sau un supliment al ei. Eu i-am spus I. P. S. Sale ca Oastea Domnului a fost creata intr un spirit deosebit care nu se potriveste cu spiritul in care a fost creata societatea Sfantul Gheorghe care, in statutele ei, are un punct pentru dreptul de a aranja petreceri si jocuri, ceea ce nu se potriveste cu spiritul Oastei. Da, mi-a raspuns I. P. S. Sa, e drept ca societatea Sf. Gheorghe are in statute un paragraf pentru aranjarea de petreceri si jocuri, dar acest paragraf eu l-am facut si m-am gandit mult cand l-am pus acolo, pentru ca tinerii au lipsa de anumite distractii. Dansurile, spunea I. P. S. Sa, nu sunt oprite daca Sf. Parinti au iesit contra lor e pentru ca dansurile de pe atunci veneau de la pagani, dar in decursul vremii ele au fost asimilate de Biserica crestina (adica, cum s-ar zice, s-au increstinat si ele!) Biserica crestina si in special Biserica noastra a avut si are darul de a asimila totul intransigenta Oastei nu poate castiga tinerii trebuie sa le lasam anumite distractii pentru a-i putea aduce la Hristos obiceiul e mai tare ca legeaDe 14 ani am strigat mereu la Oaste intransigenta Cuvantului lui Dumnezeu: Nu slujiti la doi domni Nu amestecati graul cu paiele (Ieremia 23, 28) Nu amestecati binele cu raul, virtutea cu pacatul, caci ce legatura...
