Şi doresc aşa de mult să am mereu râvna [de-atunci] (…).
Multumim lui Dumnezeu ca acum noi am ajuns sa ne petrecem in alt fel sarbatorile noastre; in alt fel sa ne sarbatorim lucrurile si imprejurarile deosebite din viata noastra si a familiilor noastre. Avem un tineret nou. Avem o taranime noua, o preotime noua chiar, o familie noua, o adunare noua, un popor nou, nascut prin harul lui Dumnezeu si crescut pentru acest har, spre slava lui Dumnezeu. In poporul nostru, lumina lui Dumnezeu straluceste asa de minunat si atat de multi au sufletul plin, viata plina, familia plina, inima plina, cararile pline de lumina si de bucuria Lui! Noi trebuie sa-I dam slava lui Dumnezeu din toata inima pentru ca avem aceasta lumina si pentru ca, prin harul si puterea lui Dumnezeu, avem ajutor sa umblam pe caile ei. Dar sa nu uitam nu trebuie sa i uitam niciodata, scumpii mei, pe toti aceia prin care noi am primit lumina aceasta. Langa Domnul Iisus si langa inaintasii nostri, trebuie sa-i amintim mereu pe aceia care ne-au impartasit direct lumina aceasta si ne-au umplut sufletele noastre de bucuria si de harul de a o cunoaste si de a trai in ea.
Trebuie sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta, fiindca aceasta lumina este nu numai ceea ce ne poarta pasii pamantesti in tot ceea ce este frumos si vrednic, si placut, si minunat; nu numai ca ne umple viata noastra pamanteasca de tot ceea ce este placut, frumos si binecuvantat; ci, mai ales, ne-a daruit si ne pastreaza nadejdea mantuirii si fericirii vesnice, partasia cu Dumnezeu si partasia cu toti cei care, ca si noi, au fost chemati fii ai lui Dumnezeu si infiati prin aceasta Lucrare si apoi infratiti in harul lui Dumnezeu,...