ESHATOLOGIA PARTICULARA
Cuvantul eshatologie este un derivat al cuvantului grecesc eshata = cele de pe urma, cele dupa care nu mai urmeaza altceva. Eshatologia face trimitere la etapa finala a existentei (ultimele momente din istoria mantuirii) Eshatologia are 2 dimensini: Eshatologia particulara (- personala, care se referera la fiecare om) si Eshatologia generala (care se referea la []Cuvantul eshatologie este un derivat al cuvantului grecesc eshata = cele de pe urma, cele dupa care nu mai urmeaza altceva.
Eshatologia face trimitere la etapa finala a existentei (ultimele momente din istoria mantuirii)Eshatologia are 2 dimensini: Eshatologia particulara (- personala, care se referera la fiecare om) si Eshatologia generala (care se referea la toti oamenii si la intregul Cosmos). ESHATOLOGIA PARTICULARA Sfarsitul vietii pamantesti si viata vesnicaPentru ca Dumnezeu a creat omul si lumea in vederea unei finalitati voite de El, intre iconomie si eshatologie exista o relatie foarte stransa: datorita acestei relatii osmotice, Mantuitorul Hristos S-a intrupat, a murit, a inviat, S-a inaltat la cer.
Eshatologia (atat particulara, cat si generala) evidentiaza sensurile, rosturile, finalitatile voite de Dumnezeu cand a conceput si creat existenta.
Moartea ca trecere de la viata temporala la cea eternaDaca eshatologia da sens existentei, moartea este si ea necesara si plina de sens, pentru ca exprima necesitatea implinirii omului prin comuniunea eterna si neimpiedicata de ceva, cu Dumnezeu.
Pr. Dumitru Staniloae: Moartea fizica este cea care deschide o poarta existentei in lumea noua, prefacura, pnevmatizata sau indumnezeita. Totusi, spaima de moarte, pe care o exprima si Mantuitorul ca Om, arata ca moartea nu este naturala, pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat in vederea mortii (acest lucru ar fi absurd).
Moartea este indusa in existenta mai intai de ingerii cazuti, apoi de catre om.
Frica de moarte si siguranta mortii este contrazisa de speranta (visul) nemuririi, ceea ce inseamna ca oamenii au experimentat nemurirea, pentru ca nu poti dori ceea ce nu ai experimentat.
Ideea nemuririi este prezenta si in spiritualitatea romaneasca: se vorbeste despre tinerete fara batranete si viata fara de moarte .
Ideea nemuririi a revenit si in stiinta, oameniide stiinta reflectand la ideea nemuririi si afirmand ca moartea poate fi biruita prin stiinta, stiinta va descoperi un antidote impotriva mortii. Dar, d.p.d.v. teologic, ideea de a deveni nemuritor prin mijloace stiintifice este o utopie, pentru ca nemurirea tine de vointa expresa a lui Dumnezeu, care foloseste ca instrument care face posibila nemurirea: harul Sau. Dumnezeu ne vrea parteneri de dialog pentru eternitate.
Inainte de caderea in pacat, omul era nemuritor; dupa caderea in pacat, numarul de ani traiti de om s-a diminuat direct proportional cu trecerea anilor.
Potrivit Scripturii, Dumnezeu a hotarat ca varsta maxima la care poate ajunge omul este de 120 de ani, in conditii exceptionale. In conditii obisnuite, varsta este de 80 de ani, iar ceea ce este dupa este un chin.
Pentru aceste motive, noi, cei care credem, nu mai simtim moartea ca pe o pedeapsa, ci ca pe o predare lui Dumnezeu, ca un mijloc de apropiere cu Dumnezeu, dupa cum Mantuitorul S-a predat, ca Om, Tatalui, predare care presupune iubirea (Pr. D. Staniloae).
Dupa despartirea de trup, sufletul duce o existenta constienta si poarta cu el intreg bagajul de senzatii, perceptii, experimentari si cunoasteri pe care omul le-a adunat in viata.
Starile de moarte clinica marturisesc ca sufletul, dupa despartire, duce o existenta constienta.
Nemurirea sufletuluiIdeea ca sufletul omului este nemuritor pentru ca are structura spirituala/duhovniceasca (asa cum se mentioneaza in manualele de dogmatica mai vechi) este falsa, deoarece acest lucru ar insemna ca ar avea nemurire de la sine si, deci, sufletul ar fi el insusi un Dumnezeu. Or, numai Dumnezeu are nemurirea in sine.
Deci, indestructibilitatea sufletului nu isi cauza in niste functii sau calitati/insusiri ale lui, ci isi are cauza in voia lui Dumnezeu, Care ne creeaza in vederea comuniunii eterne.
Suflarea de viata originara trebuie inteleasa si din perspectiva nemuririi sufletului.
Nemurirea sufletului este postulata (impusa) de existenta lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu n-ar exista, n-ar exista nici nemurirea sufletului, pentru ca nemurirea sufletului voita de Dumnezeu are ca baza indestructibilitatea relatiei dintre Dumnezeu si om, ca persoane.
Astazi, stiinta socoteste sufletul ca fiind o functie a creierului, pentru ca atunci cand creierul se imbolnaveste, omul nu se mai comporta normal/firesc.
Din perspectiva crestina, creierul este un instrument, un receptor care primeste mesajele sufletului. Daca acesta se strica, nu insemna ca emitatorul nu exista.
Stiinta afirma ca experientele din situatiile traumatice (moarte clinica) exprima tot o functie a creierului. Teologia contrazice aceasta teorie, prin numeroase argumente.
Sufletul uman nu imbatraneste, ramane vesnic tanar, daca nu se acopera cu tot felul de lucruri urate (caz in care se poate imbolnavi).
Iadul = cronicizarea raului.
Nu conteaza timpul cand mori, ci starea in care te afli.
Necesitatea Judecatii particulareIn spiritualitatea ortodoxa se crede ca Judecata Particulara are loc la 40 de zile dupa moarte, desi acest lucru nu este revelat in revelatia scripturistica (nu este precizat/formulat explicit nicaieri), insa este regasit in Sfanta Traditie.
Judecata Particulara este necesara pentru ca suntem singurele existente/fiinte responsabile (intr-un alt mod decat ingerii, pentru ca purtam chipul lui Dumnezeu).
Ingerii sunt responsabili, dar nu in forma in care sunt responsabili oamenii, deoarece ei nu au putere creatoare.
Sf. Ioan Damaschin: Viata este ca un targ unde se cumpara si se vinde, unde oamenii vor sa cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump = rascumpararea timpului.
Ideea rascumpararii timpului este foarte prezenta in cultul ortodox. Timpul trebuie folosit in conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Nu conteaza timpul cand mori, ci cum mori: in comuniune cu Dumnezeu, sau separate de comuniunea cu Dumnezeu.
Sf. Maxim Marturisitorul: Dumnezeu inscrie in ontologia existentei miscarea si timpul , pentru ca creatia are menirea naturala de a parcurge distanta de la creatina buna, venita din mana lui Dumnezeu, pana la creatia desavarsita, in care trebuie sa se regaseasca si contributia omului, pentru ca Dumnezeu ne vrea colaboratori.
Creatia buna - + contributia omului = desavarsire (ideea de progres).
Deci, in procesul (legatura dintre structura creatiei si structura omului) devenirii lumii nu este prezent doar Dumnezeu, ci si omul. De aceea, ideea de progres este strans legata de Teologie.
In existenta noastra cazuta, totul este relativ, si orice forma de progres este asociata inevitabil cu raul. Orice forma a progresului stiintific este asociata inevitabil cu raul (vindeca un loc, dar imbolnaveste alte trei).
Teologia este singura forma de stiinta care nu leaga progresul de...
Eshatologia face trimitere la etapa finala a existentei (ultimele momente din istoria mantuirii)Eshatologia are 2 dimensini: Eshatologia particulara (- personala, care se referera la fiecare om) si Eshatologia generala (care se referea la toti oamenii si la intregul Cosmos). ESHATOLOGIA PARTICULARA Sfarsitul vietii pamantesti si viata vesnicaPentru ca Dumnezeu a creat omul si lumea in vederea unei finalitati voite de El, intre iconomie si eshatologie exista o relatie foarte stransa: datorita acestei relatii osmotice, Mantuitorul Hristos S-a intrupat, a murit, a inviat, S-a inaltat la cer.
Eshatologia (atat particulara, cat si generala) evidentiaza sensurile, rosturile, finalitatile voite de Dumnezeu cand a conceput si creat existenta.
Moartea ca trecere de la viata temporala la cea eternaDaca eshatologia da sens existentei, moartea este si ea necesara si plina de sens, pentru ca exprima necesitatea implinirii omului prin comuniunea eterna si neimpiedicata de ceva, cu Dumnezeu.
Pr. Dumitru Staniloae: Moartea fizica este cea care deschide o poarta existentei in lumea noua, prefacura, pnevmatizata sau indumnezeita. Totusi, spaima de moarte, pe care o exprima si Mantuitorul ca Om, arata ca moartea nu este naturala, pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat in vederea mortii (acest lucru ar fi absurd).
Moartea este indusa in existenta mai intai de ingerii cazuti, apoi de catre om.
Frica de moarte si siguranta mortii este contrazisa de speranta (visul) nemuririi, ceea ce inseamna ca oamenii au experimentat nemurirea, pentru ca nu poti dori ceea ce nu ai experimentat.
Ideea nemuririi este prezenta si in spiritualitatea romaneasca: se vorbeste despre tinerete fara batranete si viata fara de moarte .
Ideea nemuririi a revenit si in stiinta, oameniide stiinta reflectand la ideea nemuririi si afirmand ca moartea poate fi biruita prin stiinta, stiinta va descoperi un antidote impotriva mortii. Dar, d.p.d.v. teologic, ideea de a deveni nemuritor prin mijloace stiintifice este o utopie, pentru ca nemurirea tine de vointa expresa a lui Dumnezeu, care foloseste ca instrument care face posibila nemurirea: harul Sau. Dumnezeu ne vrea parteneri de dialog pentru eternitate.
Inainte de caderea in pacat, omul era nemuritor; dupa caderea in pacat, numarul de ani traiti de om s-a diminuat direct proportional cu trecerea anilor.
Potrivit Scripturii, Dumnezeu a hotarat ca varsta maxima la care poate ajunge omul este de 120 de ani, in conditii exceptionale. In conditii obisnuite, varsta este de 80 de ani, iar ceea ce este dupa este un chin.
Pentru aceste motive, noi, cei care credem, nu mai simtim moartea ca pe o pedeapsa, ci ca pe o predare lui Dumnezeu, ca un mijloc de apropiere cu Dumnezeu, dupa cum Mantuitorul S-a predat, ca Om, Tatalui, predare care presupune iubirea (Pr. D. Staniloae).
Dupa despartirea de trup, sufletul duce o existenta constienta si poarta cu el intreg bagajul de senzatii, perceptii, experimentari si cunoasteri pe care omul le-a adunat in viata.
Starile de moarte clinica marturisesc ca sufletul, dupa despartire, duce o existenta constienta.
Nemurirea sufletuluiIdeea ca sufletul omului este nemuritor pentru ca are structura spirituala/duhovniceasca (asa cum se mentioneaza in manualele de dogmatica mai vechi) este falsa, deoarece acest lucru ar insemna ca ar avea nemurire de la sine si, deci, sufletul ar fi el insusi un Dumnezeu. Or, numai Dumnezeu are nemurirea in sine.
Deci, indestructibilitatea sufletului nu isi cauza in niste functii sau calitati/insusiri ale lui, ci isi are cauza in voia lui Dumnezeu, Care ne creeaza in vederea comuniunii eterne.
Suflarea de viata originara trebuie inteleasa si din perspectiva nemuririi sufletului.
Nemurirea sufletului este postulata (impusa) de existenta lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu n-ar exista, n-ar exista nici nemurirea sufletului, pentru ca nemurirea sufletului voita de Dumnezeu are ca baza indestructibilitatea relatiei dintre Dumnezeu si om, ca persoane.
Astazi, stiinta socoteste sufletul ca fiind o functie a creierului, pentru ca atunci cand creierul se imbolnaveste, omul nu se mai comporta normal/firesc.
Din perspectiva crestina, creierul este un instrument, un receptor care primeste mesajele sufletului. Daca acesta se strica, nu insemna ca emitatorul nu exista.
Stiinta afirma ca experientele din situatiile traumatice (moarte clinica) exprima tot o functie a creierului. Teologia contrazice aceasta teorie, prin numeroase argumente.
Sufletul uman nu imbatraneste, ramane vesnic tanar, daca nu se acopera cu tot felul de lucruri urate (caz in care se poate imbolnavi).
Iadul = cronicizarea raului.
Nu conteaza timpul cand mori, ci starea in care te afli.
Necesitatea Judecatii particulareIn spiritualitatea ortodoxa se crede ca Judecata Particulara are loc la 40 de zile dupa moarte, desi acest lucru nu este revelat in revelatia scripturistica (nu este precizat/formulat explicit nicaieri), insa este regasit in Sfanta Traditie.
Judecata Particulara este necesara pentru ca suntem singurele existente/fiinte responsabile (intr-un alt mod decat ingerii, pentru ca purtam chipul lui Dumnezeu).
Ingerii sunt responsabili, dar nu in forma in care sunt responsabili oamenii, deoarece ei nu au putere creatoare.
Sf. Ioan Damaschin: Viata este ca un targ unde se cumpara si se vinde, unde oamenii vor sa cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump = rascumpararea timpului.
Ideea rascumpararii timpului este foarte prezenta in cultul ortodox. Timpul trebuie folosit in conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Nu conteaza timpul cand mori, ci cum mori: in comuniune cu Dumnezeu, sau separate de comuniunea cu Dumnezeu.
Sf. Maxim Marturisitorul: Dumnezeu inscrie in ontologia existentei miscarea si timpul , pentru ca creatia are menirea naturala de a parcurge distanta de la creatina buna, venita din mana lui Dumnezeu, pana la creatia desavarsita, in care trebuie sa se regaseasca si contributia omului, pentru ca Dumnezeu ne vrea colaboratori.
Creatia buna - + contributia omului = desavarsire (ideea de progres).
Deci, in procesul (legatura dintre structura creatiei si structura omului) devenirii lumii nu este prezent doar Dumnezeu, ci si omul. De aceea, ideea de progres este strans legata de Teologie.
In existenta noastra cazuta, totul este relativ, si orice forma de progres este asociata inevitabil cu raul. Orice forma a progresului stiintific este asociata inevitabil cu raul (vindeca un loc, dar imbolnaveste alte trei).
Teologia este singura forma de stiinta care nu leaga progresul de...
