Cui aduc oare suferinta indoiala, necredinta, hula? Celui caruia i se adreseaza, adica celui pe care il acuzi ca se indoieste, ca nu crede, ca huleste, sau celui care intr-adevar se indoieste, nu crede, huleste? Fireste, acestuia din urma. Cand face aceste invinuiri, el tremura de frica, desi n-ar trebui sa se teama (Psalmul 13, []Cui aduc oare suferinta indoiala, necredinta, hula? Celui caruia i se adreseaza, adica celui pe care il acuzi ca se indoieste, ca nu crede, ca huleste, sau celui care intr-adevar se indoieste, nu crede, huleste? Fireste, acestuia din urma. Cand face aceste invinuiri, el tremura de frica, desi n-ar trebui sa se teama (Psalmul 13, 5), il chinuie indoiala, necredinta, hula.

Ob sesia agoniei sale spirituale ramane neschimbata, ea il domina, crede ca isi va putea face o parere mai buna despre sine, care sa-i aduca liniste sufleteas ca. Dar nu va ajunge la liniste decat prin cainta si dupa ce va parasi vechile, falsele idei legate de aceasta deprindere, incepand sa gandeasca altfel, in spi ritul adevarului si al bunelor intentii. De aceea, nu trebuie sa ne indoim sau sa ne revoltam si cu atat mai putin sa cadem in descurajare si deprimare atun ci cand ne rugam sau in alta vreme, cand ne vin ganduri de indoiala, necredinta, hula. Pentru ca aceasta este o ispita diavoleasca.

Sfantul Ioan de Kronstadt Viata mea in Hristos