Aceştia au fost geniile, sfinţii, profeţii şi aleşii lui Dumnezeu.
1. In colaborarea noastra cu Dumnezeu exista anumite stadii de intimitate care depind de starea noastra duhovniceasca personala. Daca cineva doreste sa realizeze ceva vrednic de Dumnezeu, ceva de folos pentru semeni si ceva inspirat pentru imbogatirea frumusetii si sensibilizarii sufletelor, acela trebuie neaparat sa ajunga la o intimitate si intrepatrundere sfanta cu Dumnezeu. []1. In colaborarea noastra cu Dumnezeu exista anumite stadii de intimitate care depind de starea noastra duhovniceasca personala.
Daca cineva doreste sa realizeze ceva vrednic de Dumnezeu, ceva de folos pentru semeni si ceva inspirat pentru imbogatirea frumusetii si sensibilizarii sufletelor, acela trebuie neaparat sa ajunga la o intimitate si intrepatrundere sfanta cu Dumnezeu.2. Numai in aceasta intimitate si intrepatrundere cu Divinitatea noi realizam adevarata noastra conditie de rodire. Dupa cum s-a spus: Eu sunt vita, iar voi, mladi-tele (In 15, 5).
Intre mladita si vita din care face parte ea exista o asa intimitate si intrepatrundere, ca nu stii cu adevarat unde sfarseste una si unde incepe cealalta. Seva care vine din adanc pana la varf, nu stii pana in care loc este putere si din care loc se face rod.3. Tot ceea ce avem dulce si nobil in noi este din ceea ce ne da Hristos din Sine. Puterea si inspiratia din El se fac poezie si cantare in noi.
Dar ceea ce ne poate da El in adevar depinde de gradul in care noi realizam mai deplin si mai durabil aceasta intimitate si intrepatrundere cu Dumnezeu.4. In aceasta munca exista etape. Nu chiar de la inceput poti sa ajungi la varful acestei scari ceresti, ci urcand treapta cu treapta, rabdator, usor sau greu, dar continuu, pana unde poti.5. In urcarea si coborarea cu Dumnezeu, pentru El nu exista limite, dar pentru noi exista pentru fiecare un nivel. Acel nivel pe care un om duhovnicesc, luptand cu toate puterile sale, il poate ajunge pe scara vredniciei.6. Oamenii deosebiti ai lui Dumnezeu care au muncit cel mai mult, s-au rugat cel mai mult, au iubit cel mai mult si au suferit cel mai mult au depasit toate nivelurile umane si au ajuns la hotarul cu divinul.
Ce usor li S-a putut arata acestora Dumnezeu! i ce fericit a colaborat El cu ei!7. Acestia au fost geniile, sfintii, profetii si alesii lui Dumnezeu. Acestora li s-a dat cel mai mult, pentru ca li s-a si cerut cel mai mult.
Iar ei nu s-au targuit cu Dumnezeu, nici n-au dat mai putin decat li s-a cerut Cum facem noi, ceilalti, care tinem mai mult la pamant decat la cer. i la gunoaie, decat la cununa.8. Cine a ajuns la starea asta, traieste inca din exis-tenta aceasta vremelnica in cea eterna. Moartea este numai un prag peste care ei, avand ochii atintiti spre vi-ata in care au si intrat, nici nu simt cand l-au trecut.9. De la venirea Sa pe pamant, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a avut in jurul Sau niste suflete care I-au devenit atat de intime, incat viata Lui s-a intrepatruns cu viata lor.
Cel dintai astfel de suflet a fost sufletul curat si smerit al Sfintei Fecioare Maria, din care a si ales El ca sa Se Intrupeze ca Om. Nu mai exista un altul cum a fost al ei, fiindca Hristos nu Se va mai Intrupa inca o data astfel.
Poate si pentru ca nu s-ar mai gasi un al doilea astfel de suflet.10. Pe urma au fost sufletele ucenicilor Sai. Cei trei, in primul rand: Petru, Iacov si Ioan. Apoi ale celorlalti. Apoi ale multor altor nenumarati...
Daca cineva doreste sa realizeze ceva vrednic de Dumnezeu, ceva de folos pentru semeni si ceva inspirat pentru imbogatirea frumusetii si sensibilizarii sufletelor, acela trebuie neaparat sa ajunga la o intimitate si intrepatrundere sfanta cu Dumnezeu.2. Numai in aceasta intimitate si intrepatrundere cu Divinitatea noi realizam adevarata noastra conditie de rodire. Dupa cum s-a spus: Eu sunt vita, iar voi, mladi-tele (In 15, 5).
Intre mladita si vita din care face parte ea exista o asa intimitate si intrepatrundere, ca nu stii cu adevarat unde sfarseste una si unde incepe cealalta. Seva care vine din adanc pana la varf, nu stii pana in care loc este putere si din care loc se face rod.3. Tot ceea ce avem dulce si nobil in noi este din ceea ce ne da Hristos din Sine. Puterea si inspiratia din El se fac poezie si cantare in noi.
Dar ceea ce ne poate da El in adevar depinde de gradul in care noi realizam mai deplin si mai durabil aceasta intimitate si intrepatrundere cu Dumnezeu.4. In aceasta munca exista etape. Nu chiar de la inceput poti sa ajungi la varful acestei scari ceresti, ci urcand treapta cu treapta, rabdator, usor sau greu, dar continuu, pana unde poti.5. In urcarea si coborarea cu Dumnezeu, pentru El nu exista limite, dar pentru noi exista pentru fiecare un nivel. Acel nivel pe care un om duhovnicesc, luptand cu toate puterile sale, il poate ajunge pe scara vredniciei.6. Oamenii deosebiti ai lui Dumnezeu care au muncit cel mai mult, s-au rugat cel mai mult, au iubit cel mai mult si au suferit cel mai mult au depasit toate nivelurile umane si au ajuns la hotarul cu divinul.
Ce usor li S-a putut arata acestora Dumnezeu! i ce fericit a colaborat El cu ei!7. Acestia au fost geniile, sfintii, profetii si alesii lui Dumnezeu. Acestora li s-a dat cel mai mult, pentru ca li s-a si cerut cel mai mult.
Iar ei nu s-au targuit cu Dumnezeu, nici n-au dat mai putin decat li s-a cerut Cum facem noi, ceilalti, care tinem mai mult la pamant decat la cer. i la gunoaie, decat la cununa.8. Cine a ajuns la starea asta, traieste inca din exis-tenta aceasta vremelnica in cea eterna. Moartea este numai un prag peste care ei, avand ochii atintiti spre vi-ata in care au si intrat, nici nu simt cand l-au trecut.9. De la venirea Sa pe pamant, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a avut in jurul Sau niste suflete care I-au devenit atat de intime, incat viata Lui s-a intrepatruns cu viata lor.
Cel dintai astfel de suflet a fost sufletul curat si smerit al Sfintei Fecioare Maria, din care a si ales El ca sa Se Intrupeze ca Om. Nu mai exista un altul cum a fost al ei, fiindca Hristos nu Se va mai Intrupa inca o data astfel.
Poate si pentru ca nu s-ar mai gasi un al doilea astfel de suflet.10. Pe urma au fost sufletele ucenicilor Sai. Cei trei, in primul rand: Petru, Iacov si Ioan. Apoi ale celorlalti. Apoi ale multor altor nenumarati...
