Fiul motului Dumitru Trifa Era o dupa-masa de toamna. Pe marginea unei poieni din apropiere de Certege, o tanara fata, anume Anuta, pastea oile, avand impreuna cu ea inca trei fetite care o insoteau in fiecare zi. Tanara Anuta le povestea lucruri potrivite cu intelegerea anisorilor lor si le invata lucrul de mana. In []Dumitru Trifa tatal Parintelui IosifFiul motului Dumitru TrifaEra o dupa-masa de toamna. Pe marginea unei poieni din apropiere de Certege, o tanara fata, anume Anuta, pastea oile, avand impreuna cu ea inca trei fetite care o insoteau in fiecare zi.

Tanara Anuta le povestea lucruri potrivite cu intelegerea anisorilor lor si le invata lucrul de mana.

In acea dupa-masa, la acea ora, sub un arin batran, ea statea cu fetitele in genunchi, invatandu-le Tatal Nostru. Langa ele era un pui de caprioara care venea zilnic sa suga lapte de la o oaie al carei miel, in vara, fusese mancat de acelasi lup care mancase si caprioara, mama puiului.

Pe o poteca din vecinatatea batranului arin venea un tanar care aproape nu-si credea ochilor de ceea ce vedea de la o distanta bunisoara, pe masura ce inainta.

S-a oprit adanc infiorat. Nu era in biserica, in fata sfantului altar, dar in vazduh simtea cum pluteste Duhul Sfant si ca el trebuie sa ingenuncheze. i a ingenuncheat. Tanara fecioara, ingenuncheata si cu mainile frumos asezate pentru rugaciune, avea de o parte si de alta cate o fetita. Iar a treia era in fata ei, cu manutele tot asa. Au spus aceasta aleasa rugaciune, atat de miscate si atat de cereste, incat fetitele, a doua oara, au repetat-o singure, fara nici o greseala. Asa ca dumnezeiasca rugaciune a fost pe nerasuflate invatata.

Tanara fecioara Anuta nemiscata si cu glasul sfintit si infiorat, cand fetitele au terminat a zis in continuare: Pe langa painea cea de toate zilele pe care i-o cer, Tatal nostru cel Bun care esti in Ceruri, eu Te mai rog frumos sa-mi luminezi cararea vietii, ca sa-mi aflu sotul pe care mi l-ai randuit Tu. Iar semnul dupa care-l voi cunoaste ca e cel ales si randuit de Tine sa fie ca atunci, in locul intalnirii pe care o vei randui Tu, cand eu ma voi pleca in genunchi la rugaciune inaintea Ta, sa ingenuncheze si el.

O adiere mai tarisoara de vant caldut de toamna a dat la o parte perdeaua din frunze de alun a unei tufe, dupa care statea ingenuncheat tanarul fecior de mot. Tanara i-a descoperit locul, si fata, si ochii. Ochii lor erau scaldati in lacrimi. Nu le venea sa creada ca ceea ce vedeau, era aievea si nu un vis.

O, binecuvantat ceas al rugaciunii, cum stii tu sa rasplatesti pe cei ce, vrajiti si fermecati de puterea ta, isi asaza fruntea lor pe umarul tau cel sfant si dulce! Pe umarul Prea Scumpului Iisus. i cum puiul caprioarei sugea acum de la mama lui cea de a doua la numai cativa pasi de ei, si cum fetitele stateau si ele ingenuncheate, cu manutele ridicate frumos sub razele soarelui ce-si strecura lumina printre ramuri, ochilor tanarului, umezi, le era nespus de greu, aproape cu neputinta sa creada ca este adevarat ceea ce vede. I se parea ca este numai un vis din care nu mai reuseste sa se destepte.

Cantecul unei ciocarlii, ce-si striga bucuria in vazduh, l-a readus in simtiri, asa incat, in clipa urmatoare, a fost si el langa fetite, tot in genunchi, dar fericit si renascut. Poate ca trebuia sa se descalte. Pasea pe un loc sfant.

Tanarul Dumitru plecase de acasa trimis de tatal sau sa arate unui prieten din satul vecin o carte pe care i-o daduse tatal lui, cadou, cand s-a eliberat din armata.

Era Psaltirea care purta doua iscalituri ale unor oameni de cea mai mare valoare pentru acele vremuri si pentru neamul romanesc: iscalitura mitropolitului Andrei aguna si cea a lui Avram Iancu. El se ducea sa arate cartea cu iscaliturile, preotului Mihai Iancu, din Poieni, care era un nepot al marelui erou si un bun prieten si cunoscut al tatalui sau, Nicolae. i parca de cand lumea erau cunoscuti si cu tanara fecioara, si cu fetitele care la inceput i se parea ca-s niste ingerasi veniti din cer s-o insoteasca si cu puiul cel de caprioara care-i lingea acum mana.

I-a aratat fetei Cartea, care, dupa ce a vazut ca este Psaltirea, a strans-o la piept si a sarutat-o si a sarutat si foaia unde erau scrise cele doua nume.

Au citit apoi impreuna intaiul psalm. Fetitele au ingenuncheat, ascultand infiorate cerestile cuvinte.

Intoarsa acasa, Anuta, dupa ce a inchis...