Iata[1] noaptea Anului Nou 1923. Aceasta noapte de hotar intre ani este, de obicei, pentru toti oamenii, prilejul unui cutremurator bilant. Prilejul in care ne vedem cu totii nu numai grabita trecere a vietii pamantesti ci si felul in care am folosit aceasta parte din viata scurta, pe care o incheiem la sfarsitul fiecarui an []Iata[1] noaptea Anului Nou 1923.

Aceasta noapte de hotar intre ani este, de obicei, pentru toti oamenii, prilejul unui cutremurator bilant. Prilejul in care ne vedem cu totii nu numai grabita trecere a vietii pamantesti ci si felul in care am folosit aceasta parte din viata scurta, pe care o incheiem la sfarsitul fiecarui an si o deschidem la inceputul altuia. In o astfel de ultima noapte a anului trecut si de prima a noului an cine oare isi mai face atat de necrutator bilantul luptei sale trecute si planul luptei sale viitoare, ca omul de constiinta asezat de Dumnezeu intr-acest loc de asa mare raspundere cum era el, Iosif? i ca preot la un amvon in slujba lui Dumnezeu, si ca redactor de gazeta, la o tribuna in slujba poporului!Era tarziu si el era singur. In noaptea asta, cand nimeni nu doarme, multi fac voia diavolului dar putini fac voia lui Dumnezeu.

La masa de lucru din locuinta sa de la orfelinat, Parintele Iosif statea in fata foilor albe, cufundat in ganduri si privind departe. i nu stia cum sa inceapa.

Iata, gandea el, au trecut treizeci si patru de ani din viata mea. i cu ce ma pot eu infatisa, cu adevarat, acum in fata lui Dumnezeu, Stapanul si Judecatorul meu? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru Dumnezeul meu Caruia I-am juruit legamantul cutremurator al preotiei, fagaduindu-I slujire si roada? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru poporul meu caruia ii juruisem tot devotamentul meu in constiinta mea?Cu un amar simtamant de durere si de rusine, vedea starile in care se zbateau tara si poporul. i, la fel, neputinta lui in fata acestor stari.

Din tot elanul cu care se luptasera fiii acestei tari, de secole inainte, pentru implinirea marelui nostru ideal national, acum parca nu mai ramasese nimic.

Toata frumoasa munca pentru trezirea si formarea constiintei curate a datoriei, a unitatii, a cinstei, a demnitatii si moralei, acum parca incetase de peste tot.

Toate luminile frumoase si vrednice care ardeau candva atat de curat si de puternic, acum parca le stinsese un vant satanic. i un intuneric vinovat se intindea rece, amenintator si deznadajduit peste toate hotarele noastre firesti si sufletesti.

In zadar ne-a dat oare Dumnezeu o tara mare si frumoasa? gandea el.

In zadar oare au luptat si s-au jertfit atatea secole inaintasii nostri? In zadar oare am muncit si am suferit chiar si noi atat de mult? daca intr-a-devar e in zadar (cf. Galateni 3, 4). i daca lasam ca acum sa se piarda si sa se nimiceasca totul chiar asa!E plina lumea de stiri rele despre cei de sus si de stiri triste despre cei de josCrimele, hotiile, judecatile, divorturile, tulburarile si toate nelegiuirile provocate de puhoaiele de alcool revarsate peste tara din sutele de fabrici, stiute si nestiute, de spirt negru si alb si din miile de carciumi, au facut acum din tara si din poporul nostru, cel altadata atat de vrednic, un exemplu grozav de urat pentru toate popoarele din jurul nostru.

Bolile sociale si degenerarea provocate si raspandite de alcoolism se intind ca parjolul, distrugand nu numai generatia asta, ci si pe cele viitoare.

Statisticile sunt din ce in ce mai alarmante, dar nimeni din cei cu raspundere in tara asta nu se ridica puternic si hotarat sa opreasca aceasta stare de lucruri si sa aduca salvareaInca o data: cine le mai poate vedea toate acestea asa de limpede ca unul care are un loc asa cum am eu? i cine oare mai are o raspundere atat de mare in instiintarea raului si in luarea de masuri bune, ca mine, care am in mana o trambita cu care pot suna alarma neincetat peste o lume intreaga? Ca mine, care am acum la indemana un mijloc cu care pot chema la lupta impotriva raului si pot indruma neincetat spre bine, pe cei hotarati sa se ridice cu un singur gand, pentru mantuire si pentru Hristos!Din bisericuta nestiuta de la Vidra, Dumnezeu m-a mutat in catedrala de la Lumina Satelor . i, de la cei cativa ascultatori sarmani dintr-un sat indepartat de munte, eu pot acum sa vorbesc unei tari, unei lumi intregi.

Foaia se tipareste in multe mii de exemplare, saptamana de saptamana, si in fiecare duminica e ascultata in mii de sate si de orase, nu numai din tara, ci si pana departe peste hotare, in toate colturile lumii, unde sunt romani care tin legatura cu tara de unde plecasera. i eu? Ce am facut eu cu-adevarat, oare, si ce fac eu, chiar si acum, pentru a-mi implini, in adevar, datoria pe care am inceput sa mi-o simt chiar din clipa cand am primit Sfanta Carte si sfanta instiintare a mamei mele, de pe patul mortii ei? Cu ce imi inchei eu acum bilantul celor treizeci si patru de ani din viata mea? Practic, ce am facut eu in afara de putin zgomot care si acela pare ca s-a pierdut neputincios si fara nici un ecou, in pustiul acesta mare din jurul meu?Asa vorbea cu sine insusi omul lui Dumnezeu si acestea ii erau amarele ganduri neputincioase si triste care il framantau in camaruta lui de la orfelinat, unde locuia acum.

In fata lui erau inca foile albe, pe care trebuia sa se insiruie in noaptea asta randurile ce vor alcatui primul numar, de Anul Nou 1923, al foii Lumina Satelor . i nici el nu stia cum si cu ce sa inceapaCeasurile treceau astfel gre-le de ganduri, iar foile ramaneau albe, caci ochii erau plini de lacrimi si sufletul plin de amaraciune. Cum sa inceapa ceea ce se cerea facut?Din tot orasul razbateau, pana in camaruta lui si pana in fundul sufletului sau, strigatele, urletele de betivi, zgomotele de muzici si tobe ale revelionului.

Toate carciumile erau deschise, toate ulitele si pietele pline, tot vazduhul plin de chiote si de nerusinare. Un card de betivi trecu chiar pe sub fereastra lui, spargand cu larma unor cantece murdare si a unor sudalme grozave, pacea casutei lui linistite.

Copilul se zbatu in patutul lui. i sufletul parintelui se stranse cutremurat. Cardul betivilor trecu Venira altii. i, ca niste sageti de foc, ii strapunsera inima, tot mai chinuitoare, intrebarile dinainte: Ce am facut eu pentru ca acesti nefericiti betivi si suduitori sa-si dea seama, cutremurati si ingroziti, de pacatul si pierzarea lor? Ei merg, fara sa-si dea seama, la o pierzare sigura dar eu stiu cutremurator de bine lucrul acesta.

Ce-am facut eu pentru ca Hristos sa fie adus pana la ei, iar ei adusi pana la Hristos singura intalnire mantuitoare a unui suflet si a unui popor?Ochii i se oprira indurerati asupra Psaltirii lasate de mama lui. Cartea statea si acum, ca de obicei, pe masa in fata sa. In clipa aceea auzi, mai limpede si mai puternic ca oricand, glasul Psaltirii si glasul mamei lui, graindu-i cu o voce sfasietoare:Sa-L cunosti si sa-L marturisesti pe Hristos. In aceasta va fi mantuirea ta si a multoraInvaluit intr-o lumina cereasca, ii paru ca vede in fata sufletului sau pe Iisus cel Rastignit. i parca Il auzi poruncindu-i: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Fara Mine nu puteti face nimic, Indrazniti, Eu am biruit lumea. i simti cum lumina aceasta puternica se apropi , il cuprinse in ea si se revarsa toata, dintr-o data, in toata fiinta lui trupeasca si sufleteasca Se prabusi pe genunchi si mainile i se impreunara, inaltate in rugaciune, peste Psaltirea mamei. Cu tot sufletul cutremurat si cu toata fata siroind de lacrimi, izbucni intr-o marturisire zguduitoare, invinuindu-si toata nepasarea trecuta. i cerandu-si iertare pentru toti anii petrecuti cu atat de putin folos.

Cu o nestapanita revarsare a inimii, se preda din nou lui Hristos, cu o hotarare si cu un legamant nou ca, din clipa aceasta, sa ia, puternic, un nou drum in lupta lui. Un indemn fericit si luminos ii straluci poruncitor in fata, strigandu-i: Ridica-te si scrie! i, peste foile albe, mana lui slabuta incepu sa alerge, scriind cuvintele de foc inspirate de Duhul Sfant, ale chemarii in Numele lui Iisus Hristos, adresate tuturor romanilor si crestinilor pentru hotararea cea mare:Veniti, striga el, sa facem o intrare crestineasca in Anul cel Nou, cu hotarare si intovarasire de lupta impotriva sudalmelor si betiilorCititorilor veniti sa scoatem din casa noastra, din traiul nostru si al vecinilor nostri aceste doua mari pacate care ne pierd sufletul si neamul nostru: betia si sudalmaPublicam mai jos o Hotarare .

Toti cei care voiesc si se hotarasc sa intre in lupta contra betiei si sudalmei vor iscali aceasta hotarare. Apoi hotararea iscalita o puneti pe peretele casei si, mai ales, in suflet, ca s-o aveti in tot decursului anului cu voi spre a vedea cati am putut purta pana la sfarsit lupta cea buna pentru biruirea Satanei si mantuirea noastra cea sufleteasca.

Cititorule, iscaleste si tu hotararea si intra si tu in Oastea celor ce se hotarasc pentru Mantuitorul Hristos si pentru lupta impotriva pacatelor! Asculta glasul si rugaciunea sufletului tau, iscaleste si tu si tine hotararea de mai jos:H o t a r a r e Subsemnatul, gandindu-ma cum as putea intra in Anul cel Nou cu folos de mantuire sufleteasca, ma hotarasc prin aceasta, cu incepere de la Anul Nou, sa scot din traiul meu sudalma si betia.

Imi dau seama ce pacate grele sunt acestea.

Intru, prin aceasta, in randul celor ce se hotarasc, ca si mine, sa fim niste buni ostasi ai lui Hristos. Sa incepem lupta cea sfanta a curatirii vietii noastre de pacatele cele multe si grele.

In fruntea ostirii noastre sta Mantuitorul Hristos, si El ne va duce la biruinta.

Pe Mantuitorul meu, Iisus Hristos, rugandu-L sa ma ajute si pe mine sa lupt in Oastea Lui, iscalesc aceasta hotarare ce s-a facut pentru binele si mantuirea mea cea sufleteasca. Dat in.., la Anul Nou, 1923 N, abonat al gazetei Lumina Satelor In primul numar din anul II se publicasera aceste lucruri pe larg, in pagina intaia a foii Lumina Satelor .

Ecoul acestei inflacarate chemari trecu si prin toate celelalte pagini si numere ale foii, reluat de fiecare subiect al stirilor si predicilor ce le cuprindea gazeta. Indemnul acesta sfant, nou si limpede, striga puternic cititorilor, de peste tot cuprinsul scrierilor omului trimis de Dumnezeu, instiintand si trezind constiintele tuturor:Necazurile de azi se vor tinea de noi si vor trece cu noi dintr-un an in altul, pana cand vom lua hotararea cea buna sa scoatem aceste pacate din traiul si din inima noastra si sa-L ascultam pe Mantuitorul Hristos suna de peste tot trambita gazetei.

Hotaraste-te si tu, cititorule, si staruieste si de altii, pentru ca altcum in zadar asteptam si suspinam dupa vremuri mai bune si mai usoare!Astfel, gazeta avea acum o tinta. Inaltase un steag, in jurul caruia erau chemati toti cei care se trezeau si se eliberau din robia diavolului.

Scriitorul ei statea acum ca o flacara, cu tot sufletul lui aprins si dornic sub calauzirea Voii lui Dumnezeu. i cu toata alipirea predat sub Crucea lui Hristos Domnul, dornic sa-si implineasca toata datoria inspirata de Duhul Sfant in noaptea hotaratoare. tia ca toata taina biruintei sta in puterea si harul revarsarii Duhului Sfant. Ca, fara aceasta revarsare, campia sufleteasca a tarii va ramane mereu pustie, iar albia educatiei noastre religioase, mereu uscata.

De aceea cu toata puterea sufletului sau, cauta sa traiasca, in toata sfintenia si sinceritatea, Voia si Cuvantul lui Dumnezeu in sine insusi, inlaturand astfel orice stavila de pacat sau neascultare dinauntrul sau, pentru ca apele vii ale Duhului Sfant sa se poata revarsa apoi prin el, si prin matca tot mai larga a foii sale, peste tot tinutul uscat al vietii sufletesti din tara si din Biserica noastra, pana cine stie unde si pana cine stie cand, schimband astfel si innoind din temelie, viata fiecarui cititor al sau.

Duhul Sfant il incredinta tot mai puternic ca invierea si innoirea aceasta nu pot veni decat prin puterea Crucii si a Jertfei Mantuitorului Hristos, din izvorul cuvintelor Sfintei Scripturi.

Trebuie deci puternic facuta cunoscuta, in popor, citita si iubita Biblia, Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu. In ea este Hristos. i in El sunt izvoarele invierii si ale vietii. In aceasta sta taina biruintei sale. i piticul acesta, devenit urias, incepu sa ridice marea si ruginita stavila care oprea de veacuri cunoasterea si revarsarea apelor Evangheliei vii, peste intinderile uscate si pustii ale vietii noastre duhovnicesti.

Cu un efort de profet ceresc, acest om putin la trup, dar urias la suflet, plin de puterea si lumina Duhului Sfant, lucra din rasputeri impingand intunericul si facand drum luminii lui Hristos spre noi. Incepura sa se reverse chemarile, talcuirile, indemnurile si instiintarile inflacarate pentru nasterea din nou ceruta de Hristos si adusa de Duhul si Cuvantul Sfant.

Hotararea lui ii facea pe multi sa se hotarasca. Invia si la noi voluntariatul duhovnicesc si misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, in felul acesta, din vremile fericite si indepartate ale Sfantului Ioan Gura de Aur. In toata tara care dormea, cineva din Sibiu se trezise si tragea puternic un clopot de inviere.

E nevoie sa staruim asupra acestor lucruri, pentru ca altfel nu se va putea intelege nimic din taina si din substratul evenimentelor viitoare.

Izbucnise deci un torent viu, care se revarsa ca un fluviu, tasnind cu o forta uriasa din Hristos.

Duhul Sfant impingea biruitor acest torent de ape vii, in cercuri si valuri tot mai largi, izbind in pacat si prabusind multe stavile ale lui.

Multe comoditati erau amenintate, iar valurile innoitoare clatinau mentalitatile invechite si le maturau, aducand in locul lor harul, nemaicunoscut inainte, al unei fericite invieri si trairi colective in Hristos.

Dar incepura sa se ridice si murmure si nedumeriri.

La inceput, e drept, mai slabe si mai putine, dar cu timpul crescura tot mai tari si tot mai multe, atat pe fata cat si in ascuns.

Deocamdata insa Biblia isi facea tot mai mult loc, iar puterea Duhului Sfant lucra tot mai luminos prin viata si prin gazeta plina de suflul nou, nascut odata cu hotararea din noaptea de An Nou, 1923.

In noaptea aceea nu se nascuse din Hristos numai un redactor nou si o gazeta noua. Ci se nascuse si se nastea o cititorime noua, o societate noua, o fratietate evanghelica si vie, care era aluatul ceresc in stare sa dospeasca pentru Hristos toata framantatura Bisericii si poporului nostru, innobiland-o si sfintind-o.

Dupa abia trei luni, la Pasti, in numarul 13 din 8 aprilie 1923, Parintele Iosif publica primul bilant al luptei si inceputului sau nou cu Oastea Domnului. Sub titlul Intrati in Oastea noastra, el scria:De Anul Nou 1923, Lumina Satelor a publicat o chemare catre cititorii ei Cititorilor, zicea intre altele aceasta chemare, veniti sa facem o intrare crestineasca in anul cel nou. Veniti sa facem o hotarare, o intovarasire de lupta impotriva pacatelor, sa le scoatem din casa si din traiul nostru si al vecinilor nostri i se publica inca o data cuprinsul Hotararii de atunci, adaugandu-se apoi urmatoarele:Aceasta este Hotararea...