Instrainati din nou, Iisuse, pasim cu ochii tristi si goi, prin lacrimi si-amintiri apuse, spre-un alt Emaus numai noi. Privim cum frunze-ngalbenite in vant se spulbera manunchi ca niste promisiuni soptite candva, de cineva-n genunchi. Curg picuri linistiti de ploaie si se preling pe crengi in jos ca niste lacrime siroaie candva pe-un legamant []Instrainati din nou, Iisuse,pasim cu ochii tristi si goi,prin lacrimi si-amintiri apuse,spre-un alt Emaus numai noi.

Privim cum frunze-ngalbenitein vant se spulbera manunchica niste promisiuni soptitecandva, de cineva-n genunchi.

Curg picuri linistiti de ploaiesi se preling pe crengi in josca niste lacrime siroaiecandva pe-un legamant frumos.

Stau crengi inalt impreunatesi strans se leagana in vantca niste stari imbratisatecandva-n Edenul cel mai sfant.

Pasim tacuti, far-a ne spunenimic din cate-n jur privimsi nici trecand cu rugaciunela cine-anume ne gandim.

Doar inima tacut se frangede-o soapta ce pandeste-n vantsi-un inger, numai unul, plangepe cel mai proaspat legamantCantarile Caintei / Traian Dorz. Sibiu: Oastea Domnului, 2008