Scrisoarea Sfântului Nicolae Velimirovici unui tânăr care s-a îngrijorat pentru prietenul său vanitos
Vanitatea este o boala duhovniceasca, ea pune stapanire pe acei oameni care si-au pierdut ori nici nu au agonisit frica de Dumnezeu. In cartea Vietii scrie:inceputul intelepciunii este frica de Domnul . Inteleptul inseteaza a vorbi despre Facatorul lumii, iar vanitosul a vorbi despre sine insusi. Prietenul tau nu se tine decat de aceia care il []Vanitatea este o boala duhovniceasca, ea pune stapanire pe acei oameni care si-au pierdut ori nici nu au agonisit frica de Dumnezeu. In cartea Vietii scrie:inceputul intelepciunii este frica de Domnul . Inteleptul inseteaza a vorbi despre Facatorul lumii, iar vanitosul a vorbi despre sine insusi. Prietenul tau nu se tine decat de aceia care il lauda si il maresc.
El insusi vorbeste despre sine si cauta sa vorbeasca numai despre el. Isi aduna fotografile din ziare desi stie ca ziarele dau si fotografiile criminalilor si citeste oricui scrisorile in care cineva il lauda. S-a facut urat tuturor, si fiecare se fereste de el. El isi intemeiaza slava pe cea mai subreda temelie: pe varfurile limbilor omenesti.
Nenorocit om! El are nevoie de lecuire din plin: caci daca o tine asa, boala infumurarii il va aduce negresit la savarsirea unei faradelegi asupra altcuiva sau asupra sa.
Incearca sa citesti cartea Ecclesiastului din BiIblie. Apasa pe aceste cuvinte ale imparatului Solomon: desertaciunea (vanitatea) desetaciunilor, toate sunt desetaciune. Plimba-te cu el prin cimitir, si spune-i: Aici, sub picioarele noastre putrezesc gurile care ne-au laudat! Povesteste-i urmatoarea istorioara din rasarit. La marginea drumului crestea un palmier mare, iar dedesubtul lui, un maracine. Calatorii treceau intr-o parte si in alta, iar maracinele il agata si il zgaria pe fiecare. Calatorii, suparati, ocarau maracinele, plangandu-se ca nimeni nu il taie ca sa...
El insusi vorbeste despre sine si cauta sa vorbeasca numai despre el. Isi aduna fotografile din ziare desi stie ca ziarele dau si fotografiile criminalilor si citeste oricui scrisorile in care cineva il lauda. S-a facut urat tuturor, si fiecare se fereste de el. El isi intemeiaza slava pe cea mai subreda temelie: pe varfurile limbilor omenesti.
Nenorocit om! El are nevoie de lecuire din plin: caci daca o tine asa, boala infumurarii il va aduce negresit la savarsirea unei faradelegi asupra altcuiva sau asupra sa.
Incearca sa citesti cartea Ecclesiastului din BiIblie. Apasa pe aceste cuvinte ale imparatului Solomon: desertaciunea (vanitatea) desetaciunilor, toate sunt desetaciune. Plimba-te cu el prin cimitir, si spune-i: Aici, sub picioarele noastre putrezesc gurile care ne-au laudat! Povesteste-i urmatoarea istorioara din rasarit. La marginea drumului crestea un palmier mare, iar dedesubtul lui, un maracine. Calatorii treceau intr-o parte si in alta, iar maracinele il agata si il zgaria pe fiecare. Calatorii, suparati, ocarau maracinele, plangandu-se ca nimeni nu il taie ca sa...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului