Eternele-mi poeme nu-s astea de acum, acelea ma asteapta de Dincolo de vreme; si n-am ajuns acolo, sunt inca tot pe drum, dar simt cum nerabdarea le-ndeamna sa ma cheme. Dorita Primavara nu-i asta de April, desi, de orice data, si-aceasta-i insorita, desi mereu ma-ntoarce la anii de copil; mai am o Primavara si-Aceea-i []Eternele-mi poeme nu-s astea de acum,acelea ma asteapta de Dincolo de vreme;si n-am ajuns acolo, sunt inca tot pe drum,dar simt cum nerabdarea le-ndeamna sa ma cheme.

Dorita Primavara nu-i asta de April,desi, de orice data, si-aceasta-i insorita,desi mereu ma-ntoarce la anii de copil; mai am o Primavara si-Aceea-i cea dorita.

Nemuritoarea Harfa nu-i asta de acum,desi si-aceasta poate ca uneori mai pare,desi pe cate-o coarda mai are-un sfant parfum; mai am o harfa si-aia mi-e cea nemuritoare.

De-aceea nu-s eterne poemele de-acum,desi mai au si-acestea ceva etern in ele,caci inca n-au fiinta de Dincolo de drum,sunt inca tot dincoace, nu Dincolo de stele.

O, da, va fi odata si Primavara measi Harfa cea de aur, si mana stralucita,si Sanul ce m-asteapta si-atunci imi voi cantaPoemele eterne, in Slava Nesfarsita.

Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009