Mărturii din viața fraților: Memoriul către Tribunalul Sibiu
In asteptarea judecatii, fratele Marini a facut si el un memoriu, pe care l-a inaintat Curtii Martiale Sibiu, in care arata cum stau lucrurile, ceea ce s-a facut in adunare, scopul pentru care s-a tinut adunarea, precum si faptul ca n-au gresit cu nimic impotriva Statului si ca nu sunt vinovati pentru ceea ce au []In asteptarea judecatii, fratele Marini a facut si el un memoriu, pe care l-a inaintat Curtii Martiale Sibiu, in care arata cum stau lucrurile, ceea ce s-a facut in adunare, scopul pentru care s-a tinut adunarea, precum si faptul ca n-au gresit cu nimic impotriva Statului si ca nu sunt vinovati pentru ceea ce au fost invinuiti. Mai departe, cere sa li se faca dreptate si sa fie achitati.
Iata si textul integral al acestui memoriu:Domnule Presedinte,Onorata Curte,Subsemnatul Ioan Marini, nascut in comuna Sas ciori, judetul Alba, de 33 de ani, domiciliat in prezent in comuna Beius, de profesiune invatator, in prezent publicist, redactor la revista Familia Crestina , fiind trimis in judecata Curtii Martiale, din Sibiu, impreuna cu alte persoane, pentru faptul de a fi luat parte la o intrunire crestineasca din comuna Sasciori, judetul Alba,cu onoare si deosebit respect, vin a va ruga sa binevoiti a lua in cercetare cele de mai jos:Subsemnatul, pe la inceputul lunii decembrie 1941, in vederea unei odihne si recreeri de care aveam nevoie, fiind obosit si cam suferind, ma aflam pentru cateva zile la casa parinteasca din sus-numita comuna.
In prima zi de sarbatoare, dimineata, am luat parte la slujba religioasa de la biserica din sat. Dupa-amiaza, am iesit prin sat pentru a mai sta de vorba cu consatenii, pe care i-am iubit si pentru care am luptat spre a-i aduce la mai bine, inca de pe timpul cand eram invatator in sat. Inca de pe acel timp (peste 12 ani in urma), sunt multi barbati si femei care, parasind carciumile si betiile, sudalmele si alte rautati, au apucat pe o cale de o viata noua, inrolandu-se in miscarea de trezire sufleteasca a Oastei Domnului . Evanghelia le-a ajutat acestor oameni sa iasa din cele rele, invatandu-i sa se iubeasca si sa faca ce este bine. i, cum se strange toata lumea pe la sate, unii la discutii, altii la joc de carti si bautura, se strang si acesti oameni, dupa amiezile de sarbatori, pentru a petrece doua-trei ceasuri nu in minciuni si politica, ci in lucruri placute si de folos pentru sufletul si viata lor.
Intre acesti oameni pasnici si iubitori de bine, de Dumnezeu si de oameni, m-am oprit sa petrec cateva clipe in aceea dupa-amiaza de decembrie. Caci este deosebit de placut si inaltator de suflete de a se vedea ca mai sunt oameni care stiu sa-si petreaca timpul si viata si altfel decat in intunericul imbacsit al carciumilor, in dezmaturi si nelegiuiri, care aduc distrugerea vietii, a familiei si, implicit, a neamului. Acesti oameni n-au putut fi atrasi nici de tumultul si ispita miscarilor politice, care au amagit pe atatia si care au adus atata rau arii si Neamului. Nu, fiindca credinta si Evanghelia au fost acelea care i-au aparat de a cadea in asemenea rataciri.
Stand intre acesti oameni, te minunezi cum ei, care au aceleasi necazuri, aceleasi greutati si nevoi ca si ceilalti, pot fi totusi totdeauna cu fata plina de bucurie si cu sufletul plin de liniste.
Daca cineva i-ar intreba cum pot fi asa, ar raspunde drept si simplu, asa cum ne este si viata de cand ne-am hotarat sa parasim drumul crasmelor, sudalmele, vrajmasiile si toate faptele cele rele si ne-am hotarat sa traim dupa voia lui Dumnezeu: Noi ne simtim cu sufletul mereu plin de pace si de bucurie. Traind in stransa legatura cu Dumnezeu prin credinta si citirea Evangheliei, noi am invatat sa le primim cu bucurie toate din mana Lui. Credinta in Dumnezeu ne da putere sa ducem greutatile, sa suferim necazurile si sa ne facem datoria oriunde ni se cere. i, astfel, noi suntem totdeauna multumiti si fericiti.
Pe asemenea timpuri ca acele de azi, cand, cum scrie in articolul de fond ziarul Universul , din 5 ianuarie 1942: Fiecare telegrama din orice punct al fronturilor si din orice colt al lumii aduce o accentuare a notei de seriozitate, de ingrijorare si de gravitate ce caracterizeaza traiul oamenilor, nu numai din tarile beligerante, dar si din tarile neutre cand multi se zbat in griji si se framanta in disperare, ori se dedau la acte nedemne, nu este un lucru si bun sa vezi oameni linistiti si plini de pace, cum isi vad de treburi, indemnand si pe altii sa faca si sa fie la fel?Sus-numitul ziar mai scrie in acelasi articol: Isi are pretutindeni aplicare indemnul pe care presa portugheza il da cititorilor ei in legatura cu petrecerile zgomotoase: gravitatea situatiei actuale, incertitudinea situatiei in viitor, totul impune oamenilor o atitudine de reculegere si seriozitate Este tocmai ce se arata vadit in viata acestor oameni, care au invatat din Evanghelie aceasta lectie a reculegerii si seriozitatii atat de necesara astazi , caci nimeni nu-i va vedea golind paharele si intovarasindu-se cu porcii prin noroaie, ori maltratandu-si sotiile si copiii, nimeni nu-i va auzi haulind pe strazi sau dedandu-se la dezordini, ori petrecand cu cei ce pun la cale lucruri daunatoare altora. i ei dau slava lui Dumnezeu ca au ajuns sa cunoasca Cuvantul cel bun, caci altfel poate ingrosau si ei randurile nesupusilor si railor certati cu societatea, cu legea si cu Dumnezeu.
Intr-o astfel de tovarasie si atmosfera de reculegere sufleteasca s-a petrecut si in acea duminica din decembrie, in convenirea aceea de la marginea satului, taxata drept adu-nare tinuta afara, in camp, sub cerul liber. Ducand in inima cate un gand drept, o hotarare buna si un strop de mangaiere, fiecare a plecat linistit spre casa, propunandu-si ca pe viitor sa fie mai bun, mai plin de dragoste, mai rabdator. i nimeni nu se gandea ca aceasta zi minunata, cu roade atat de pasnice, va aduce o atat de mare furtuna de impotrivire, framantari, suferinte, lacrimi, intristari si oftari Caci, dupa doua zile, iata, primesc stirea sa ma prezint la postul de jandarmi, impreuna cu vreo trei frati tarani. Suntem intrebati. Ni se iau declaratii, ni se spune ca suntem arestati. Porniti la Alba Iulia, de unde ni se da drumul a doua zi, cu mentiunea ca suntem dati in judecata Curtii Martiale din Sibiu.
O invinuire grea si neasteptata pentru o fapta nestiuta si nesavarsitaDupa ce, in cursul lunii decembrie 1941, am fost la fixarea procesului, spre sfarsitul lunii, primesc prin Politia Beius o foaie de drum si mandatul de aducere, unde vad cu surprindere ca sunt invinuit de a fi savarsit constituire de organizatie cu caracter religios, a carei activitate tinde la primejduirea ordinii de Stat, prevazuta si pedepsita de articolul 6 si 7 din Decretul Lege Nr. 230/1941.
Am ramas mirat si surprins.
Va sa zica, dupa o lunga despartire, intr-o sarbatoare, te intalnesti cu oamenii din sat, stai de vorba, slavesti pe Dumnezeu, dai un sfat bun si ajungi in judecata Curtii Martiale. i caut sa descifrez cuvant cu cuvant invinuirea...
Iata si textul integral al acestui memoriu:Domnule Presedinte,Onorata Curte,Subsemnatul Ioan Marini, nascut in comuna Sas ciori, judetul Alba, de 33 de ani, domiciliat in prezent in comuna Beius, de profesiune invatator, in prezent publicist, redactor la revista Familia Crestina , fiind trimis in judecata Curtii Martiale, din Sibiu, impreuna cu alte persoane, pentru faptul de a fi luat parte la o intrunire crestineasca din comuna Sasciori, judetul Alba,cu onoare si deosebit respect, vin a va ruga sa binevoiti a lua in cercetare cele de mai jos:Subsemnatul, pe la inceputul lunii decembrie 1941, in vederea unei odihne si recreeri de care aveam nevoie, fiind obosit si cam suferind, ma aflam pentru cateva zile la casa parinteasca din sus-numita comuna.
In prima zi de sarbatoare, dimineata, am luat parte la slujba religioasa de la biserica din sat. Dupa-amiaza, am iesit prin sat pentru a mai sta de vorba cu consatenii, pe care i-am iubit si pentru care am luptat spre a-i aduce la mai bine, inca de pe timpul cand eram invatator in sat. Inca de pe acel timp (peste 12 ani in urma), sunt multi barbati si femei care, parasind carciumile si betiile, sudalmele si alte rautati, au apucat pe o cale de o viata noua, inrolandu-se in miscarea de trezire sufleteasca a Oastei Domnului . Evanghelia le-a ajutat acestor oameni sa iasa din cele rele, invatandu-i sa se iubeasca si sa faca ce este bine. i, cum se strange toata lumea pe la sate, unii la discutii, altii la joc de carti si bautura, se strang si acesti oameni, dupa amiezile de sarbatori, pentru a petrece doua-trei ceasuri nu in minciuni si politica, ci in lucruri placute si de folos pentru sufletul si viata lor.
Intre acesti oameni pasnici si iubitori de bine, de Dumnezeu si de oameni, m-am oprit sa petrec cateva clipe in aceea dupa-amiaza de decembrie. Caci este deosebit de placut si inaltator de suflete de a se vedea ca mai sunt oameni care stiu sa-si petreaca timpul si viata si altfel decat in intunericul imbacsit al carciumilor, in dezmaturi si nelegiuiri, care aduc distrugerea vietii, a familiei si, implicit, a neamului. Acesti oameni n-au putut fi atrasi nici de tumultul si ispita miscarilor politice, care au amagit pe atatia si care au adus atata rau arii si Neamului. Nu, fiindca credinta si Evanghelia au fost acelea care i-au aparat de a cadea in asemenea rataciri.
Stand intre acesti oameni, te minunezi cum ei, care au aceleasi necazuri, aceleasi greutati si nevoi ca si ceilalti, pot fi totusi totdeauna cu fata plina de bucurie si cu sufletul plin de liniste.
Daca cineva i-ar intreba cum pot fi asa, ar raspunde drept si simplu, asa cum ne este si viata de cand ne-am hotarat sa parasim drumul crasmelor, sudalmele, vrajmasiile si toate faptele cele rele si ne-am hotarat sa traim dupa voia lui Dumnezeu: Noi ne simtim cu sufletul mereu plin de pace si de bucurie. Traind in stransa legatura cu Dumnezeu prin credinta si citirea Evangheliei, noi am invatat sa le primim cu bucurie toate din mana Lui. Credinta in Dumnezeu ne da putere sa ducem greutatile, sa suferim necazurile si sa ne facem datoria oriunde ni se cere. i, astfel, noi suntem totdeauna multumiti si fericiti.
Pe asemenea timpuri ca acele de azi, cand, cum scrie in articolul de fond ziarul Universul , din 5 ianuarie 1942: Fiecare telegrama din orice punct al fronturilor si din orice colt al lumii aduce o accentuare a notei de seriozitate, de ingrijorare si de gravitate ce caracterizeaza traiul oamenilor, nu numai din tarile beligerante, dar si din tarile neutre cand multi se zbat in griji si se framanta in disperare, ori se dedau la acte nedemne, nu este un lucru si bun sa vezi oameni linistiti si plini de pace, cum isi vad de treburi, indemnand si pe altii sa faca si sa fie la fel?Sus-numitul ziar mai scrie in acelasi articol: Isi are pretutindeni aplicare indemnul pe care presa portugheza il da cititorilor ei in legatura cu petrecerile zgomotoase: gravitatea situatiei actuale, incertitudinea situatiei in viitor, totul impune oamenilor o atitudine de reculegere si seriozitate Este tocmai ce se arata vadit in viata acestor oameni, care au invatat din Evanghelie aceasta lectie a reculegerii si seriozitatii atat de necesara astazi , caci nimeni nu-i va vedea golind paharele si intovarasindu-se cu porcii prin noroaie, ori maltratandu-si sotiile si copiii, nimeni nu-i va auzi haulind pe strazi sau dedandu-se la dezordini, ori petrecand cu cei ce pun la cale lucruri daunatoare altora. i ei dau slava lui Dumnezeu ca au ajuns sa cunoasca Cuvantul cel bun, caci altfel poate ingrosau si ei randurile nesupusilor si railor certati cu societatea, cu legea si cu Dumnezeu.
Intr-o astfel de tovarasie si atmosfera de reculegere sufleteasca s-a petrecut si in acea duminica din decembrie, in convenirea aceea de la marginea satului, taxata drept adu-nare tinuta afara, in camp, sub cerul liber. Ducand in inima cate un gand drept, o hotarare buna si un strop de mangaiere, fiecare a plecat linistit spre casa, propunandu-si ca pe viitor sa fie mai bun, mai plin de dragoste, mai rabdator. i nimeni nu se gandea ca aceasta zi minunata, cu roade atat de pasnice, va aduce o atat de mare furtuna de impotrivire, framantari, suferinte, lacrimi, intristari si oftari Caci, dupa doua zile, iata, primesc stirea sa ma prezint la postul de jandarmi, impreuna cu vreo trei frati tarani. Suntem intrebati. Ni se iau declaratii, ni se spune ca suntem arestati. Porniti la Alba Iulia, de unde ni se da drumul a doua zi, cu mentiunea ca suntem dati in judecata Curtii Martiale din Sibiu.
O invinuire grea si neasteptata pentru o fapta nestiuta si nesavarsitaDupa ce, in cursul lunii decembrie 1941, am fost la fixarea procesului, spre sfarsitul lunii, primesc prin Politia Beius o foaie de drum si mandatul de aducere, unde vad cu surprindere ca sunt invinuit de a fi savarsit constituire de organizatie cu caracter religios, a carei activitate tinde la primejduirea ordinii de Stat, prevazuta si pedepsita de articolul 6 si 7 din Decretul Lege Nr. 230/1941.
Am ramas mirat si surprins.
Va sa zica, dupa o lunga despartire, intr-o sarbatoare, te intalnesti cu oamenii din sat, stai de vorba, slavesti pe Dumnezeu, dai un sfat bun si ajungi in judecata Curtii Martiale. i caut sa descifrez cuvant cu cuvant invinuirea...
