Creatia L-a laudat dintotdeauna pe Dumnezeu prin cantare. Doxologia e o dimensiune existentiala a creatiei in fata Creatorului. Ingerii Ii canta lui Dumnezeu, fapturile necuvantatoare, de asemenea. Chiar si stelele si lumina (Ps. 148, 3). Dar, intr-un mod aparte, Dumnezeu primeste cantare de lauda de la oameni, caci o primeste prin Hristos. Prin cultul Bisericii, []Creatia L-a laudat dintotdeauna pe Dumnezeu prin cantare. Doxologia e o dimensiune existentiala a creatiei in fata Creatorului. Ingerii Ii canta lui Dumnezeu, fapturile necuvantatoare, de asemenea. Chiar si stelele si lumina (Ps. 148, 3). Dar, intr-un mod aparte, Dumnezeu primeste cantare de lauda de la oameni, caci o primeste prin Hristos.

Prin cultul Bisericii, crestinii Il lauda pe Dumnezeu cantandu-I (deci doxologic) si adorandu-L (deci latreutic). Daca in Occident s-a pus mai mult accent pe adoratie, in Rasaritul Ortodox toate slujbele se canta. Doxologia e o dimensiune specifica Ortodoxiei.

In Dumnezeiasca Liturghie, Euharistia insasi ia o forma doxologica: devine marele Imn al mantuirii noastre in Hristos, Care moare si inviaza pentru noi si impreuna cu noi si ne impartaseste nemurirea Trupului Sau inviat.

In Ortodoxie, Sfanta Liturghie se canta. Omul aduce lui Dumnezeu jertfa duhovniceasca si fara de sange, participand cu toate simturile. Cuvantul, chiar rostit, devine cuvant cantat, prin profunzimile tainice in care omul e initiat. Aceasta apropiere intre Euharistie si doxologie au vazut-o unii inca la Sfantul Apostol Pavel (in I Tes. 5, 16-18). Prin cantare, Hristos euharistic se apropie mai mult de om, iar prin Euharistie, cantarea se invesniceste, devine neincetata, in Imparatia lui Dumnezeu.1. Cantarea este lucrarea prin excelenta a ingerilor1 . Ei dintru inceput au cantat lui Dumnezeu: cand am intemeiat pamantul stelele diminetii cantau laolalta si ingerii lui Dumnezeu Ma sarbatoreau (Iov 38, 4; 7). Dar nu numai in dimineata creatiei L-au sarbatorit, ci pururea, stand imprejurul tronului dumnezeiesc, Ii aduc cantari de slava (Apoc. 5, 9; 11).

Ingerii au vestit pastorilor Nasterea Mantuitorului, cantand, si i-au invatat pe oameni sa doxologeasca (Lc. 2, 13-14).2. De aceea, in Imparatia Cerurilor, impreuna cu ingerii vor canta si oamenii: sfintii vor canta Mielului injunghiat cantarea cea noua (Apoc. 5, 9-13). Aceasta cantare o cantam inca de acum, in Dumnezeiasca Liturghie, in care pregustam darurile Imparatiei ce va sa vina si ne bucuram de Mielul injunghiat pe altar, dar Care vine ca Imparat al tuturor, inconjurat de ostile ingeresti. Este ceea ce marturisim noi in cantarea Heruvicului: Noi, care, in chip tainic, inchipuim pe heruvimi si facatoarei de viata Treimi aducem (impreuna cu ei) sfanta cantare cea intreita, toata grija cea lumeasca sa o lepadam. Cantarea cea noua (Apoc. 5, 9) este cantarea intreita a heruvimilor, pe care cetele cele fara de trupuri o aduc lui Dumnezeu. La aceasta lucrare se angajeaza si omul: invitat sa cante Imparatului tuturor, trebuie sa lase grijile lumesti, caci nici una din acestea nu are loc in Imparatia lui Dumnezeu.3. Aceasta cantare de bucurie, de veselie si de slava (cf. Apoc. 19, 6) este Aliluia; e o cantare liturgica si eshatologica. Este liturgica pentru ca este adusa Mielului. i este eshatologica, caci prin ea se instaureaza Imparatia Domnului Dumnezeului nostru, Atottiitorul (Apoc. 19, 6). Bucuria cu care se canta la nunta Mielului a fost pusa in legatura cu bucuria slujirii Euharistiei de catre Biserica primara (Fapte 2, 46). Este bucuria pe care Biserica a pastrat-o pana azi, celebrand o Euharistie doxologica.4. Insusi Domnul, cu ucenicii Sai, au cantat cantari de lauda (Matei 26, 30; Marcu 14, 26) la Cina cea de Taina. Aceste cantari de lauda sunt si ele legate de Imparatia Tatalui (Matei 26, 29) de care Domnul tocmai vorbise. Probabil era vorba de Psalmii 112-117, care au ca titlu Aliluia si care se cantau de catre evrei dupa consumarea cinei pascale. Sunt psalmi cu profund caracter eshatologic-mesianic. Acelasi caracter eshatologic l-au pastrat si in traditia crestina. Pana astazi, versetul: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea (Ps. 117, 24) deschide Liturghia zilei de Pasti. Ziua aceasta este Ziua Invierii. Dar este si Ziua Parusiei, cum o sugereaza acelasi psalm: Binecuvantat Cel ce vine intru numele Domnului (Ps. 117, 26). Cel ce vine intru numele Domnului este Hristos (Matei cap. 21). El vine: acum euharistic, iar, mai deplin, in Imparatia Sa. i Biserica, prin Liturghia Sa, canta aceasta prezenta si aceasta venire a...