Fericiţi veţi fi când…
Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte si, ase zan du-Se, ucenicii Lui au venit la El. i, deschizandu- i gura, ii invata, zicand: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza []Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte si, ase zan du-Se, ucenicii Lui au venit la El. i, deschizandu- i gura, ii invata, zicand:Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
Feriti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri (Mt 5, 1-12).
Evanghelia aceasta e cunoscuta in Biblia Noului Testament sub denumirea Predica de pe Munte , pentru ca Mantuitorul a rostit-o stand sus pe o colina. Din aceasta predica sunt luate Fericirile care se canta in strana in fiecare duminica si sarbatoare. Minunata este aceasta evanghelie si minunate sunt invataturile din cele noua fericiri. Un mare invatat spune ca nu s-a rostit si nu se va rosti niciodata in aceasta lume o alta predica ce ar putea sa o intreaca in adancime pe aceasta. Ce ne spune Mantuitorul in predica celor noua fericiri? Ni-i insira pe cei ce vor fi cu adevarat fericiti in lumea aceasta si in cealalta. Dar ce bagam de seama? Nici una din cele noua fericiri nu vorbeste de bogatie lumeasca, nici de marire omeneasca, nici despre bani, averi si placeri. Fericirea pe care a fagaduit-o Mantuitorul este inlauntrul omului si pleaca dinlauntru in afara. Mantuitorul face fericiti pe cei blanzi, pe cei milostivi, pe cei curati la inima, dar toate acestea pleaca din launtrul omului; acolo e mila, pacea, dreptatea si acolo e si inima curata. Spre deosebire de aceasta fericire adevarata, noi cautam o fericire ce pleaca din afara inlauntru. Noi asteptam si ne trudim sa ne facem mai intai bogati, sa ne umplem mai intai de bani, de placeri si de marire omeneasca, pentru ca apoi sa fim fericiti.
Insa fericire adevarata, lumea aceasta nu poate da macar de l-ar incarca pe om cu toate bogatiile si placerile si maririle ei. Asta e un lucru dovedit. Oare sunt fericiti toti bogatii, toti milionarii si toti cei ce sed in palate? Nici vorba. Dimpotriva, se constata ca traiurile cele mai nefericite sunt tocmai in palatele celor bogati. Este pus un mare adevar in istorioara cu imparatul ce cauta camasa fericitului (sa se lecuiasca de boala cu ea), dar pe urma s-a aflat ca fericitul nici camasa pe el n-avea (era un cioban de la oi). Fericirea cea adevarata sade si azi mai mult in coliba...
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
Feriti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri (Mt 5, 1-12).
Evanghelia aceasta e cunoscuta in Biblia Noului Testament sub denumirea Predica de pe Munte , pentru ca Mantuitorul a rostit-o stand sus pe o colina. Din aceasta predica sunt luate Fericirile care se canta in strana in fiecare duminica si sarbatoare. Minunata este aceasta evanghelie si minunate sunt invataturile din cele noua fericiri. Un mare invatat spune ca nu s-a rostit si nu se va rosti niciodata in aceasta lume o alta predica ce ar putea sa o intreaca in adancime pe aceasta. Ce ne spune Mantuitorul in predica celor noua fericiri? Ni-i insira pe cei ce vor fi cu adevarat fericiti in lumea aceasta si in cealalta. Dar ce bagam de seama? Nici una din cele noua fericiri nu vorbeste de bogatie lumeasca, nici de marire omeneasca, nici despre bani, averi si placeri. Fericirea pe care a fagaduit-o Mantuitorul este inlauntrul omului si pleaca dinlauntru in afara. Mantuitorul face fericiti pe cei blanzi, pe cei milostivi, pe cei curati la inima, dar toate acestea pleaca din launtrul omului; acolo e mila, pacea, dreptatea si acolo e si inima curata. Spre deosebire de aceasta fericire adevarata, noi cautam o fericire ce pleaca din afara inlauntru. Noi asteptam si ne trudim sa ne facem mai intai bogati, sa ne umplem mai intai de bani, de placeri si de marire omeneasca, pentru ca apoi sa fim fericiti.
Insa fericire adevarata, lumea aceasta nu poate da macar de l-ar incarca pe om cu toate bogatiile si placerile si maririle ei. Asta e un lucru dovedit. Oare sunt fericiti toti bogatii, toti milionarii si toti cei ce sed in palate? Nici vorba. Dimpotriva, se constata ca traiurile cele mai nefericite sunt tocmai in palatele celor bogati. Este pus un mare adevar in istorioara cu imparatul ce cauta camasa fericitului (sa se lecuiasca de boala cu ea), dar pe urma s-a aflat ca fericitul nici camasa pe el n-avea (era un cioban de la oi). Fericirea cea adevarata sade si azi mai mult in coliba...
