Iubiti credinciosi, iata deschidem Sfanta Evanghelie iara si iara, pentru a ne intalni inca o data, si in Duminica aceasta, cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu lectia pe care El a randuit-o pentru noi, oameni de la finele veacului, tocmai pentru a mosteni veacul ce va sa vie. Evanghelia de astazi, care cu-prinde vindecarea lunaticului, []Iubiti credinciosi, iata deschidem Sfanta Evanghelie iara si iara, pentru a ne intalni inca o data, si in Duminica aceasta, cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu lectia pe care El a randuit-o pentru noi, oameni de la finele veacului, tocmai pentru a mosteni veacul ce va sa vie. Evanghelia de astazi, care cu-prinde vindecarea lunaticului, se gaseste in Evanghelia de la Matei, la capitolul 17, versetele 14-23. Sa luam aminte! i, mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. i l-am adus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece . Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. i Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis deosebi: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta cat un bob de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. Dar acest neam de demoni nu iese decat cu rugaciune si post .

Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor. i-L vor omori, dar a treia zi va invia . i ei s-au intristat foarte! Iata, iubitilor, ca in Evanghelia de astazi ne intalnim iarasi cu Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru, vindecatorul de suflete si de trupuri, vindecand un lunatic. Ce boala va fi fost aceasta? Unii o pun pe seama somnambulismului, altii oricum o socotesc o deviere, ceva ce tine de mintea omului si nu de sufletul sau.

Intalnirea dintre Mantuitorul si tatal copilului acestuia este fundamentala pentru copil. Iata ca se vadeste din nou ca parintii pot mijloci pentru copiii lor inaintea lui Dumnezeu, pentru ca cel ce iese inaintea Domnului este tatal, zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa . Cu alte cuvinte, copilul omului aceluia cine ne poate spune varsta?! tanarul probabil, era indelung chinuit de un duh care-l purta pretutindeni, luandu-i parca mintile si vazul, devreme ce, iata, il descoperim cazand in foc si adesea in apa. Dar omul acela mai vine cu un adaos: i l-am adus la ucenicii Tai si n au putut sa-l vindece .

Va aduceti aminte ca, la un moment dat, Domnul trimite pe ucenici prin lume numai cu straita-n bat si cu harul Sau pentru a vindeca bolnavii, pentru a alunga demonii, pentru a-i surghiuni dintre oameni, si pentru a-i elibera pe oameni din surghiunul acestora. Iata ca acest copil fusese dus la Apostoli, la ucenicii lui Hristos, si nu putusera sa faca nimic. Domnul mustra oarecum ultimele cuvinte ale omului, spunand: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine .

Copilul este adus inaintea Mantuitorului, Domnul cearta demonul, acesta iese din copil si copilul s-a vindecat din ceasul acela. O minune printre celelalte multe minuni. Dar ce lectie minunata constatam citind-o si analizand gesturile Domnului! Pentru ca, iata, ucenicii vin, ca unii ce erau oamenii de taina ai Mantuitorului, si-L intreaba direct: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? Domnul le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta .

In Duminica ce a trecut, Petru, pentru putina lui credinta, vazand valurile ridicandu-se, s-a scufundat in apa. Iata ca in Duminica aceasta si neamul necredincios, si ucenicii, pentru putina lor credinta, nu pot vindeca pe aproapele: Daca veti avea credinta spune Domnul veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta .

Un graunte de mustar adica varful acului, pentru ca bobul de mustar in sine este mic, dar mite grauntele din el! Micimea aceasta, putinatatea credintei pe care o cere Domnul, in imaginea aceasta a bobului de mustar, ne pune pe noi insine fata in fata cu realitatea credintei noastre. Cat de mare e bobul mustarului credintei noastre? Cati dintre noi credem ca, intr-adevar, in Hristos Iisus nimic nu este cu neputinta?Se duceau unii la un avva modern, contemporan noua, la Rafael Noica, fiul lui Constantin Noica, spunandu-i: Am auzit, parinte, ca este foarte greu sa te mantuiesti . i parintele, si el invatat de alti parinti, raspundea: Nu-i greu, e imposibil. Fara Iisus Hristos nimic nu este cu putinta . i iata ca avea dreptate. Pentru ca Domnul ne spune ca, avand credinta cat un bob de mustar, nimic nu ne va fi noua cu neputinta.

Exista o pilda in Pateric, o carte in care se povesteste despre viata sfintilor mai vechi, mai ales a celor retrasi in pustie, in care se relateaza despre un avva care la un moment dat explica ucenicilor sai tocmai acest pasaj din Evanghelie. i le spune avva citand din Mantuitorul: Iata, fiilor, de veti avea credinta cat un bob de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo si se va muta . i indata ce a zis avva: Muta-te de aici! , muntele a inceput sa plece catre mare; la care avva a inceput sa strige: Oho, tu opreste-te acum! Opreste-te! si muntele s-a oprit.

Basm? Poveste? Credinta de-am avea cat un bob de mustar, am putea reedita intotdeauna aceasta mutare a muntilor din loc. Domnul spune insa ca, iata, nu-i vorba numai de necredinta celor care au venit in intampinarea Lui, ci si de faptul ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. Ii indeamna, asadar, pe ucenici sa pri-ceapa ca a sluji Lui, Dumnezeului Slavei, nu putem s-o facem decat in rugaciune si in post.

Daca vreti, ne atrage atentia intotdeauna ca atunci cand iesim in intampinarea Domnului cu cate o...