Bucură-te, bucură-te bucuria tuturor! (Tâlcuire la slava Paraclisului )
Pr. Arhim. Andrei Coroian Paraclisul Maicii Domnului este o rugaciunea mult iubita de crestini. Este citit acasa sau cantat in biserici si manastiri. Atat textul cat si muzica, sunt in asa fel alcatuite ca la sfarsitul rugaciunii, prin harul si mijlocirea Maicii Domnului, sufletul primeste alinare si bucurie. Textele contin rugaciuni de pocainta si de []Pr. Arhim. Andrei CoroianParaclisul Maicii Domnului este o rugaciunea mult iubita de crestini. Este citit acasa sau cantat in biserici si manastiri. Atat textul cat si muzica, sunt in asa fel alcatuite ca la sfarsitul rugaciunii, prin harul si mijlocirea Maicii Domnului, sufletul primeste alinare si bucurie. Textele contin rugaciuni de pocainta si de umilinta, alternand cu cele de multumire si de lauda. Pe alocuri sunt folosite modele biblice, cu referire la trecerea poporului Israel, prin Marea Rosie. Sau amintind rugaciunea si strigatul proorocului Iona, care stand trei zile in pantecele chitului, a fost salvat, aducand lauda si multumire lui Dumnezeu. Canonul paraclisului sfarseste cu cantare a noua, dupa care se canta axionul Cuvinese cu adevarat. Incep apoi o serie de stihuri care se adreseaza Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Fecioarei Maria prin cuvantul bucura-te .
O prima stihira canta Preacuratei: Bucurie scarbitilor; hranitoarea flamanzilor; mangaiere strainilor; cercetarea bolnavilor; sprijinul si ajutorul celor neputinciosi, s.a.m.d., tu esti Feciora.
A doua stihira striga de bucurie si recunostinta catre Nascatoare de Dumnezeu, zicand: Bucura-te Feciora Preacurata; bucura-te cinstitul sceptru al imparatului Hristos; bucura-te ceia ce ai crescut strugurele cel de taina; bucura-te usa cerului si rugul cel nears; bucura-te lumina a toata lumea; bucura-te bucuria tuturor, s.a.m.d. Sintagma: bucura-te bucuria tuturor, se repeta la finalul slavei paraclisului.
Textul care formeaza slava Paraclisului, este alcatuit din douasprezece propozitii, fiecare incepand cu exclamatia bucura-te ! El este sinteza a evlaviei si credintei ortodoxe in mijlocirea Maicii Domnului. O sa incercam o exegeza a acestui imn de lauda, cu urmatorul continut :Bucura-te lauda a toata lumea; bucura-te casa Domnului; bucura-te munte umbrit; bucura-te scapare; bucura-te ceia ce esti sfesnic de aur; bucura-te Preacurata, care esti slava crestinilor; bucura-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te rai; bucura-te masa cea dumnezeiasca; bucura-te biserica; bucura-te nastrapa de aur; bucura-te bucuria tuturor!Sa ne oprim asupra acestor douaspreze propozitii cu intelesurile lor .1.
Bucura-te lauda a toata lumea !Pentru a intelge aceasta propozitie este necesar sa intelegem drama cosmica intamplata in gradina Edenului, prin caderea in pacat a stramosului Adam. Este cheia intelegerii oricarui mesaj al textelor sfinte1, si al intelepciunii mantuitoare, dupa cum spune Sfantul Nicolae Velimirovici.
Sfanta Scriptura ne infatiseaza lumea ca si creatie a lui Dumnezeu. Binele si frumosul sunt cuvintele rostite de Creator la finalul fiecarei zile a creatiei.(Facerea 1.1-28). Asadar lumea, creatia divina, la inceput era buna foarte. Omul creat mai aparte, a fost plasmulit de insasi mainile lui Dumnezeu. La facut dupa chipul Lui (Facere 1.26) dandu-i duh din Duhul Sau. Ca lucrare i-a dat viata, postul si rugaciunea, inceputul vietii duhovnicesti, prin care sa parcurga drumul dela chip la asemanare. El era incoronarea actului creator si stapanul celor create. De aceia prin cuvantul lume intelegem atat creatia cat si omul, tanar, frumos, sanatos, nemuritor, icoana vie a Creatorului. Omul insa n-a ramas asa. Stramosul Adam a calcat porunca, producand prin neascultarea s-a o ruptura sufleteasca intre el Dumnezeu. Acest cataclismul existential produs in inima sa, a fost un dezastru cosmic, o mutatie ontologica, care s-a rasfrant asupra intregii creatii. Antunci a inceput dinamica cadereii morale si spirituale care s-a extins pe tot pamantul si pe toata durata isoriei. Omenirea inca traieste sub dominatia culturii si civilizatiei pacatului. Aceasta civilizatie, Sfantul Evanghelist Ioan, a numit-o : Pofta ochilor, pofta trupului si trufia vietii. (I Ioan 2.17). Pacatul a adus moartea si apoi iadul. Intelegand aceasta stare, vom intelege necesitatea venirii unui Mantuitor. Necesitatea venirii Fiului lui Dumnzeu si Om, zamislit din Duhul Sfant si din Preacurata Fecioara, traitor al vietii omenesti fara pacat, jerfit de buna voie pentru pacatele noastre. Numai in acest context putem intelege si rolul Maicii Domnului, in iconomia mantuirii oamenilor. Ea s-a dovedit a fi singura fiinta curata, intr-o lume pacatoasa. Meritul este atat de mare, caca viata ei preasfanta, a fost traita in totala libertate si responsabililtate. Ea reusit prin credinta in Dumnezeu, prin rugaciune, post, milostenie si jerfire, prin eforturi ascetice supraomenesti, sa suprime orice gand neplacut lui Dumnezeu.2Prin viata fara de pacat si prin desavarsita ascultare fata de Dumnezeu, Preacurata Fecioara, a devenit impreuna-lucratoare cu Dumnezeu la taina intruparii. A devenit scara pe care a coborant Fiul lui Dumnezeu la oameni, luand firea lor, traind viata lor, afara de pacat. Preacurata Fecioara Maria a devenit Maica a Fiului lui Dumnezeu, nascandu-L mai presus de fire, prin puterea Tatalui ceresc si adumbrirea Duhului Sfant. ( Luca 1.35) Meritul ei indoit. Intai ca prin vointa sa libera, prin staruinta in ascultate si rugaciune, cerand harul lui Dumnezeu, a reusit sa traiasca viata fara pacat. Al doilea, ca, atragand harul lui Dumnezeu asupra ei, s-a invrednicit de haruri unice si paradoxal, acela de a fi Fecioara vesnica si Maica dumnezeisca. Este imparateasa a pamantului, a intregii creatii, statut pierdut de stramosul Adam si imparateasa a cerului, ca maica a Fiului lui Dumnezeu. Pe pamant a imparatit peste patimi, iar in cer sta de-a dreapta Impatatului Hristos ( Ps.44.11 ). De aceia Preafanta Fecioara Maria, Maica Domnului, este lauda a toata lumea. Pentru ca ea, o smerita fiica a neamului omenesc, acoperit de rusinea pacatului, care nu avea nimic vrednic de lauda in fata cerului, a reusit aceasta izbanda unica: Viata fara pacat in desavarsita ascultare fata de Dumnezeu. O smerita copila, ia covarsit cu fecioria pe ingeri, cu intelepciunea pe heruvimi, cu focul dragostei ei pe serafimi, cu ascultarea sfintele tronuri, slujirea domniile, devenind prin casa a Preasfintei Treimi, primind harul de Maica a Fiului lui Dumnezeu si ocrotitoarea lumii.
Noi umiliti oameni pamanteni, nascuti si imultiti prin pacat, ne-am invredinicit sa o avem, ca sora, ca fiica si maica a neamului nostru, mijlocitoare in fata Imparatului Hristos. Cea din neamul nostru, a devenit Doamna peste ingeri, preacinstita de toti oameni, stapanitoare peste iad si duhurile rele, care se tem si tremura la pomenirea numele ei. Iata deci minunata noastra lauda.2.
Bucura-te casa DomnuluiAcest al doilea stih, reprezinta a noua calitate castigata de Maicii Domnului. Numirea de casa a Domnului este tot una cu cel de Nascatoare de Dumnezeu. Acesta este cel mai mare har, ce a putut fi data vreodata unei persoane umane. Este cinstea unica Preacuratei Fecioare Maria. Este singura femeie din istoria umanitati, care ramane pentru vesnicie, Pururea Fecioara, ( fecioara inainte de nastere, feioara in timpul nasterii si fecioara dupa nastere) si in acelasi timp Maica a Fiului lui Dumnezeu. De la nastere, preacurata prunca Maria, a fost neprihanita si sfanta, caci sfinti ei parinti Ioachim si Ana, au nascut-o prin minune dumnezeiasca, la adanci batraneti.
Carnea trupului ei a fost urzita din rugaciune, va spune marele imnograf, calugar si martir, Daniil Sandu Tudor. A fost dusa la Templu lui Dumnezeu, de la varsta de trei ani. A fost hranita cu mana cereasca si invatata duhovniceste de catre sfantul Arhanghel Gavriil. Aici e a devenit Casa a Domnului in intelesul spiritual. Dupa evenimentul Bunei Vestiri petrecut in Nazaret, a devenit si in modul fizic, Casa a Domnului. Prin dragostea sa fierbinte, fecioria si smerenia ei, sufletul ei era biserica, iar inima altar al Preasfintei Treimi. Odata cu rostirea cuvantului fie, Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat in pantelece ei, iar Maria a devenit Maica Fiului lui Dumnezeu, a fost cu totu sfintita, a pierdut grija pacatului, cum spune cantarea. Ea a devenit casa a dumnezeirii, rai cuvantator. Purtand pe Dumnezeu in pantece a devenit cer, loc in care nu poate exista pacat, ci doar sfintenie, lauda si slava, adusa neincetat lui Dumnezeu.3.
Bucura-te munte umbrit A treia numire, cea de munte, este dat preafintei Fecioare Maria, pe un temei biblic. Sfinti Parinti au folosit in imnografia bisericii, expresia de munte mare, munte umbros sau munte sfant. Acesta arata inaltimea duhovniceasca a Maicii Domnului, muntele reprezentand desavarsirea duhovniceasca, inaltimea, puterea, maretia, statornicia. Hristos numit piatra cea din capul unghiului, Se desprinde din muntele cel mare. Se intelege ca Fiul lui Dumnezeu facut Om, care ne mantuieste prin Jerfa de pe cruce, piatra unghiulara, temelie a noului edificiu mantuitor -Biserica, este nascut in mod suprafiresc din Preacurat Fecioara Maria. El este Hristos Mesia, piatra si ziditorul, jerfa si jerfitorul, slujitorul si Dumnezeu, care primeste jerfa, Mantutorul lumii, pe care preoti Legii Vechi, l-au lepadat ca pe o piatra nefolositoare. ( Luca 21.42 ). Pentru noi este piatra cea vie, taiata din muntele cel cu umbra deasa. In Catavasia a treia a Nasterii Domnului, cantam:,, Toiag din radacina lui Iesei si floarea dintr-insul, Hristose. Venita-i intrupandu-Te, din cea nespitita de barbat, Cel laudat din muntele cel cu umbra deasa, Cel far...
O prima stihira canta Preacuratei: Bucurie scarbitilor; hranitoarea flamanzilor; mangaiere strainilor; cercetarea bolnavilor; sprijinul si ajutorul celor neputinciosi, s.a.m.d., tu esti Feciora.
A doua stihira striga de bucurie si recunostinta catre Nascatoare de Dumnezeu, zicand: Bucura-te Feciora Preacurata; bucura-te cinstitul sceptru al imparatului Hristos; bucura-te ceia ce ai crescut strugurele cel de taina; bucura-te usa cerului si rugul cel nears; bucura-te lumina a toata lumea; bucura-te bucuria tuturor, s.a.m.d. Sintagma: bucura-te bucuria tuturor, se repeta la finalul slavei paraclisului.
Textul care formeaza slava Paraclisului, este alcatuit din douasprezece propozitii, fiecare incepand cu exclamatia bucura-te ! El este sinteza a evlaviei si credintei ortodoxe in mijlocirea Maicii Domnului. O sa incercam o exegeza a acestui imn de lauda, cu urmatorul continut :Bucura-te lauda a toata lumea; bucura-te casa Domnului; bucura-te munte umbrit; bucura-te scapare; bucura-te ceia ce esti sfesnic de aur; bucura-te Preacurata, care esti slava crestinilor; bucura-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te rai; bucura-te masa cea dumnezeiasca; bucura-te biserica; bucura-te nastrapa de aur; bucura-te bucuria tuturor!Sa ne oprim asupra acestor douaspreze propozitii cu intelesurile lor .1.
Bucura-te lauda a toata lumea !Pentru a intelge aceasta propozitie este necesar sa intelegem drama cosmica intamplata in gradina Edenului, prin caderea in pacat a stramosului Adam. Este cheia intelegerii oricarui mesaj al textelor sfinte1, si al intelepciunii mantuitoare, dupa cum spune Sfantul Nicolae Velimirovici.
Sfanta Scriptura ne infatiseaza lumea ca si creatie a lui Dumnezeu. Binele si frumosul sunt cuvintele rostite de Creator la finalul fiecarei zile a creatiei.(Facerea 1.1-28). Asadar lumea, creatia divina, la inceput era buna foarte. Omul creat mai aparte, a fost plasmulit de insasi mainile lui Dumnezeu. La facut dupa chipul Lui (Facere 1.26) dandu-i duh din Duhul Sau. Ca lucrare i-a dat viata, postul si rugaciunea, inceputul vietii duhovnicesti, prin care sa parcurga drumul dela chip la asemanare. El era incoronarea actului creator si stapanul celor create. De aceia prin cuvantul lume intelegem atat creatia cat si omul, tanar, frumos, sanatos, nemuritor, icoana vie a Creatorului. Omul insa n-a ramas asa. Stramosul Adam a calcat porunca, producand prin neascultarea s-a o ruptura sufleteasca intre el Dumnezeu. Acest cataclismul existential produs in inima sa, a fost un dezastru cosmic, o mutatie ontologica, care s-a rasfrant asupra intregii creatii. Antunci a inceput dinamica cadereii morale si spirituale care s-a extins pe tot pamantul si pe toata durata isoriei. Omenirea inca traieste sub dominatia culturii si civilizatiei pacatului. Aceasta civilizatie, Sfantul Evanghelist Ioan, a numit-o : Pofta ochilor, pofta trupului si trufia vietii. (I Ioan 2.17). Pacatul a adus moartea si apoi iadul. Intelegand aceasta stare, vom intelege necesitatea venirii unui Mantuitor. Necesitatea venirii Fiului lui Dumnzeu si Om, zamislit din Duhul Sfant si din Preacurata Fecioara, traitor al vietii omenesti fara pacat, jerfit de buna voie pentru pacatele noastre. Numai in acest context putem intelege si rolul Maicii Domnului, in iconomia mantuirii oamenilor. Ea s-a dovedit a fi singura fiinta curata, intr-o lume pacatoasa. Meritul este atat de mare, caca viata ei preasfanta, a fost traita in totala libertate si responsabililtate. Ea reusit prin credinta in Dumnezeu, prin rugaciune, post, milostenie si jerfire, prin eforturi ascetice supraomenesti, sa suprime orice gand neplacut lui Dumnezeu.2Prin viata fara de pacat si prin desavarsita ascultare fata de Dumnezeu, Preacurata Fecioara, a devenit impreuna-lucratoare cu Dumnezeu la taina intruparii. A devenit scara pe care a coborant Fiul lui Dumnezeu la oameni, luand firea lor, traind viata lor, afara de pacat. Preacurata Fecioara Maria a devenit Maica a Fiului lui Dumnezeu, nascandu-L mai presus de fire, prin puterea Tatalui ceresc si adumbrirea Duhului Sfant. ( Luca 1.35) Meritul ei indoit. Intai ca prin vointa sa libera, prin staruinta in ascultate si rugaciune, cerand harul lui Dumnezeu, a reusit sa traiasca viata fara pacat. Al doilea, ca, atragand harul lui Dumnezeu asupra ei, s-a invrednicit de haruri unice si paradoxal, acela de a fi Fecioara vesnica si Maica dumnezeisca. Este imparateasa a pamantului, a intregii creatii, statut pierdut de stramosul Adam si imparateasa a cerului, ca maica a Fiului lui Dumnezeu. Pe pamant a imparatit peste patimi, iar in cer sta de-a dreapta Impatatului Hristos ( Ps.44.11 ). De aceia Preafanta Fecioara Maria, Maica Domnului, este lauda a toata lumea. Pentru ca ea, o smerita fiica a neamului omenesc, acoperit de rusinea pacatului, care nu avea nimic vrednic de lauda in fata cerului, a reusit aceasta izbanda unica: Viata fara pacat in desavarsita ascultare fata de Dumnezeu. O smerita copila, ia covarsit cu fecioria pe ingeri, cu intelepciunea pe heruvimi, cu focul dragostei ei pe serafimi, cu ascultarea sfintele tronuri, slujirea domniile, devenind prin casa a Preasfintei Treimi, primind harul de Maica a Fiului lui Dumnezeu si ocrotitoarea lumii.
Noi umiliti oameni pamanteni, nascuti si imultiti prin pacat, ne-am invredinicit sa o avem, ca sora, ca fiica si maica a neamului nostru, mijlocitoare in fata Imparatului Hristos. Cea din neamul nostru, a devenit Doamna peste ingeri, preacinstita de toti oameni, stapanitoare peste iad si duhurile rele, care se tem si tremura la pomenirea numele ei. Iata deci minunata noastra lauda.2.
Bucura-te casa DomnuluiAcest al doilea stih, reprezinta a noua calitate castigata de Maicii Domnului. Numirea de casa a Domnului este tot una cu cel de Nascatoare de Dumnezeu. Acesta este cel mai mare har, ce a putut fi data vreodata unei persoane umane. Este cinstea unica Preacuratei Fecioare Maria. Este singura femeie din istoria umanitati, care ramane pentru vesnicie, Pururea Fecioara, ( fecioara inainte de nastere, feioara in timpul nasterii si fecioara dupa nastere) si in acelasi timp Maica a Fiului lui Dumnezeu. De la nastere, preacurata prunca Maria, a fost neprihanita si sfanta, caci sfinti ei parinti Ioachim si Ana, au nascut-o prin minune dumnezeiasca, la adanci batraneti.
Carnea trupului ei a fost urzita din rugaciune, va spune marele imnograf, calugar si martir, Daniil Sandu Tudor. A fost dusa la Templu lui Dumnezeu, de la varsta de trei ani. A fost hranita cu mana cereasca si invatata duhovniceste de catre sfantul Arhanghel Gavriil. Aici e a devenit Casa a Domnului in intelesul spiritual. Dupa evenimentul Bunei Vestiri petrecut in Nazaret, a devenit si in modul fizic, Casa a Domnului. Prin dragostea sa fierbinte, fecioria si smerenia ei, sufletul ei era biserica, iar inima altar al Preasfintei Treimi. Odata cu rostirea cuvantului fie, Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat in pantelece ei, iar Maria a devenit Maica Fiului lui Dumnezeu, a fost cu totu sfintita, a pierdut grija pacatului, cum spune cantarea. Ea a devenit casa a dumnezeirii, rai cuvantator. Purtand pe Dumnezeu in pantece a devenit cer, loc in care nu poate exista pacat, ci doar sfintenie, lauda si slava, adusa neincetat lui Dumnezeu.3.
Bucura-te munte umbrit A treia numire, cea de munte, este dat preafintei Fecioare Maria, pe un temei biblic. Sfinti Parinti au folosit in imnografia bisericii, expresia de munte mare, munte umbros sau munte sfant. Acesta arata inaltimea duhovniceasca a Maicii Domnului, muntele reprezentand desavarsirea duhovniceasca, inaltimea, puterea, maretia, statornicia. Hristos numit piatra cea din capul unghiului, Se desprinde din muntele cel mare. Se intelege ca Fiul lui Dumnezeu facut Om, care ne mantuieste prin Jerfa de pe cruce, piatra unghiulara, temelie a noului edificiu mantuitor -Biserica, este nascut in mod suprafiresc din Preacurat Fecioara Maria. El este Hristos Mesia, piatra si ziditorul, jerfa si jerfitorul, slujitorul si Dumnezeu, care primeste jerfa, Mantutorul lumii, pe care preoti Legii Vechi, l-au lepadat ca pe o piatra nefolositoare. ( Luca 21.42 ). Pentru noi este piatra cea vie, taiata din muntele cel cu umbra deasa. In Catavasia a treia a Nasterii Domnului, cantam:,, Toiag din radacina lui Iesei si floarea dintr-insul, Hristose. Venita-i intrupandu-Te, din cea nespitita de barbat, Cel laudat din muntele cel cu umbra deasa, Cel far...
